Judecători
Özpınar împotriva Turciei
19 octombrie 2010
Reclamanta a fost revocată din funcția de judecător printr-o decizie a Consiliului Suprem
al Magistraturii, în urma unei anchete disciplinare privind, printre altele, pretinsele sale
relații apropiate cu mai mulți bărbați, ținuta și întârzierile sale repetate la muncă.
Reclamanta a susținut, în special, că a fost concediată pe baza unor zvonuri și acuzații
care îi afectau onoarea și reputația.
Curtea a observat că decizia de a o revoca pe reclamantă din funcție era direct legată de
comportamentul acesteia, atât profesional, cât și privat. În plus, reputația sa a fost
afectată. A existat așadar o ingerință în dreptul acesteia la respectarea vieții sale private,
și se putea considera că ingerința a avut un scop legitim, în raport cu obligația judecătorilor
să dea dovadă de reținere pentru a-și păstra independența și autoritatea deciziilor lor.
Constatând că, în speță, ingerința în viața privată a reclamantei nu a fost proporțională cu
scopul legitim urmărit, Curtea a reținut că a fost încălcat art. 8 (dreptul la respectarea
vieții private) din Convenție. Desigur, a observat Curtea, obligațiile etice a judecătorilor
Fișă tematică – Protecția reputației
34
pot aduce atingere vieții lor private atunci când conduita lor afectează imaginea sau
reputația sistemului judiciar. Cu toate acestea, reclamanta era totuși o persoană privată
care avea dreptul la protecția oferită de art. 8 și, chiar dacă anumite aspecte ale conduitei
reproșate acesteia ar fi putut justifica revocarea sa din funcție, ancheta nu a fundamentat
aceste acuzații și a luat în considerare numeroase acțiuni care nu aveau legătură cu
activitatea profesională a acesteia.
Dostları ilə paylaş: |