Introducere

3.1. PNEUMOCONIOZELE.


Definiţie: acumularea de pulberi (praf) în plămâni şi reacţiile tisulare consecutive inhalării acestora, pulberea constituind un aerosol format din particule solide, neanimate (anorganice).
Particulele inhalate pot fi:

• 
  inerte, acumulându-se în plămân fără a declaşa o reacţie fibrogenă (pneumoconioze de acumulare, necolagene, cum sunt baritoza, sideroza, stanoza);
  
• 
  citotoxice, care distrug macrofagele alveolare producând reacţii fibrogene (pneumoconioze sclerogene, colagene, ca silicoza);
  
• 
  mixte, inerte şi citotoxice (pneumoconioza minerului de cărbune), al căror rezultat fibrogen este direct proporţional cu cantitatea de pulberi citotoxice inhalate.
  

Cele mai frecvente pneumoconioze actuale sunt: silicoza, pneumoconioze minerului de cărbune şi azbestoza, dar există şi o serie de alte varietăţi etiologice mai rar întâlnite.


3.1.1. PNEUMOCONIOZE
CU PERTURBĂRI FUNCŢIONALE PULMONARE INTRICATE.


SILICOZA

Silicoza, pneumoconioză cu perturbări funcţionale intricate, este consecinţa inhalării de SiO2. Riscul silicogen apare în mine metalifere, înaintare prin rocă în minele de cărbuni, cariere de piatră sau de marmură, granit, gresie, forarea de tuneluri, fabricarea de cărămizi refractere, industria porţelanului şi a faianţei, turnătorie etc.

Patogenie. Etapele care conduc la constituirea nodulului silicotic sunt:

1. 
   inhalarea de particule de siliciu, pătrunderea şi retenţia acestora în plămânul profund;
   
2. 
   ingestia particulelor respective de către macrofage;
   
3. 
   necroza macrofagelor;
   
4. 
   eliberarea de substanţe din celulele distruse inclusiv a particulelor de siliciu;
   
5. 
   ingestia siliciului de către alte macrofage şi necroza acestora;
   
6. 
   acumularea progresivă de alte celule;
   
7. 
   formarea de colagen;
   
8. 
   hialinizarea;
   
9. 
   eventual complicaţii.
   

O serie de observaţii pledează pentru participarea unui mecanism imunitar:

1. 
   existenţa unei cantităţi mai mari de anticorpi la silicotici;
   
2. 
   nodulii silicotici conţin plasmocite şi imunoglobuline;
   
3. 
   gammaglobulinele sunt crescute în sensul silicoticilor;
   
4. 
   afecţiuni autoimune se asociază silicozei,
   
5. 
   colagenozele pot influenţa evoluţia pneumoconiozelor.
   

Atracţia macrofagelor spre zona în care a pătruns siliciul ar avea un substrat imunitar.
Faptul că nu toţi cei care inhalează siliciu contactează o silicoză sugerează că, pe lângă factorul extrinsec, ar potea exista şi un factor intrinsec care face pe unii susceptibili la îmbolnăvire.
Silicoza poate determina trei tipuri de reacţii tisulare:

•