Introducere

tratarea cauzei supraîncărcării mecanice. Precocitatea instaurării acestui tratament are valoare de profilaxie a sindromului DVR în aceste boli. Astfel, tratamentul intensiv (antibiotic, corticoterapic) al pleureziilor şi antrenarea ampliaţiilor hemitoracelui respectiv pentru limitarea simfizării pleurei, reduc mult sau chiar pot evita resticţia ventilatorie. Scopul metodelor de recuperare este să amelioreze deficitul funcţional mioartrokinetic al toracelui sau măcar să limiteze evoluţia spre agravare.

ameliorarea ventilaţiei alveolare :

prin tratarea cauzelor sindromului restrictiv – punându-se bazele unei ventilaţii îmbunătăţite;

creşterea expansiunii localizate – prin tehnicile de promovare a ventilaţiei în diferite segmente pulmonare (ampliaţii crescute toracale sau toracoabdominale în acele regiuni cu mişcări respiratorii blocate). Ameliorarea ventilaţiei acestor compartimente, aflate mai ales subiacent regiunilor toracodiafragmatice imobile, va duce la:

rearmonizarea rapoartelor V/Q;

ameliorarea hipoxemiei.

scăderea travaliului ventilator, pentru ameliorarea “costului” respiraţiei – prin creşterea volumului curent (VC) şi scăderea frecvenţei respiratorii (FC).

creşterea randamentului “pompei musculare respiratorii” – scăderea chiar dispariţia “oboselii musculare” prin orice mijloc care va reduce travaliul respirator.

antrenamentul la efort – pentru îmbunătăţirea performanţei musculaturii periferice, ca şi a musculaturii respiratorii, printr-o mai bună perfuzie şi o creştere a capacităţii de extragere a oxigenului din sânge.

corectarea gazelor sanguine şi restabilirea sensibilităţii centrului respirator – prin utilizarea gimnasticii respiratorii, a reeducării respiratorii asistate, punându-se accentul pe o mărire a amplitudinii VC cu scădere de ritm, utilizând în special respiraţia abdominotoracală inferioară. Respiraţia cu amplitudine crescută va asigura ventilaţie alveolară mai bună, cu eliminarea CO2 şi va micşora pericolul eventual al oxigenoterapiei.



ALGORITM DE ABORDARE KINETICĂ.

În cadrul kinetoterapiei bolnavilor cu pleurezie, am aplicat următorul algoritm de recuperare:

• 
  învăţarea şi utilizarea unor posturi relaxante şi de facilitare a respiraţiei ;
  
• 
  învăţarea şi utilizarea unor metode sau elemente de relaxare;
  
• 
  învăţarea şi utilizarea posturilor şi regulilor de drenaj asistat şi independent în situaţiile în care există încărcare bronşică şi tuse cu expectoraţie;
  
• 
  învăţarea şi utilizarea modalităţilor de tuse adecvată simptomatologiei;
  
• 
  reeducarea respiratorie asistată şi învăţarea şi utilizarea unei respiraţii corecte;
  
• 
  învăţarea şi utilizarea unor programe de gimnastica medicală cu accent pe o respiraţie corectă abdominotoracică;
  
• 
  învăţarea şi utilizarea unor modalităţi de antrenament la efort dozat asistat şi independent;