Introducere

ameliorarea capacităţii generale de mişcare şi a marilor funcţiuni; se obţine prin programele de gimnastică generală şi respiratorie şi prin antrenamentul la efort dozat.

• 
  ameliorarea funcţiei segmentului sau segmentelor interesate direct în afecţiune; se obţine prin programele de gimnastică medicală selectivă, programele de recuperare specifică, precum şi prin programele de ergoterapie. Ameliorarea se poate realiza în două condiţii diferite:
  
• 
  în cazul leziunilor minore se urmăreşte îmbunătăţirea funcţională a segmentului sau segmentelor interesate, pe cât posibil până la revenirea la normal;
  
• 
  în cazul leziunilor definitive se urmăreşte obţinerea unei recuperări maximale, folosindu-se diversele mecanisme de compensare.
  

• 
  prevenirea instalării deprinderilor compensatorii defectuoase;
  

• 
  stimularea stării psihice.
  

obiectivele specifice pentru fiecare fază:

• 
  preoperator:
  

• 
  corectarea deficienţelor de postură sau fizice constatate;
  

• 
  învăţarea unor elemente şi/sau metode de relaxare;
  

• 
  educarea sau reeducarea respiratorie şi a tusei;
  

• 
  creşterea complianţei toracice şi a diafragmului;
  

• 
  învăţarea drenajului bronhic;
  

• 
  învăţarea unui program de gimnastică medicală;
  

• 
  tonifierea musculară;
  

• 
  postoperator imediat:
  

• 
  dezobstrucţia bronhică şi, în caz de exereză, evacuarea secreţiilor sanguinolente din spaţiul deshabitat;
  
• 
  calmarea durerilor;
  
• 
  combaterea balansării mediastinului;
  
• 
  corectarea staticii vertebrale este necesară deoarece tendinţa pacientului este de a sta înclinat lateral "închizând" partea bolnavă.
  

• 
  prevenirea redorii centurii scapulare;
  
• 
  ameliorarea circulaţiei de întoarcere venoasă şi prevenirea tromboflebitelor postoperatorii.
  
• 
  combaterea hipotoniei musculare şi hipokineziei tractului digestiv, traduse prin constipaţie.
  

• 
  combaterea stării de depresie şi anxietate.
  

•