Introducere

oprirea sau încetinirea evoluţiei bolii, prin:

diagnosticare cât mai precoce a bolii;

scoaterea pacientului imediat din mediul poluant de pulberi sau în unele cazuri luarea unor măsuri de reducere a contactului cu pulberile;

scoaterea pacientului de sub acţiunea tuturor factorilor agresionanţi bronhopulmonari (fumatul, alcoolul, infecţiile intercurente, etc.)

cure repetate şi prelungite de climatoterapie în special în zone cu bogată încărcare în ioni electronegativi;

expuneri zilnice în camere încărcate cu electroaerosoli negativi;

creşterea generală a capacităţii de apărare a organismului; antrenarea şi călirea lui.

tratarea BPOC supraadăugată şi care poate domina tabloul clinic într-o fază incipientă;

stabilizarea deficitului funcţional şi încercarea de a compensa acest deficit (se va realiza printr-o analiză amănunţită a tuturor perturbărilor respiratorii şi prin încercarea de a le corecta)

Algoritmul de abordare se va alcătui în funcţie de cerinţele date de tipul de disfuncţie dominantă.


4. CHIRURGIE PULMONARĂ.

Abordarea chirurgicală a plămânului s-a extins în mod deosebit pe de o parte datorită posibilităţilor de a investiga în mod complex funcţia plămânului, putându-se astfel aprecia preoperator viitoarea capacitate funcţională respiratorie postoperatorie, iar pe de altă parte datorită dezvoltării tehnicilor de anestezie şi reanimare, ca şi desigur, a tehnicilor chirurgicale.

Au fost reconsiderate o serie de tipuri de intervenţii operatorii. Astfel, colapsoterapia chirurgicală (pneumotoraxul şi toracoplastia) este tot mai puţin utilizată. În schimb, rezecţia pulmonară (segmentară, plurisegmentară, lobară, pneumonectomia) a câştigat mult în frecvenţă.
Intervenţia chirurgicală, indiferent de diagnosticul pentru care a fost făcută, determină acelaşi tip de deficite. În recuperarea funcţională postoperatorie este însă necesar uneori să ţinem cont şi de aspectele disfuncţionale ale bolii de bază. O exereză pulmonară pentru un chist hidatic, pentru un corp străin inhalat sau pentru un abces pulmonar vor ridica pentru kinetoterapeut acelaşi tip de probleme. Dar după exereza pentru o leziune cavitară tuberculoasă, trebuie să se ia în considerare şi eventualul sindrom posttuberculos sau, după exerezele mai restrânse sau mai întinse pentru bronşiectazii se vor avea în vedere şi leziunile bronşiectatice rămase în restul plămânului.