Laboratorul 2 Antitusive Tusea

LABORATORUL 2

Antitusive

Tusea este reprezentată de secuse expiratorii rapide, explozive, având ca rezultat expulzarea materiilor aflate în căile respiratorii (exudat, puroi, sânge). Tusea este un act reflex.

Tipuri de tuse :

• 
  A) in functie de locul de formare a impulsurilor nervoase declansatoare : tuse pulmonara si tuse extrapulmonara
  

• 
  B) in functie de prezenta secretiilor : - tuse uscata neproductiva( fara secretii sau cu secretii reduse, vascoasa , aderenta) prezenta in traheobronsita acuta, pleurita, tuberculoza incipienta;
  

-umeda , productiva ( cu secretii care se acumuleaza si stimuleaza zonele tusigene ) prezenta in traheobronsita acuta dupa primele zile, bronsita cronica, supuratii pulmonare ;

• 
  C) in functie de consecinte: - tuse daunatoare ( cand este seaca , de intensitate mare , dureroasa, favorizeaza hemoptizia, solicita aparatul cardiovascular )
  

-tuse utila cand este productiva

Antitusivele sunt medicamente ce diminuă sau suprimă tusea, acţionând la nivelul centrului bulbar al tusei sau asupra altor verigi ale arcului reflex al tusei.

Arcul reflex implicat in tuse :

1. 
   Receptorii localizati la nivelul : - ap. Respirator:nas, faringe, laringe, trahee, bronhii, pulmoni, pleura ;
   

-altor organe: inima, tub digestiv, ficat, splina , uter

b) Cai centripete , constituite din fibrele aferente sensitive ale nervilor ( trigemen, laringeu superior, glosofaringian, vag, cutanati)

c) Centrul tusei situat in bulbul rahidian

d) Cai centrifuge , constituite din fibrele aferente motorii ale nervilor ( laringeu inferior pt glota, frenic pt diaphragm, intercostali pt muschii intercostali )

e) Efectorii, reprez . de muschii striati respectivi, inervati de fibrele afeferente si care se contracta , realizand actul tusei.

Clasificare

Farmacoterapia tusei cuprinde două grupe de medicamente, ce acţionează la două nivele ale arcului reflex al tusei:

• 
  inhibitoarele centrului tusei;
  
• 
  medicamente cu acţiune periferică, pe celelalte verigi ale arcului reflex al tusei.
  
• 
  
  

1. 
   Inhibitoarele centrului tusei:
   

• 
  opioide: naturale (codeina, morfina); semisintetice (codetilina = dionina); sintetice (folcodina, levopropoxifen, dextrometorfan);
  
• 
  neopioide (noscapina, glaucina, clofedanol, butamirat, clobutinol, benzonatatul);
  
• 
  
  

2. 
   Substanţe cu acţiune periferică
   

• 
  mucilaginoase (au proprietăţi hidrofile, lubrifiază mucoasa faringiană şi diminuă sensibilitatea terminaţiilor nervoase);
  
• 
  antiseptice şi decongestionante nazale (au acţiune etiotropă şi patogenică);
  
• 
  anestezice locale, clofedanol, benzonatatul (diminuă iritaţia receptorilor);
  
• 
  expectorantele (favorizează fluidificarea şi eliminarea sputei, diminuând factorul iritativ local);
  
• 
  bronhospasmoliticele (diminuă indirect iritaţia receptorilor); ex. prenoxdiazina.
  
• 
  altele: levodropropizina.
  

Farmacoterapie

• 
  primul tratament trebuie sa fie cel cauzal ;
  
• 
  tusea uscata , neproductiva inutila , daunatoare- se combate
  
• 
  tusea productiva umeda : - nu trebuie suprimata
  

-trebuie diminuata cand este suparatoare

- inhibitoarele centrului tusei sunt cele mai active si sunt utilizate curent

- opioidele au eficacitate maxima ,

• 
  trebuie evitate in tusea cronica si la indivizii cu predispozitie la farmacodependenta
  

• 
  perifericele sunt utilizate cand tusea este declansata de iritarea receptorilor periferici astfel:
  

• 
  mucilaginoase pt mucoasa faringiana
  
• 
  antiseptic, descongestionante, anestezice locale, pt mucoasa nazala
  
• 
  expectorante , pt mucoasa bronsica
  

• 
  asocierile sunt utilizate frecvent ( antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, hiposecretoare, analgezice-antipiretice)- trebuie justificate farmacodinamic si individualizate pt fiecare caz.
  
• 
  Indicatiile antitusivelor : tuse iritativa de diverse etiologii ( gripa, faringita, traheita, tuse convulsiva , etc.)
  
• 
  
  

ANTITUSIVE CENTRALE OPIOIDE

CODEINA

Fcin. :

• 
  Bd per os medie ( aprox 50 %) crescuta fata de morfina
  
• 
  Biotransformare hepatica, prin demetilare la morfina
  
• 
  Difuzeaza prin placenta si in laptele matern, putand produce deprimare si dependenta la noul nascut si sugar
  
• 
  Eliminare urinara , predominant in forma inactiva
  
• 
  T ½ este scurt ( aprox 3 ore )
  

Fdin. :

• 
  Efectul antitusiv apare la doze mai mici ( 15 mg ) decat efectul analgezic ( 120 mg ) efectul antitusiv se intensifica odata cu cresterea dozelor pana la 60 mg
  
• 
  Latenta este de 2 h si durata de 4- 6 h ( p.o)
  
• 
  Efectul antitusiv este de 3 ori mai slab ca cel al morfinei
  
• 
  Diminua secretiile bronsice
  

Ftox.:

• 
  Efect inhibitor al centrului respirator bulbar
  
• 
  Constipatie si greata , numai la doze mari
  
• 
  Creste presiunea intrabiliara , consecinta a spasmului sfincterului Oddi
  
• 
  Convulsii, la copil
  
• 
  Potential toxicomanogen redus, dezvolta toxicomanie dupa administrare prelungita
  

Fepid. :

• 
  Prudenta!!!: la astmatici, emfizem pulmonar, insuficienta respiratorie , putand accentua insuf . resp . , in insuficienta hepatica ; copii sub 5 ani ( epurare hepatica deficitara)
  

Fter.:

• 
  Este cel mai frecvent antitusiv utilizat , indicat in tusea seaca uscata, iritativa
  
• 
  Posologie: adult: 15-30 mg repetat la 4-6 ore
  

Copii peste 5 ani 0.2-0.3 mg/kg la 6-8 ore

DEXTROMETORFAN

Fdin.:

Avantaje :

• 
  Efect antitusiv cu durata relativ medie ( aprox 3-6 ore )
  
• 
  Nu are actiune analgezica
  
• 
  Nu deprima respiratia si motilitatea cililor respiratorii
  
• 
  Nu prezinta risc de dependenta.
  

Ftox. Si Fepid.:

• 
  RA : deprimarea respiratorie la doze mari
  
• 
  CI : insuf. Resp., insuf . hepatica , copii sub 2 ani
  

Fter . si Fgraf.;

• 
  Indicatii: in tuse uscata, iritativa
  
• 
  Posologie : p.o.: adult : 60-120mg/zi in 4-6 prize
  

Copii: 2-12 ani , 15-60 mg/zi in 4-6 prize.

ANTITUSIVE CENTRALE NEOPIOIDE

OXELADINA

Fdin.: antitusiv eupneic, durata efectului, cca 4 ore

Avantaj: nu are actiune deprimanta SNC si nu provoaca somnolenta

Ftox. Si Fepid. :

• 
  Prudenta: in insuficienta respiratorie, afectiuni cardiovasculare
  
• 
  Precautii: monitorizarea functiei respiratorii si activitatii cardiovasculare ( la administrarea intensive )
  

Fter. Si Fgraf.;

• 
  Indicatii; in tuse neproductiva iritativa, tuse spasmodica , tuse convulsiva
  
• 
  Posologie: p.o: adult : 30-50 mg/zi ; copii pana la 15 ani ; 10-30 mg/zi ( 10 mg/10kg/zi)
  

1. 
   Expectorante
   

Secretia bronsica - este rezultatul activitatii celulelor mucoase si seroase ale glandelor bronsice

Continut: -apa 95 %, electroliti, mucus, transsudat

Expectorantele produc fluidificarea sputei, prin:

• 
  mărirea secreţiei glandelor bronşice;
  
• 
  modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale secreţiei vâscoase;
  
• 
  stimularea mecanismelor de eliminare a sputei (mişcările cililor, peristaltismul bronhiilor).
  
• 
  
  

Fluidificarea sputei are consecinţe:

• 
  uşurarea eliminării sputei;
  
• 
  deblocarea cililor, cu favorizarea activităţii lor pendulare;
  
• 
  eliberarea celulelor glandulare, cu îmbunătăţirea activităţii lor.
  

Clasificare

Funcţie de mecanismele de acţiune:

• 
  secretostimulante;
  
• 
  bronhosecretolitice.
  
• 
  
  

1. 
   Secretostimulante (acţiune stimulantă asupra glandelor bronşice):
   

• 
  mecanism mixt (direct şi reflex);
  
• 
  mecanism reflex.
  

• 
  Secretostimulante prin mecanism mixt:
  

• 
  Sunt substanţe volatile (săruri de amoniu) şi sublimabile (benzoat de sodiu, ioduri), produse vegetale expectorante;
  
• 
  Sunt administrate per os şi se elimină la nivelul glandelor bronşice, stimulând secreţia apoasă a glandelor traheobronşice, alcalinizând secreţia şi fluidificând-o;
  
• 
  Produc iritaţia nespecifică a receptorilor din mucoasa gastrică, declanşând un reflex vago-vagal, cu stimularea vagală a secreţiei glandelor bronşice.
  

• 
  Secretostimulante, prin mecanism reflex:
  

• 
  Sunt substanţe iritante pentru receptorii din mucoase (ipeca şi saponine);
  
• 
  Sunt administrate per os şi acţionează iritant nespecific pe receptorii mucoasei gastrice, declanşând prin reflex vago-vagal, stimularea secreţiei bronşice.
  

2. 
   Bronhosecretolitice (acţiune de fluidificare directă asupra secreţiei bronşice):
   

Sunt administrate fie local în arosoli, fie per os.

Mecanismele de acţiune bronhosecretolitică posibile:

• 
  mecanism biochimic;
  
• 
  mecanism chimic;
  
• 
  mecanism fizico-chimic.
  

Reprezentanţi: acetilcisteina, carbocisteina, bromhexin, ambroxol, erdosteina.