Microdictionar -psihopedagogie speciala



Yüklə 169.96 Kb.
səhifə1/4
tarix05.05.2017
ölçüsü169.96 Kb.
  1   2   3   4
MICRODICTIONAR –PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA


Realizat de educatoare ELENA LUNGU

1. AFAZIE = sindrom neuropsihic constand in tulburarea sau pierderea functiilor psihice limbajului(expresiei sau intelegerea semnalelor orale sau grafice) cu conservarea aparatelor periferice de executie sau de receptie ale limbajului, fiind insotita deseori de tulburari intelectuale (primare sau secundare) si corespunzand unor regiuni cerebrale localizate (M.I. Botez, Sen Alexandru, I.Drobota,1971) Forme anatomo-clinice: a. pure, tulburari izolate ale realizarii performantelor motorii orale sau scrise precum si ale utilizarii mesajelor orale sau scrise cum sunt: surditatea verbala pura (in absenta unei tulburari de auz, bolnavul nu intelege limbajul vorbit, nu poate repeta cuvintele si scrie dupa dictare, putand insa vorbi, citi si scrie in mod spontan ) determinate de leziuni in prima circumvolutiune temporala, in vecinatatea circumvolutiunilor Heschl de ambele parti sau numai de partea stanga; a. motorie pura (imposibilitatea de exprimare voluntara, de repetare a cuvintelor, de citire cu voce tare, pastrandu-se limbajul interior, posibilitatea scrisului spontan si dupa dictare, a copierii si intelegerii limbajului oral si scris) determinata de leziuni inca imprecis localizate; agrafia pura (v.) si alexia pura (v.) . A. expresiva, ansamblu de tulburari predominant expresive, in planul pronuntarii sau al scrierii semnelor verbale, determinate de leziuni in portiunea exterioara a ariei Broca (a 3-a circumvolutie frontala a emisferului verbal dominant) si intr-unele zone adiacente. A. senzoriala sau de receptie, cu tulburari grave in intelegerea limbajului, in vorbirea spontana si repetata, in grafie si lexie, ajungandu-se la o proasta vorbire (parafazie) si chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie), determinate de leziuni in zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (portiunea posterioara a primelor doua circumvolutiuni temporale, girusul angular si girusul supramarginal). A. centrala sau de conducere, cuprinzand atat tulburari expresive cat si receptive (tulburari in repetarea cuvintelor, ale scrisului spontan si mai ales dictat, ale lecturii cu voce tare in forma paralexiilor pentru cuvintele dificile, pastrandu-se intelegerea verbala) determinate de leziuni in portiunea posterioara a primei circumvolutii temporale de partea emisferului cerebral dominant. A. transcorticale, motorii (grava afectare a vorbirii spontane) si senzoriale (tulburarea intelegerii limbajului) de scurta durata (in cursul regresiei sau agravarii unui sindrom afazic) si determinate de leziuni in a3-a circumvolutie frontala a emisferului cerebral dominant si respectiv, in prima circumvolutie temporala: ecolalia (v.) . A. de evocare, amnestica (imposibilitatea de a reproduce numele obiectelor, dar cu posibilitatea recunoasterii acestor nume intr-o lista prezentata, fiind determinata de leziuni imprecis localizate sau de procese tumorale) si cea determinata prin termenul de anomie (imposibilitate de reproducere a numelor proprii, precedand a. amnestica si fiind determinata de leziuni in emisferul cerebral dominant); amuzia receptiva (imposibilitatea de recunoastere a melodiilor cunoscute sau de citire a notatiei muzicale) si expresiva (imposibilitatea de a canta o melodie cunoscuta, cu sau fara instrument), determinate de leziuni in prima circumvolutie temporala stanga si, respectiv, in pars triangularis al lobului frontal stang; acalculia (v.). tulburari paroxistice ale vorbirii (vocalizare, baraj verbal), forme deosebite de a. (la copil, la poligloti, la surdomuti, inatentia verbala). Aceste forme de a. pot fi compensate spontan sau supuse unor actiuni de recuperare dirijata.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
alexie = (gr. a – fara, lexis - citire) destructurare a capacitatii de a citi si intelege limbajul scris, asociata de regula cu agnozii sau afazii. Este o forma de agnozie vizuala si este sinonima cu cecitatea verbala. Sunt diferite grade de a. sau cecitate verbala pornind de la incapacitatea de recunoastere, in lectura, a cuvintelor scrise, pana la ilizibilitatea silabelor sau a literelor. In cazul in care un copil cu intelect normal se dovedeste incapabil de a-si insusi cititul se presupune o a. congenitala. In aceeasi situatie a relativei incapacitati pentru lectura se recurge la expresia dislexie de evolutie. Necesita tratarea concomitenta a tuturor cauzelor

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
ecolalie = fenomen patologic de „vorbire dupa ecou”, de repetare automata a cuvintelor si gesturilor interlocutorului. Se numeste ecofrazie cand consta din repetarea propozitiilor. Se intalneste la debili, in stari dementiale, etc.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
acalculia = deficienta patologica constand din capacitatea de a recunoaste sau de a elabora semne numerice sau de a opera cu ele. Dupa H. Hecaen (1965), a. reuneste alexia si agrafia pentru cifre si numere, discalculia de tip spatial si pierderea operatiilor aritmetice de baza (anaritmetie).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
discalculia = perturbare in mecanismele intelegerii si efectuarii operatiilor de calcul la copiii cu inteligenta normala. D. este insotita de tulburari ale organizarii spatiale. Este o deficienta tranzitorie si remediabila.)

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
disfazie = in general ceea ce in logopedie poarta denumirea de „afazie”, cu deosebirea ca nu semnifica anularea comunicarii decat in cazuri foarte rare, bolnavii disfazici dorind intotdeauna sa comunice. D. reprezinta tulburari de limbaj (dis – dificultate, tulburare, phasis - vorbire) care au la baza tot deauna o tulburare organica, neuronala, de origine centrala, in general fiind vorba de leziuni ale centrului vorbirii (in frontal 3, temporal si parietalul inferior), de natura vasculara, tumorala sau traumatica. In aprecierea tulburarii comprehensiunii si expresiei limbajului, trebuie avut intotdeauna in vedere eliminarea unei stari psihotice, a unei stari profunde de deteriorare cognitiva (demente) sau a unei nedezvoltari cognitive (oligofrenii). D. impun un tratament logopedic, de reinvatare a limbajului. In cadrul d. sunt descrise: surditatea verbala, intoxicatia prin cuvant, amnezia verbala, parafazie, alexie sau cecitate verbala, dissintaxia si jargonofazia. )

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
AFAZIE. (fr. aphasie, engl. aphasia) Alterarea sau pierderea capacitatii de a vorbi sau de a intelege limbajul vorbit sau scris. Se datoreste unei leziuni cerebrale fara interesarea organelor de fonatie. Sinonim - cecitate verbala (adj. afazic)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997
2. AGNOZIE = (gr. a – fara, gnosis - cunoastere ), sindrom neuropsihic constand in tulburarea recunoasterii senzoriale a unui obiect cunoscut anterior in absenta unui deficit de sensibilitate elementara sau a unei tulburari psihice, fiind determinat de un deficit al functiei de analiza la nivelul segmentului cortical al unui anumit analizator (M.Botez, Sen Alexandru, I.Drobota). Forme: astereognozii, tulburari in recunoasterea obiectului pe cale tactila, cuprinzand: a. tactile primare, cum sunt ahilognozia sau a. intensitatii (tulburarea discriminarii obiectelor dupa grosime, greutate, rugozitate, presupunand modificarea perceptiilor diferentiale de intensitate) si amorfognozia sau a. de extensitate (tulburarea diferientierii formelor si a recunoasterii spatiale), fiind determinate de leziuni in ariile somestezo-senzoriale si somestezo-psihice, ca si a. tactila secundara sau asimbolia tactila (imposibilitatea de recunoastere a semnificatiei obiectului tradusa prin imposibilitatea de a-l denumi, conservandu-se posibilitatea de a descrie si recunoaste calitatile sale tactile elementare), astereognoziile fiind determinate de leziuni in aria tacto-gnozica; a. auditive, imposibilitatea de recunoastere si discriminare a sunetelor, cu conservarea auzului, manifestata in trei forme clinice (care apar uneori izolat, dar de cele mai multe ori impreuna); a. globala (nu sunt recunoscute nici cuvintele, nici muzica si nici zgomotele); a. muzicala (sau amuzia senzoriala) si a. zgomotelor; acestea fiind determinate de leziuni ale portiunii posterioare a primei circumvolutii temporale stangi; a. vizuale, tulburari in recunoasterea semnificatiei obiectelor, imaginilor, persoanelor sau spatiului, limitate la sfera perceptuala sau extinse la sfera conceptuala, in absenta unor tulburari de vedere elementara, cuprinzand: a. pentru obiecte sau imagini, a. fizionomiilor (prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane, determinate de leziuni ale emisferului minor sau pareto-occipitale bilaterale; a. culorilor (tulburari de recunoastere a culorilor, cu origine centrala, leziuni occipitale stangi la dreptaci), alexia agnozica (tulburari de intelegere a limbajului scris, cu conservarea limbajului interior, a exprimarii si intelegerii limbajului oral ), acalculia (tulburari in recunoasterea numerelor in efectuarea operatiilor aritmetice, determinate de leziuni situate in orice parte a creierului); a. video-spatiale, imposibilitatea orientarii in spatiu pe cale vizuala, manifestata prin: dezorientare video-spatiala ( pierderea posibilitatii de focalizare absoluta si relativa a obiectelor, imposibilitatea de comparare a marimilor, tulburari de grupare a obiectelor, dislexie cvasispatiala si pierderea vederii stereoscopice), a. spatiala unilaterala (tendinta de a neglija jumatatea stanga a spatiului extracorporal), alestezie vizuala (transpunerea imaginilor dintr-un hemicamp vizual in celalalt si de la un cadrant la altul), pierderea memoriei topografice (imposibilitatea de a descrie itinerarii si locuri binecunoscute, de a le revizualiza si a se orienta pe un drum cunoscut), pierderea reprezentarii vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizarii unor obiecte sau persoane cunoscute, atat in stare de veghe cat si in somn, visele devenind practic imposibile), paralizia psihica a privirii (imposibilitatea de a misca voluntar ochii cu conservarea motilitatii oculare reflexe), vagabondajul privirii, ataxie optica (tulburarea capacitatii de a apuca un obiect in curs de fixare vizuala), tulburari ale atentiei vizuale (atentia spontana pentru orice stimul vizual este foarte redusa, fiind concentrata in cea mai mare masura asupra a ceea ce se petrece in axul de fixare a privirii, fiind vorba deci de o anumita ingustare concentrica a campului atentiei vizuale), aceste tulburari fiind determinate de leziuni cu localizari diferite; tulburari de somatognozie, constand in perturbarea schemei sau imaginii corporale si cuprinzand: autotopagnozia (tulburare de localizare a segmentelor corporale), asimbolia la durere (imposibilitatea de recunoastere a calitatii durerii, desi durerea ca atare este corect perceputa), tulburari paroxistice ale schemei corporale (senzatia de plutire sau dezintegrare corporala cu caracter difuz, crize de senzatie de dezintegrare corporala partiala localizata pe un segment de membru, crize de telescopaj si atrofie corporala localizata, crize mixte), membrul fantoma (iluzia existentei unui segment de membru absent, de obicei amputat), anozognozii (lipsa de cunostinta a tulburarilor in plan neuromotor, al limbajului, praxiilor si gnoziilor).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
agnozie auditiva = surditate psihica

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
AGNOZIE = Tulburare a perceptiei datorata unor leziuni in zonele corticale ale analizatorilor si caracterizata prin lipsa capacitatii de a recunoaste obiectele, persoanele, lucrurile etc., desi segmentul periferic si functiile senzoriale elementare nu sunt afectate.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
AGNOZIE = Imposibilitatea recunoasterii obiectelor dupa calitatile lor: forma, culoare, greutate, temperatura, etc, desi functiile senzoriale elementare respective (vaz, auz, sensibilitate superficiala si profunda sunt intacte). (adj. agnozic)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997
3. ANAMNEZA = (gr. anamnezis - amintire), in clinica medicala, investigare, fie directa a unui caz, fie a persoanelor din anturajul acestuia, in scopul obtinerii de informatii privind antecedentele sale personale, sau accidentale morbide precedente. In psihiatrie, prin a. se urmareste reconstituirea etiologiei respectivei psihopatii sau psihoze in vederea unei psihoterapii adecvate. Prin extensie, in psihologie, a. se aplic analogic ca o secventa a biografiei psihologice, in vederea stabilirii originii si conditiilor dezvoltarii unor particularitati individuale (trasaturi de caracter, sentimente, capacitati, vocatie, etc.).

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
ANAMNEZA = Metoda de identificare si centralizare a informatiilor asupra antecedentelor subiectului pentru a fi raportate la etiologia afectiunilor sale sau la situatia actuala; informatiile pot fi adunate si sistematizate de catre medic, psiholog, asistent social sau alt specialist al profesiunilor auxiliare, direct de la subiectul in cauza sau prin consultarea persoanelor din anturajul acestuia, interesand in mod special antecedentele medicale sau accidentele morbide precedente.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
4. ANARTRIE = forma extrema a disartriei (v.), manifestata prin imposibilitatea pronuntarii cuvintelor.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
disartrie = (gr. dys – greu, arthon - articulatie), tulburare a limbajului, caracterizata prin confuzie in articularea cuvintelor, ca si prin modificari ale ritmului, intonatiei si expresivitatii vocii. Se observa in unele boli ale sistemului nervos, in paralizia generala progresiva, in unele intocsicatii alcoolice. Este de origine cerebrala. Simptomele dislalice grave sunt similare d. usoare.

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
5. ARTTERAPIE (cf. lat. ars “arta“; gr therapeia “ grija”) / terapie prin arta = Ansamblu de metode si tehnici bazate pe stimularea (pe cat posibil organizata, individuala sau colectiva) posibilitatilor de exprimare artistica a bolnavilor psihici, in scop psihoterapeutic circumscrisa terapiilor creativitatii (- PSIHOTERAPII). Este o forma de psihoterapie complexa si specifica, in sensul ca foloseste mesaje nonverbale, care merg de la caile de expresie plastica (desen, pictura, modelaj, artizanat, ceramica, sculptura) si muzicala (auditii colective, interpretari de piese muzicale de catre subiecti etc.), pana la mijloacele dramatice de expresivitate mimico-gestuala scenica si coregrafica. Oferind posibilitati reale si autentice de resocializare a bolnavilor psihici, este indicata in orice afectiune, cu exceptia starilor de deteriorare masiva, a starilor de agitatie psihomotorie, negativism accentuat, epilepsie, confuzie mintala si a celor asociate cu maladii somatice invalidate. Artterapia implica doua aspecte: productiile artistice spontane sau solicitate de medic (ca adjuvant al tratamentului psihiatric) si influentarea subiectului prin receptarea operei de arta. Dupa cum sustin numerosi specialisti (VOLMAT, PESSIN, FRIEDMAN, OBIOLS, NAUMBURG, ROSOLATO, BERGERSON), mesajul plastic este incarcat de valente terapeutice: descarcarea unor tensiuni latente, conflicte, dorinte si complexe; diminuarea anxietatii; generarea increderii in fortele proprii ; dezvoltarea de gusturi si vocatii noi; intarirea Eului; ameliorarea comportamentului si comunicarii interpersonale; atenuarea traumatismului internarii prelungite si favorizarea aplicarii altor terapii (psihotrope, biologice etc.). Utilizata initial in reeducarea copiilor cu sechele postencefalitice, a afazicilor si neadaptatilor, terapia prin expresie plastica s-a extins ca tratament si la adulti (nevrotici si psihotici) incepand cu primele decenii alesecolului al XX lea. MAYER şi PANETH utilizează, în 1929, desenul; HILL, între 1939+1944, creează un puternic centru de interes si deconectare pentru bolnavi şi infirmiere, sub forma unor biblioteci circulante de tablouri. La Barcelona, OBIOLS a fixat tehnica pshioterapeutica prin ,,arta psihopatologica” (Anvers,1962), aratand ca expresia plastica are o acţiune centripeta asupra creatorului, uneori benefica, alteori malefica, ea dezvaluind în maniera directa simboluri originale ale inconştientului şi avand o putere catartica larga.

Sursa: Dictionar Gorgos; vol II – (Biblioteca psihologie – pedagogie, Iasi)
6. ASISTENT MATERNAL = persoane autorizate care desfasoara la domiciliul propriu activitati de îngrijire, educatie, recuperare si socializare în vederea dezvoltãrii armonioase si a reintegrarii/integrarii sociale si familiale a copilului în dificultate (inclusiv a celui cu deficiente sau handicap) primit în plasament sau încredintare.

Asistenti maternali - ocupatii componente:  

- asistenti maternali generalisti

- asistenti maternali pentru copilul cu handicap sever

- asistenti maternali pentru protectia in regim de urgenta a copilului

- asistenti maternali pentru copilul delincvent



Sursa: www.mmssf.ro consultat la data de 3.12.2005
7. ASISTENT PERSONAL = este persoana care supraveghează, acorda asistenţa si ingrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza programului individual de recuperare si integrare socială a persoanei cu handicap, elaborat de comisiile de expertiza medicala pentru adultii cu handicap si, respectiv, de comisiile de expertiză medicală a copilului cu handicap, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3)-(5) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, cu modificarile si completarile ulterioare. Sursa: Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 232 din 7 mai 2001- (Art. 1.)
ASISTENT PERSONAL = persoana care supraveghează, acordă asistenţă şi îngrijire copilului sau adultului cu handicap grav, pe baza planului de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap.
(Nu pot deţine calitatea de asistent personal persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani,sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.)

Poate fi încadrată cu contract individual de muncă în funcţia deasistent personal persoana care îndeplineşte următoarele condiţii:

a) are vârsta minimă de 18 ani împliniţi;

b) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni care ar face-o incompatibilă cu exercitarea ocupaţiei de asistent personal;

c) are capacitate deplină de exerciţiu;

d) are o stare de sănătate corespunzătoare, atestată de medicul de familie

sau pe baza unui examen medical de specialitate;

e) a absolvit cel puţin cursurile învăţământului general obligatoriu, cu excepţia rudelor şi afinilor până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei cu handicap grav, precum şi cu excepţia soţului sau soţiei, după caz; în situaţii excepţionale, la propunerea asistentului social din cadrul aparatului propriu al consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care urmează să îndeplinească funcţia de asistent personal, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap poate aproba derogarea de la îndeplinirea condiţiilor de studii şi în cazul altor persoane decât cele menţionate mai sus;

Asistentul personal are următoarele obligaţii principale:

a) să participe la instructajul anual organizat de angajator;

b) să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;

c) să presteze pentru persoana cu handicap grav toate activităţile şi serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fişa postului şi în planul de recuperare pentru copilul cu handicap grav, respectiv planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav;

d) să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu handicap grav şi să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acestuia;

e) să aducă la cunoştinţa direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap grav şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.



Sursa: www.mmssf.ro consultat la data de 3.12.2005

Asistent personal profesionist = este persoana fizică atestată care asigură la domiciliul său îngrijirea şi protecţia persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat care nu dipune de spaţiu de locuit, nu realizează venituri sau realizează venituri de până la nivelul salariului mediu pe economie.

Asistentul maternal care îngrijeşte copilul cu handicap grav sau accentuat până la vârsta majoratului poate opta să devină asistent personal profesionist în vederea asigurării unei continuităţi în îngrijire şi asistenţă, inclusiv în situaţiile în care persoanele cu handicap în cauză nu realizează venituri în afara beneficiilor sociale acordate potrivit legii.

Asistentul personal profesionist are următoarele obligaţii principale:

a) să participe la instructajul organizat de angajator;

b) să semneze un angajament, ca act adiţional la contractul individual de muncă, prin care îşi asumă răspunderea de a realiza integral planul individual de servicii al persoanei adulte cu handicap grav sau accentuat;

c) să presteze pentru persoana cu handicap grav sau accentuat toate activităţile şi serviciile prevăzute în contractul individual de muncă, în fişa postului şi în planul individual de servicii;

d) să trateze cu respect, bună-credinţă şi înţelegere persoana cu handicap grav sau accentuat şi să nu abuzeze fizic, psihic sau moral de starea acestuia;

e) să aducă la cunoştinţa direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene, respectiv locale orice modificare survenită în starea fizică, psihică sau socială a persoanei cu handicap grav sau accentuat şi alte situaţii de natură să modifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.



Sursa: www.mmssf.ro consultat la data de 3.12.2005
  1   2   3   4


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2016
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə