Suport de curs

Fig. V.18.: Utilizarea conformatorului pentru soclu

• 
  Soclul se realizează astfel încât, fie modelul să fie fixat în ocluzor sau articulator, fie se realizează o prelungire distală pe care se crează depresiuni sub forma literelor "T", "V" sau "Y“ (aşa numita cheie de ocluzie);
  

Fig. V. 19. Model cu cheie ocluzală distal

• 
  După priza gipsului (20 – 30 de minute) se demulează amprenta şi se îndepărtează conformatorul;
  
• 
  Dacă este necesar se finisează soclul la aparatul de soclat;
  
• 
  Modelul se usucă în cuptor timp de 30 – 60 de minute la 200 grade Celsius;
  
• 
  Se toarnă modelul dinţilor antagonişti, cele două modele putând fi aşezate în intercuspidare maximă, datorită cheii de ocluzie, sau se fixează în simulatorul aparatului dento-maxilar.
  

2.INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN CIMENTURI:

Pentru prepararea şi îndesarea cimentului avem nevoie de următoarele instrumente:

• 
  Plăcuţă de sticlă;
  
• 
  Spatulă;
  
• 
  Fuloar.
  

1. Plăcuţa de sticlă

Utilizată pentru prepararea cimenturilor. Are o formă dreptunghiulară cu dimensiuni de 80/100 mm şi o grosime de cel puţin 8 mm. Unele plăcuţe sunt prevăzute cu un spaţiu în interior, care se umple cu apă la temperatură joasă. Plăcuţa prezintă o faţă rugoasă pentru prepararea cimenturile şi o faţă netedă pentru alte materiale de obturaţie.

2. Spatulele

Sunt instrumente care au un mâner, gât şi o parte activă, de obicei duble, necesare pentru prepararea, transportul şi modelarea materialelor de obturaţie. În funcţie de scopul utilizării sunt:

- spatule pentru preparat ciment - cu două părţi active - una pentru malaxarea materialelor, iar cealaltă pentru încorporare. Sunt pe 3 dimensiuni: mici (4,5 mm), medii sau normale (6,5 mm) şi mari (8 mm), confecţionate din oţel inoxidabil;

- spatule pentru transportat, aplicat şi modelat materialul obturant. Sunt denumite şi spatule bucale. Ele sunt: duble şi contraunghi; rigide - scurte (4 mm) şi flexibile - lungi ( 8 mm).

Fig. V.20.: Plăcuţă şi spatule pentru ciment

• 
  Sunt confecţionate din oţel inoxidabil, având lăţimea lamei variată: de 1,7 mm (nr. 0), 2,5 mm (nr. 2) şi de 3 mm (nr. 6), după necesităţi.
  
• 
  Există spatule pentru ciment confecţionate şi din agat.
  

3. Fuloarele:

Sunt dispozitive duble, în contraunghi, din oţel inoxidabil, având partea activă:

- cilindro-conică cu vârful plat (Nr. 103, 104, 105);

- cilindro-conică cu vârful convex (Nr. 100, 101, 102)

3. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN AMALGAME:

Amalgamarea cu aliajul de argint se poate efectua:

• 
  Manual, cu ajutorul mojarului şi pistilului;
  
• 
  Mecanic, cu diferite aparate.
  

1. Mojarul cu pistil:

Sunt confecţionate din porţelan sau sticlă mată, ambele cu suprafaţă rugoasă, pentru creşterea eficienţei. Se utilizează dimensiunea medie şi proporţia optimă între mojar şi pistil.

2.Dozator şi malaxor automat de amalgam:

Sunt mai multe tipuri, unele pot amesteca numai aamlgamul de argint, altele sunt pentru cimenturi sau mixte (şi pentru aliaj şi pentru ciment). Tipuri:

• 
  Dentomatul - care dozează Hg şi pulberea şi apoi le malaxează;
  
• 
  Duomatul - care pe lângă dozare şi malaxare, are avantajul că i se pot adapta capsulele;
  
• 
  Mixomatul - malaxor universal, electronic, cu frecvenţe de 4.200 vibraţii/minut, pentru toate tipurile de capsule ;
  
• 
  Capmixul – la fel ca precedentul, dar cu frecvenţa de 4.300 vibraţii/minut;
  
• 
  Silamatul, la care se pot adapta toate capsulele, având 4.500 vibraţii/minut.
  

Fig. V.21.: Dentamatul
Dacă se foloseşte amalgamul de cupru sunt necesare:

• 
  Bec Bunsen pentru încălzit;
  
• 
  Lingură pentru topit.
  

Amalgamul de cupru a fost însă scos din practică datorită potenţialului toxic ridicat şi a calităţilor sale inferioare.
4. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN RĂŞINI:

Acestea vor fi prezentate la capitolul consacrat răşinilor acrilice şi diacrilice.

5.INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONĂRII MODELELOR PRIN METODA GALVANOPLASTIEI:

• 
  Principiul metodei constă în depunerea electrolitică pe pereţii amprentei a unui strat metalic de 0,1 – 1 mm de Cu, Ni sau Ag, la o tensiune de 2,8 – 6 V şi o intensitate de 10 mA.
  
• 
  Aparatura constă dintr-o baie galvanică prevăzută cu electrozi conectaţi la o sursă de curent.
  

BAIA GALVANICĂ

• 
  Este un vas de formă paralelipipedică, confecţionat din sticlă sau material plastic;
  
• 
  În vas se introduce o soluţie electrolitică;
  
• 
  Vasul este prevăzut cu doi electrozi şi un buton de comandă;
  
• 
  Intensitatea curentului se reglează cu un potenţiometru;
  
• 
  La electrodul pozitiv (anodul) se fixează o placă de metal care trebuie să facă acoperirea amprentei. Dimensiunea plăcii trebuie să fie egală cu suprafaţa amprentei sau mai mare;
  
• 
  La electrodul negativ (catodul) se fixează amprenta pe suprafaţa căreia se va depune metalul, formând modelul.
  

Deoarece amprentele utilizate în stomatologie sunt confecţionate din materiale rău conducătoare de electricitate (materiale elastice, pasta ZOE, materiale termoplastice), ele trebuie pregătite corespunzător pentru a deveni bune conducătoare de electricitate prin una din metodele:

• 
  Grafitare – prin pensulare;
  
• 
  Acoperirea cu o pulbere pe bază de Ag, Cu sau Fe;
  
• 
  Argintare – reducerea unor săruri de argint;
  
• 
  Apicarea unei suspensii coloidale de argint.
  

Soluţia electrolitică:

• 
  Are drept component principal sarea metalului sub formă de sulfat sau cianură, care va acoperi amprenta.
  
• 
  Pe lângă sare mai există acidul de formare al sării şi apă distilată;
  
• 
  Soluţia trebuie să fie pură şi stabilă;
  
• 
  Soluţia electrolitică poate fi acidă sau bazică.
  

Soluţia electrolitică acidă:

• 
  Favorizează depuneri neuniforme;
  
• 
  Acest lucru este mai evident cu cât pH-ul soluţiei este mai scăzut şi cu cât intensitatea curentului este mai mare;
  
• 
  Cea mai des folosită este cea care conţine acid sulfuric;
  
• 
  Împreună cu cuprul de la anod formează sulfatul de cupru care face acoperirea.
  

Soluţia electrolitică alcalină:

• 
  Conţine o sare alcalină de sodiu sau potasiu şi apă distilată;
  
• 
  Cea mai des folosită este cianura de potasiu, care cu argintul de la anod va forma cianura de argint cu care se face acoperirea;
  
• 
  Are o capacitate mare de depunere uniformă şi cu granulaţie fină.
  

Pentru executarea electrodepunerii:

• 
  Suprafeţele metalice ale portamprentei sau faţa externă a inelului de cupru vor fi izolate;
  
• 
  Timpul de lucru este de 4 – 12 ore;
  
• 
  Grosimea stratului depus în interiorul amprentei depinde de intensitatea curentului şi de timpul de lucru;
  
• 
  În ultimile 2 ore tensiunea creşte până la 4 – 6 V, pentru a obţine suprafeţe rugoase, care să favorizeze retenţia materialului de completare (gipsuri dure, răşini epoxidice);
  
• 
  După depunerea metalului într-un strat de un milimetru, se întrerupe curentul şi amprenta se spală.
  

Avantajele metodei - obţinerea unor modele care se caracterizează prin:

• 
  Fidelitate;
  
• 
  Duritate;
  
• 
  Stabilitate volumetrică (contracţie de 0,2 – 0,3%);
  
• 
  Absenţa fenomenelor de îmbătrânire.
  

Dezavantajele metodei:

• 
  Tehnica este laborioasă;
  
• 
  Timpul de lucru este prelungit;
  
• 
  Anumite soluţii electrolitice au potenţial toxic ridicat;
  
• 
  Manipularea trebuie făcută cu multă atenţie şi cu echipament de protecţie.
  

6. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN METALE/ALIAJE PULVERIZATE:

Principiul metodei:

• 
  Constă în pulverizarea unui aliaj uşor fuzibil (pe bază de Bi, Zn, Ag, Pb, cu punctul de topire de 138 – 300 grade C), în stare topită, cu ajutorul unui dispozitiv în formă de pistol;
  
• 
  Permite obţinerea de modele într-un timp relativ scurt, de o fidelitate satisfăcătoare, cu o rezistenţă la abrazie peste cea a gipsurilor;
  
• 
  Durata operaţiunii este de câteva minute;
  
• 
  Calităţile mecanice ale modelelor astfel obţinute sunt mai reduse comparativ cu cele obţinute prin galvanoplastie.
  

Majoritatea autorilor indică sistemul METALLOMAT. Acesta este format din:

• 
  Un recipient de formă cilindrico-ovalară în partea inferioară. Are pereţii dubli care conţin o rezistenţă de nichelină montată pe ceramică;
  
• 
  Rezistenţa este conectată la sursa de curent electric la reţea şi ea produce căldura necesară fluidificării aliajului conţinut în recipient;
  
• 
  Sursa de aer comprimat este reprezentată de un compresor montat la aparat. Jetul de aer de la acesta pătrunde dozat în rezervor şi antrenează aliajul fluid;
  
• 
  Camera de amestec dintre aliajul fluid şi aer;
  
• 
  Duza (orificiul) de evacuare a amestecului de aliaj cu aer, cu diametrul corespunzător dimensionat.
  

Tehnica de lucru:

• 
  Amprenta se spală şi se usucă indiferent de materialul din care este;
  
• 
  Amprentele din polieteri trebuie încălzite înainte de a fi acoperite cu metal deoarece pereţii reci nu favorizează curgerea perlelor metalice în cele mai fine detalii ale amprentei;
  
• 
  Se încălzeşte aliajul uşor fuzibil (pe bază de zinc şi bismut) până la 300 grade Celsius;
  
• 
  Metalul este apoi pulverizat cu ajutorul unui pistol care face parte din aparat;
  
• 
  Operaţiunea durează câteva minute, până când stratul de metal atinge grosimea de circa un milimetru;
  
• 
  În final, amprenta se umple cu material de completare, - gips dur sau polimer.
  

Procesul are loc într-un compartiment închis al aparatului, care prezintă două orificii pentru mâinile operatorului şi o vizetă.

7. INSTRUMENTE, DISPOZITIVE ŞI APARATE NECESARE CONFECŢIONĂRII MODELELOR DIN MASE CERAMICE:

Acestea vor fi descrise la capitolul consacrat maselor ceramice.