Convulsiile şi epilepsiile termenul de epilepsie derivă din cuvântul grecesc,,επιλαμβανειν” care înseamnă „a fi luat prin surprindere”

CONVULSIILE ŞI EPILEPSIILE
Termenul de epilepsie derivă din cuvântul grecesc ,,επιλαμβανειν” care înseamnă „a fi luat prin surprindere” şi indică o modalitate de reacţie a creierului la stimuli foarte variaţi ce se traduce clinic prin crize cu debut brutal şi neaşteptat.

Criza epileptică este definită ca fiind un episod brusc şi stereotip cu modificări în activitatea motorie, comportamentală, senzitivo-senzorială, emoţională şi deseori a conştienţei, datorat unei descărcări electro-chimice anormale la nivel cerebral.

Epilepsia este o boală cerebrală cronică de etiologie variată, definită de prezenţa crizelor de natură sigur epileptică şi de criteriul evolutiv, constituit din tendinţa acestora de a se repeta în absenţa factorilor declanşatori cunoscuţi la intervale variabile.

Trebuie menţionat că epilepsia nu este sinonimă cu crizele epileptice care pot reprezenta simptomul unei afecţiuni generale, metabolice, locale neurologice, etc.

Crizele provocate de o patologie cerebrală acută sau triggeri extracerebrali, cât şi apariţia lor ce apar la un individ normal ca răspuns la anumiţi factori declanşatori sunt denumite ocazionale sau accidentale:  convulsii febrile simple sau complicate;  convulsii ce survin la debutul unor afecţiuni ale SNC (meningite, encefalite);  convulsii din anomalii metabolice tranzitorii: hipo- hiperNa, hipoCa, hipoMg, hipoglicemie, hipoxie;  convulsii din intoxicaţii medicamentoase sau cu substanţe menajere.

Sindromul epileptic este o entitate nosologică caracterizată prin particularităţi clinice cvasiconstante privind tipul de criză, etiologia, caracteristicile EEG, vârsta de debut, prognosticul, răspunsul la tratament, etc.

Sindromul epileptic benign este caracterizat de prezenţa crizelor epileptice ce sunt uşor de tratat sau care nu necesită tratament şi care se remit fără sechele.

Sindromul epileptic idiopatic considerat a fi genetic şi de obicei dependent de vârstă, este un sindrom ce constă numai din epilepsie, fără leziuni structurale cerebrale şi fără alte semne sau simptome neurologice.

Sindromul epileptic simptomatic este un sindrom în care crizele epileptice sunt rezultatul unei leziuni difuze sau focale, evolutive sau fixe a SNC, obiectivată clinic printr-un deficit neurologic şi biologic printr-o anomalie evidenţiabilă neuroimagistic.

Encefalopatia epileptică este definită ca o condiţie în care deteriorarea cognitivă, senzorială şi/sau motorie este considerată o consecinţă a activităţii epileptice.

Epidemiologie

Prevalenţa epilepsiilor în rândul populaţiei pediatrice este de 4-6 cazuri/1000 copii.

Incidenţa este cuprinsă între 50-100 cazuri noi la 100000 locuitori pe an.

Studiul incidenţei sindroamelor epileptice arată că epilepsia absenţă a copilului reprezintă 10-15% din cazurile de epilepsie; epilepsia mioclonică juvenilă 5%, epilepsia benignă rolandică şi variantele ei 10% din totalul epilepsiilor.

Etiologia epilepsiilor este multifactorială, factorii genetici intricându-se cu cei dobândiţi.

Preponderenţa factorilor genetici sau a celor dobândiţi determină deseori caracterul idiopatic sau simptomatic al epilepsiei.

Etiologia epilepsiilor este strâns legată de vârstă (tabel 1).

Clasificarea internaţională a crizelor epileptice sugerată iniţial de Gastaut în 1970 şi modificată de International League Against Epilepsy (ILAE) în 1981 realizează pe baza criteriilor electroclinice o separare netă între crizele parţiale şi generalizate (tabel 2).

Tabelul 1. Etiologia crizelor/epilepsiilor în raport cu vârsta.

Perioada antenatală  displazii şi tulburări de migrare neuronală  malformaţii cerebrale majore  accidente vasculare intrauterine  infecţii intrauterine (inclusiv HIV)  intoxicaţii medicamentoase materno- fetale	Perioada neonatală  neuroinfecţii  tulburări metabolice (hipoglicemie, hipoCa)  anoxii sau hemoragii intracraniene la naştere  malformaţii cerebrale majore
La copii mici  convulsii febrile  boli ereditare metabolice, boli degenerative  neuroinfecţii  displazii corticale	La copii mari /adolescenţi  sindroame genetice/idiopatice  boli degenerative, tumori  traumatisme cranio-cerebrale  scleroză temporală mesială

Tabelul 2. Clasificarea ILAE a crizelor epileptice (Epilepsia 1981; 22:489-501).

I .CRIZELE PARŢIALE (FOCALE sau LOCALE): sunt cele la care semnele clinice şi EEG indică activarea unui sector neuronal limitat al unei emisfere cerebrale. Crize parţiale simple (CPS): fără pierderea cunoştinţei: 1.Cu simptome motorii: focale jacksoniene, versive, posturale, fonatorii, afazice, operculare; 2.Cu simptome somatosenzoriale sau senzoriale speciale: somatosenzitive jacksoniene, vizuale, auditive, olfactive, gustative, vertiginoase. 3.Cu simptome vegetative: senzaţii epigastrice, paloare, hiperhidroză, piloerecţie, midriază. 4.Cu simptome psihice (se manifestă rar fără alterarea conştienţei): psihosenzoriale, cognitive (dismnezice–dreamy state, crize ideaţionale), afective (anxietate, euforie, depresie paroxistică). Crize parţiale complexe (CPC) cu alterarea conştienţei, însoţite de descărcări EEG unilaterale sau mai frecvent bilaterale, difuze sau focale, în regiunile temporale sau fronto-temporale. ● Cu debut parţial simplu urmat de alterarea conştienţei: - fără alte caractere - cu caracteristicile 1-4 ale CPS - cu automatisme ● Cu pierderea conştienţei de la debut: - fără alte caractere - cu caracteristicile 1-4 ale CPS - cu automatisme Crize parţiale cu generalizare secundară: Crize parţiale simple ce evoluează către CGTC Crize parţiale complexe ce evoluează către CGTC Crize parţiale simple ce evoluează către CPC şi ulterior către CGTC

II. CRIZELE GENERALIZATE (convulsivante şi neconvulsivante) sunt cele în care semiologia electro-clinică de la debut indică implicarea ambelor emisfere; conştienţa este tulburată, manifestările motorii sunt bilaterale. Absenţe tipice: suspendarea bruscă a conştienţei cu durată 5-15 s; EEG - paroxisme de CVU 3/s, generalizate, sincrone, cu debut şi sfârşit brusc pe un traseu de fond normal. Absenţe atipice: (mioclonice, atonice, însoţite de automatisme, hipertonice cu manifestări vegetative) cu debut şi/sau oprire progresivă a crizei, durată 20-60 s, semne asociate; EEG aspect heterogen (CVU lente, neregulate, sub 3c/s, cu debut şi sfârşit lent pe un traseu de fond anormal) ● Crize mioclonice. Secuse musculare masive, scurte, bilaterale a membrelor şi trunchiului însoţite de descărcări polivârf-undă sincrone cu secusele musculare. ● Crize clonice. Secuse clonice, bilaterale cu durată variabilă; EEG – descărcări vârf-undă şi polivârf-undă neregulate. ● Crize tonice. Contracţie musculară susţinută, difuză, însoţită de pierderea conştienţei şi tulburări vegetative; EEG – ritm recrutant 10c/s. ● Crize tonico-clonice. Debutează brusc prin pierderea conştienţei urmată de faza tonică, clonică şi postcritică, însoţite de ritm ≥ 10c/s cu o scădere a frecvenţei şi creşterea amplitudinii în timpul fazei tonice întreruptă de unde lente în faza clonică. ● Crize atonice. Caracterizate prin pierderea conştienţei şi a tonusului muscular, de durată variabilă; EEG descărcare generalizată sincronă de unde lente sinusoidale şi CVU

III. CRIZE EPILEPTICE NECLASIFICABILE Includ toate crizele care nu pot fi clasificate din cauza datelor incomplete sau care nu concordă cu clasificarea prezentată, cum ar fi de exemplu unele crize neonatale.