Revoluția cardiacă

REVOLUȚIA CARDIACĂ

1. 
   Definiție
   

RC = totalitatea evenimentelor mecanice și electrice care au loc de la începutul unei contracții cardiace și începutul contracției următoare

În timpul RC sângele curge din atrii în ventricule și din ventricule în aortă și pulmonară datorită succesiunii contracțiilor și prezenței aparatului valvular.

2. 
   Durata
   

Durata RC depinde de frecvența cardiacă; la o FC de 75 bătăi/minut, durata RC este de 0,8 sec. Durata RC este dată de pace-makerul fiziologic, NSA. Durata contracției și relaxarii, in interiorul unei RC, sunt date de prorpietățile SEC și ale celulelor contractile.

3. 
   Etape
   

Contracția = sistolă (atrială, ventriculară) – în cursul sistolei cavitatea respectivă se golește de sânge

Sistola se compune din 2 faze:

• 
  Izovolumetrică: are loc punerea în tensiune a musculaturii, volumul cavității nu se modifică, presiunea din interior crește
  
• 
  Ejecție: volumul cavității se reduce, dar tensiunea din mușchi rămâne nemodificată
  

Relaxarea = diastolă (atrială, ventriculară, generală) – în cursul diastolei are loc umplerea cavității respective cu sânge

Diastola se compune din 2 faze:

• 
  Relaxare izovolumetrică: scade tensiunea din perete, volumul cavității nu se modifică
  
• 
  Umplere
  

RC:

• 
  Fiziologică - începe cu sistola atrială
  
• 
  Clinică – începe cu sistola ventriculară, care este sincronă cu semnele clinice ale activității cardiace
  

4. 
   EVENIMENTELE MECANICE ALE CICLULUI CARDIAC
   

În timpul diastolei generale, sângele care vine din venele cave umple inima dreaptă, iar cel oxigenat, care vine de la plămâni, umple inima stângă. Valvele A-V sunt deschise, iar cele arteriale sunt închise in timpul DG. Sângele curge în inimă în cursul întregii diastole, umplând toate cavitățile cardiace cu o rată care scade pe măsura umplerii. Aproximativ 70-80% din umplerea ventriculară are loc în cursul diastolei.
Sistola atrială ( 0,11 sec) – urmează diastolei generale. Presiunea generată, de 7-8 mm Hg in Astg și 4-6 mm Hg în AD, ejectează activ sângele în ventricul. Orificiile de deschidere ale venelor cave sunt presate de contracția atrială, așa încât sângele nu refluează în vene. Cantitatea de sânge pe care sistola atrială o împinge în ventricul depinde de frecvența cardiacă. Volumul de sânge pompat reprezintă, în repaus, mai puțin de 20% din volumul pe care ventriculul îl va ejecta în cursul sistolei ventriculare. Proporția poate ajunge la 40% în timpul efortului fizic intens, însoțit de tahicardie.

Sistolei atriale îi urmează diastola atrială (0,69 sec), în timpul căreia are loc sistola ventriculară.

Sistola ventriculară

Izovolumetrică (0,05 sec):la finele diastolie, ventriculele sunt cavități umplute cu sânge. Sistola ventriculară face ca presiunea în ventricul să crească, cu închiderea valvelor A-V. Din acest moment, V sunt cavități închise, iar presiunea din interior crește, fără modificarea volumului ventricular. Când presiunea din ventricule o depășește pe cea din arterele mari (80 mm Hg în aortă, 10 mm Hg în a.pulmonară) se deschid valvele arteriale și începe faza de ejecție.

Faza de ejecție se compune din:

• 
  Ejecția rapidă (0,09 sec):
  

• 
  se datorează presiunii mari din ventricul în momentul deschiderii valvelor A-V; presiunea continuă să crească, atinge un maxim (120 mm Hg îm Ao, 25 mm în a.pulm.), iar sangele curge cu rapiditate din ventricule în artere
  
• 
  70% din sânge este expulzat în arterele mari
  

• 
  Ejecția lentă (0,13 sec)
  

• 
  Expulzia sângelui încetinește pe măsură ce ventriculele se golesc de sânge
  
• 
  Presiunea din ventricul scade tot mai mult, și ajunge la și apoi sub nivelul celei din arterele mari
  

• 
  Protodiastola (0,04 sec)- intervalul de timp de la inversarea gradientului de presiune (mai mare în artere decât în ventriculi), dar în care sângele continuă să curgă din ventricule în artere datorită inerției
  

Faza de ejecție se încheie cu închiderea valvelor arteriale, sub acțiunea presiunii mai mari în artere ca în ventricul.
Diastola ventriculară se compune din:

Relaxarea izovolumetrică (0,08 sec): ventriculele sunt cavități închise, tensiunea din perete scade, volumul rămâne constant.

Faza de umplere

• 
  rapidă (0,11 sec): presiunea din ventricul scade sub valoarea presiunii atriale, deci valvele A-V se deschid și sângele curge rapid din atrii în ventricule
  
• 
  Lentă (diastaza, 0,19 sec): sângele curge continuu și liniștit din atrii în ventricule; volumul ventricular crește lent și atinge un platou; la sfârșitul acestei faze urmează sistola atrială (0,11sec), care completează umplerea ventriculară.
  

Evenimentele ciclului cardiac sunt similare în inima dreaptă și în cea stângă, dar cu un ușor asincronism:

• 
  Contracția Vdr începe după cea a Vstg, așa încât valva tricuspidă se închide după cea mitrală
  
• 
  În a.pulm. presiunea este mai mică decât în Ao, așa încât contracția izovolumetrică a Vdr durează mai puțin decât a Vstg – orificiul pulmonar se deshcide inaintea celui Ao
  
• 
  Faza de ejecție a Vstg este ușor mai lungă decât a Vdr, așa încât închiderea valvei sigmoide pulmonare întârzie ușor, mai ales în inspir
  

! Durata sistolei/diastolei

La frecvențe cardiace crescute, mușchiul cardiac se contractă și se relaxează mai rapid. La o FC de 200 bătăi/minut, durata sistolei se înjumătățește (scade de la 0,31 sec la 0,16 sec), în principiu prin scurtarea fazei de ejecție. Cu toate acestea, durata sistolei este mai puțin variabilă decât cea a diastolei, care scade de la 0,49 sec la o FC=75 bătăi/min la 0,14 sec la o FC=200 bătăi/min. Acest fapt are semnificații fiziologice și clinice:

• 
  Doar în timpul diastolei e posibil fluxul sanguin coronarian în porțiunile subendoteliale ale V stg; scuratrea diastolie conduce la deficit de irigație coronariană
  
• 
  Umplerea V cu sânge are loc în timpul diastolei; la o FC mai mare de 180 bătăi/minut, umplerea ventriculilor este inadecvată, cu scăderea funcției inimii ( aceea de a produce un debit sanguin adecvat – pentru definiția debitului cardiac vezi cursul Debitul cardiac)