Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

Cadrul conceptual şi mediul ambiant al reuşitei³⁴

Cadrul conceptual al reuşitei poate fi sintetizat prin intermediul unui model care se bazează pe următoarele patru concepte fundamentale:

• 
  potenţialul: a fi performant şi competitiv;
  
• 
  procesul: reuşita;
  
• 
  rezultatul: performanţa;
  
• 
  contextul: mediul ambiant al reuşitei.
  

A fi performant şi competitiv necesită a dispune de un potenţial psihologic şi mental caracteristic (ilustrat, spre exemplu, prin capacitatea fiecăruia dintre noi de a ne autodepăşi, prin încrederea în noi înşine, prin combativitate şi ambiţie). Acest potenţial declanşează un proces exprimat prin căutarea constantă a ameliorării propriilor performanţe.

Reuşita este un proces dinamic, orientat spre un anumit scop. Acest proces impune şi necesită, în egală măsură, integrarea şi corelarea tuturor parametrilor spaţiali şi temporali, deoarece el vizează, prioritar, termene îndepărtate. Pentru a atinge scopul propus, învingătorul trebuie să îşi fixeze, cu rigurozitate, obiective intermediare, care vizează orizonturi temporale scurte şi medii. Şi, mai presus de orice, reuşita necesită transpunerea faptică a unor mijloace specifice, ceea ce este echivalent cu aplicarea aşa-numitelor „strategii ale excelenţei”.

Performanţa este un rezultat obiectiv, urmărit permanent şi a cărui prezenţă stimulează, fără încetare, procesul reuşitei. În cadrul unei organizaţii, performanţa presupune câştigarea anumitor pieţe, în urma luptei cu concurenţa, ameliorarea propriilor „poziţii” câştigate, creşterea cifrei de afaceri şi, implicit, a profitului etc.

În ceea ce priveşte contextul, respectiv mediul ambiant al reuşitei, prin prisma unei concepţii sistemice, învingătorul este cel care trebuie să ştie cum să profite, la maximum, de pe urma influenţei benefice a structurilor în care îşi desfăşoară activitatea.

Elementele constitutive ale sistemului reuşitei constau în:

• 
  potenţialul psihologic al învingătorului şi diferitele sale componente: cognitive, afective, emoţionale, relaţionale şi comportamentale;
  
• 
  strategiile mentale ale reuşitei, respectiv acele strategii care îi permit învingătorului atingerea scopului şi/sau a obiectivelor propuse: strategia vizualizării; strategia obiectivelor; strategia gestionării eficace (stăpânirii) a situaţiilor; strategia schimbărilor rapide şi eficiente; strategia influenţării; strategia relaţională; strategia META;
  
• 
  mediul ambiant al reuşitei şi influenţa diferiţilor agenţi de „întărire” a propriei excelenţe în cadrul structurilor organizaţionale existente.
  

În scopul ameliorării randamentului unui anumit sistem al reuşitei, pot fi realizate trei acţiuni perfect complementare, şi anume:

1. 
   evaluarea potenţialului. Aceasta permite ameliorarea eficacităţii recrutării şi selecţiei personalului în funcţie de criterii precise şi alese cu maximum de atenţie. Feedback-ul evaluării permite dezvoltarea capacităţilor şi a disponibilităţilor individuale ale personalului, precum şi transpunerea în practică a strategiei schimbărilor - necesară creşterii constante a tuturor performanţelor şi tendinţei de optimizare continuă a propriului potenţial al învingătorului;
   
2. 
   învăţarea şi însuşirea strategiilor mentale ale reuşitei. Învingătorul aplică în practică strategii mentale caracteristice, a căror utilizare este indispensabilă pentru reuşită. Şi, în funcţie de obiectivele urmărite, el poate apela la acele strategii care îi permit ameliorarea propriilor performanţe. Ceea ce îi implică şi impune, în egală măsură, un proces de învăţare şi acumulare continuu şi intensiv;
   
3. 
   modificarea mediului ambiant. Aceasta este atât posibilă, cât şi realizabilă prin acţiuni specifice, cum sunt: transpunerea, în practică, a condiţiilor propice facilitării şi perfecţionării aplicării strategiilor mentale ale reuşitei; stimularea apariţiei de noi învingători (câştigători); creşterea potenţialului de a învinge al noilor câştigători.
   

În contextul şi accepţiunea adoptate pentru modelul învingătorului, concepţia abordării mediului ambiental al reuşitei este prioritar şi fundamental sistemică. Astfel, învingătorul, performanţele sale şi mediul ambiant al reuşitei se intercondiţionează reciproc.

Experienţa demonstrează faptul că mediul ambiant al acţiunilor învingătorului intervine la un dublu nivel, respectiv la cel al:

• 
  structurii profesionale, în care învingătorul este operaţional şi performant (întreprindere, firmă, companie etc.);
  
• 
  unui spaţiu social din ce în ce mai vast, în care structura comportamentală a învingătorului este complet integrată şi adaptabilă, în funcţie de scopurile şi/ sau obiectivele vizate.
  

În sistemul reuşitei, conform concepţiei abordate şi prezentate, mediul ambiant deţine un rol secundar, comparativ cu cel al învingătorului, care deţine „poziţia-cheie”. Dar, în acelaşi context, învingătorul, structura sa comportamentală şi mediul ambiant al acţiunilor sale interacţionează activ şi dinamic (fig.nr.10.1):