Aşadar, oricine dintre noi are, în primul rând, OBLIGAŢII şi apoi drepturi, cuantumul acestora fiind (net) inferior celui al obligaţiilor.
Una dintre consecinţele directe ale acestui mod de a gândi o constituie şi cea conform căreia este recomandabil ca fiecare dintre noi să conştientizeze faptul că, mai ales în contextul în care nimeni nu are interesul să ne dea cât îi aducem, întotdeauna trebuie să muncim (mult) mai mult decât pentru suma cu care suntem plătiţi…
-
Niciodată nu există probleme, ci numai soluţii pentru problemele cu care ne confruntăm…
Fiecare dintre noi am fost, suntem şi vom mai fi confruntaţi cu situaţii dintre cele mai diverse, situaţii pe care, adeseori, ne place să le numim şi/sau să le privim ca pe nişte veritabile probleme… În imensa noastră „capacitate” de a crea şi, mai ales, de a ne crea probleme, uităm un lucru elementar: pe nimeni nu interesează problemele pe care le avem.
Mai mult, încercaţi să spuneţi, cuiva, că nu aveţi nicio problemă şi veţi putea constata cât de repede… veţi avea! Mai ales că, fapt dovedit, oamenilor le place şi chiar adoră să avem probleme. Şi, de regulă, cu cât problema cu care ne confruntăm este mai mare, cu atât implicarea emoţională a interlocutorului (adeseori, manifestată sub forma compătimirii noastre) va fi mai mare, prin reacţii de genul: „…Vai, nu mai spune, chiar aşa? Dar ce ţi s-a întâmplat?... O, vai, îmi pare atât de rău!...Dar hai, mai povesteşte-mi!...”...
Sau, de asemenea, spuneţi cuiva că nu aveţi nicio problemă şi veţi constata ce …supărare, invidie şi/sau gelozie îi veţi produce interlocutorului!... Aceleaşi supărări, invidii şi/sau gelozii le veţi putea genera, însă, şi dacă veţi apela la formulări de genul: „Tocmai sunt pe punctul de a soluţiona o problemă cu care m-am confruntat!” sau „Niciodată nu există probleme, ci numai soluţii pentru problemele cu care suntem confruntaţi!”.
Aşadar, vă propunem să acceptaţi că, atunci când avem o problemă:
1) este problema noastră;
2) nu este problema altcuiva…
Dostları ilə paylaş: |