Examenul obiectiv al oaselor:Fracturile se caracterizează prin mobilitate anormală a unui segment osos şi crepitaţii osoase.Deformările osoase apar prin creşterea şi dezvoltarea anormală a oaselor, prin proliferări tumorale sau tulburări endocrine (acromegalie) sau metabolice (rahitism, osteomalacie, boala Paget).
Examenul obiectiv al articulaţiilor:
-Congestia – coloraţia roşiatică a tegumentelor din jurul articulaţiilor apare în cazul artritelor (inflamaţii articulare).
-Tumefacţia ţesuturilor periarticulare duce la deformarea articulară, durere spontană la mişcare şi limitarea mobilităţii articulare.
-Tofii gutoşi – nodozităţi cutanate ce se formează prin depozite de urat de sodiu în jurul articulaţiilor şi au semnificaţie pentru boala metabolică numită gută
-Durerea articulară – sensibilitatea se constată prin palparea articulaţiilor şi prin mişcările active sau pasive efectuate de pacient.
-Deformările articulare se observă la inspecţia atentă, având semnificaţie în artrite sau în artroze (procese degenerative articulare, cu caracter cronic).
-Mobilitatea articulară se evidenţiază prin mişcările active sau pasive ale articulaţiilor, bolile articulare determinând reducerea sau dispariţia mobilităţii unei artculaţii fie din cauza durerilor, fie din cauza anchilozei sau semianchilozei articulare
EXAMINAREA REFLEXELOR:
EXAMINAREA REFLEXELOR:
Reflexul neurologic depinde de arcul care se formează din calea eferentă care pleacă de la receptorul stimulat şi calea aferentă care activează efectorul precum şi comunicarea dintre aceste componente
Reflexele pot fi diminuate sau absente.
Ex: reflexul rotulian- se solicită pacientului să-şi prindă degetele de la o mână cu cele de la cealaltă mână şi să tragă puternic, timp în care medicul examinează rapid reflexul rotulian.
Leziunile medulare determină întreruperea arcului reflex şi deci abolirea reflexelor.
Reflexele osteo-tendinoase:
Reflexul bicipital – se execută pe braţul pacientului care este uşor flectat, cu palma în jos, iar medicul îşi plasează policele sau indexul la nivelul bicepsului, executând percuţia cu ciocănelul
Refexul tricipital – se flectează antebraţul pacientului în unghi de 90% cu faţa palmară a mâinii orientată spre trunchi şi se percută tendonul tricepsului imediat deasupra articulaţiei cotului; se urmăreşte contracţia tricepsului şi extensia antebraţului pe braţ.
Reflexul brahio-radial – pacientul fiind în clinostatism se pune mâna pe abdomen sau se sprijină pe coapse cu faţa palmară în jos. Medicul percută radiusul la 1,5-3 cm. de articulaţia radio-carpiană şi se urmăreşte flexia şi mişcarea de supinaţie a mâinii.
Reflexul rotulian – pacientul fiind în decubit dorsal cu genunchii uşor flectaţi, medicul susţine ambele membre la nivelul spaţiului popliteu ţi percută tendonul rotulei imediat dedesupt.
Reflexul rotulian – pacientul fiind în decubit dorsal cu genunchii uşor flectaţi, medicul susţine ambele membre la nivelul spaţiului popliteu ţi percută tendonul rotulei imediat dedesupt.
Reflexul achilian – se poate efectua în 2 moduri. Cu pacient culcat în decubit, se pune membrul de examinat flectat pe genunchi rotat exterior, cu piciorul flectat pe gambă la un unghi de 90%. sau cu pacient aşezat în genunchi pe un scaun sau pat cu picioarele flectate la fel. Se percută tendonul lui Achile şi normal se produce flexia plantară din articulaţia tibio-tarsiană.
Reflexele abdominale – se efectuează cu un beţişor învelit în vată atingând abdomenul deasupra şi dedesupt de ombilic, simetric, urmărind contracţia musculaturii.
Reflexul plantar – se trasează cu o cheie o linie curbă pe faţa plantară a piciorului, de la călcâi spre haluce
Normal se produce flexia halucelui. In caz de leziuni ale neuronului central, în come sau după crize comiţiale, apare extensia halucelui şi desfacerea degetelor în evantai, semn numit Babinski
EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR
EXAMENUL OBIECTIV AL APARATULUI RESPIRATOR
Examenul aparatului respirator se bazează pe cele patru metode ale examenului fizic:
inspecţie
palpare
percuţie
ascultaţie
SIMPTOMATOLOGIA AFECŢIUNILOR RESPIRATORII
EXPECTORAŢIA – SPUTA:
Expectoraţia reprezintă actul prin care sunt eliminate, în urma tusei, produsele patologice din arborele traheobronşic şi parenchimul pulmonar, produse care denumesc sputa
Sputa conţine mucus (când există o hipersecreţie), exsudat inflamator, (de origine bronşică), corpi străini, sânge, salivă, produse de descompunere a ţesutului pulmonar, secreţie faringiană sau nazală
Expectoraţia are ca şi tusea o mare valoare semiologică, putând tranşa diagnosticul prin caracterele sale patognomonice. De exemplu, în pneumonia pneumococică apare o spută ruginie, în neoplasmul pulmonar ea este în "peltea de coacăze" iar în supuraţii pulmonare ea apare în cantitate mare şi stratificată
Examenul macroscopic cuprinde: cantitate, aspect, consistenţă, culoare şi miros.
