Fișă tematică – Protecția reputației
10
Mihaiu împotriva României
4 noiembrie 2008
Reclamantul, jurnalist, a fost condamnat la plata unei amenzi penale pentru calomnie și a
fost obligat să plătească despăgubiri pentru că a publicat un articol în care susținea că un
alt jurnalist a acceptat un ceas de lux din partea unui grup industrial în timpul unei
conferințe de presă organizate de acel grup, care – potrivit articolului în cauză – a dus la
insolvența uneia dintre cele mai mari întreprinderi din România. Reclamantul a susținut,
în special, că această condamnare pentru calomnie s-a făcut prin încălcarea dreptului său
la libertatea de exprimare.
Curtea a hotărât că nu a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție,
constatând că condamnarea reclamantului nu a fost disproporționată în raport cu scopul
legitim urmărit, și anume protecția reputației altora, și că ingerința în litigiu putea așadar
să fie considerată necesară într-o societate democratică. Curtea a considerat, în special,
că aducând acuzații directe unei anumite persoane, precizându-i numele și profesia,
reclamantul avea obligația să ofere o bază faptică suficientă în procedura inițiată împotriva
sa. Cu toate acestea, în speță, Curtea nu a fost convinsă de pretinsa bună-credință a
reclamantului. Dimpotrivă, a considerat că atunci când a repetat declarații atribuite unor
părți terțe, reclamantul ar fi trebuit să dea dovadă de rigoare maximă și o prudență
deosebită înainte de publicarea articolului. Prin urmare, în absența bunei-credințe și a unei
baze faptice, și deși articolul în cauză fusese publicat în contextul unei dezbateri mai largi
și de mare actualitate în România, și anume independența presei, Curtea nu a văzut în
comentariile reclamantului expresia unei doze de exagerare sau de provocare care să fie
permisă de libertatea jurnalistică.
Dostları ilə paylaş: