Boldea împotriva României
15 februarie 2007
Reclamantul era conferențiar universitar. În timpul unei ședințe a corpului didactic al
catedrei sale, în cursul căreia a reieșit că exista o nemulțumire generală în ceea ce privește
publicațiile editate în cadrul catedrei, decanul facultății a ridicat problema pretinsului
plagiat în publicațiile științifice. Reclamantul era singurul participant care a considerat fără
rezerve că publicațiile celor doi autori constituiau un plagiat. Autorii tezelor au formulat o
plângere penală pentru calomnie, iar reclamantul a fost condamnat la plata unei amenzi
administrative. Reclamantul a susținut, în special, că respectiva condamnare pentru
calomnie i-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare.
Curtea a hotărât că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție,
constatând că autoritățile naționale nu au oferit motive relevante și suficiente care să
justifice obligarea reclamantului la plata unei amenzi administrative, precum și la
suportarea cheltuielilor de judecată de către părțile vătămate, precum și că amenda
impusă reclamantului nu răspundea așadar unei nevoi sociale urgente. Curtea a observat,
în special, că susținerile reclamantului erau grave în măsura în care îi acuza de plagiat pe
cei doi colegi, dar aveau o bază faptică. În plus, afirmațiile în cauză nu vizau aspecte legate
ale vieții private a colegilor săi, ci comportamente care implicau calitatea lor de cadre
universitare.
Dostları ilə paylaş: |