Această cauză privea condamnarea penală și răspunderea civilă a unui jurnalist care lucra
pentru un săptămânal de satiră pentru calomnie împotriva unui candidat în campania
electorală. Reclamantul a susținut că i-a fost încălcată libertatea de exprimare.
În această cauză, Curtea a reamintit, în special, că, deși statele contractante au
posibilitatea sau chiar îndatorirea de a reglementa exercitarea libertății de exprimare astfel
Fișă tematică – Protecția reputației
15
încât să fie asigurată prin lege o protecție corespunzătoare a reputației indivizilor, acestea
trebuie să evite să adopte măsuri care pot descuraja media și formatorii de opinie să-și
îndeplinească rolul de atenționare a publicului cu privire la chestiuni de interes general –
precum relațiile personalităților publice cu fostul regim represiv românesc de dinainte de
1989. Ținând seama mai presus de toate de importanța dezbaterii unei chestiuni de interes
general în contextul căreia au fost făcute comentarii în litigiu și de valoarea despăgubirilor
acordate împotriva reclamantului, Curtea a constatat că ingerința în libertatea de
exprimare a reclamantului nu a fost justificată de motive relevante și suficiente. Curtea a
hotărât că a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție, întrucât
ingerința nu putea fi considerată ca fiind necesară într-o societate democratică în sensul
art. 10.
Dostları ilə paylaş: