Această cauză privea condamnarea reclamantului, avocat, pentru calomnie față de un
judecător de instrucție (judecătorul X) în contextul unui partaj al unei proprietăți, în care
acesta acționa în numele a doi clienți. Reclamantul a trimis o circulară judecătorului X și
Fișă tematică – Protecția reputației
21
altor judecători ai Judecătoriei din Lucca, care conținea textul unei scrisori anterioare pe
care acesta o adresase în scris Consiliului Suprem al Magistraturii pentru a se plânge de
comportamentul judecătorului X.
Curtea a hotărât că nu a fost încălcat art. 10 (libertatea de exprimare) din Convenție.
A constatat, în special, că una dintre cele două critici exprimate de reclamant împotriva
judecătorului X implica faptul că acesta din urmă și-a încălcat obligațiile sale etice ca
judecător sau chiar a comis o infracțiune. Cu toate acestea, reclamantul nu a căutat să
probeze veridicitatea afirmațiilor sale de conduită ilicită. Curtea a considerat că
condamnarea sa putea fi considerată în mod rezonabil necesară într-o societate
democratică pentru a proteja reputația altora și pentru a menține autoritatea și
imparțialitatea sistemului judiciar.
Dostları ilə paylaş: 
