Ordin nr. 1142 din 03/10/2013 privind aprobarea procedurilor de practică pentru asistenţi medicali generalişti. Publicat în Monitorul Oficial nr. 669 din 31/10/2013

- se verifică dosarul pacientului, să fie complet cu rezultatele examenelor efectuate, tipul de anestezie, tipul de operaţie, datele de identificare.

SUBCAPITOLUL 2: 21.2 Îngrijiri postoperatorii

Ansamblul îngrijirilor acordate unui pacient care a suferit o intervenţie chirurgicală

La reîntoarcerea de la blocul operator

- se informează pacientul despre tipul şi mediul de derulare a intervenţiei;

- se revede protocolul operator şi schema intervenţiei practicate;

- se instalează pacientul în pat în funcţie de tipul de anestezie şi de intervenţie;

- se observă starea pansamentului, se controlează şi se notează sistemele de drenaj;

- se racordează sonda de aspiraţie digestivă la o pungă colectoare, se administrează O2 la nevoie;

- până la revenirea stării de cunoştinţă a pacientului se vor supraveghea din 15 în 15 minute:

- P, T.A., saturaţia O2, R, diureza;

- gradul de cunoştinţă;

- caracteristicile şi volumul pierderilor exteriorizate prin drenaj;

- starea pansamentului.

Supraveghere şi îngrijiri după trezirea operatului

În caz de aspiraţie digestivă

- se informează pacientul şi anturajul său despre necesitatea de a rămâne nemâncat: orice aport alimentar este interzis;

- sonda este menţinută până la reluarea tranzitului intestinal (apariţia gazelor sau a materiilor fecale) numai cu acordul chirurgului;

- se mobilizează şi se fixează sonda la nivelul obrazului pentru a evita ulceraţia aripii nazale;

- se verifică permeabilitatea sondei şi se controlează eficacitatea sistemului de aspiraţie; se schimbă zilnic borcanul, punga şi racordul;

- se notează zilnic în foaia de observaţie volumul aspirat;

- în timpul probei de clampare a sondei, înainte de îndepărtare, se notează apariţia greţurilor, vărsăturilor, balonărilor.

În caz de perfuzie intravenoasă

- se verifică locul puncţionat, traiectul venos;

- se sistează perfuzia dacă apare o inflamaţie;

- se administrează numai medicamentele prescrise de medic;

- se face bilanţul intrări-ieşiri, cotidian:

- intrări: toate intrările parenterale;

- ieşiri: diureză+aspiraţie digestivă-drenaje. Prevenirea complicaţiilor de decubit

- se mobilizează gambele şi se supraveghează moletele;

- se administrează anticoagulante sub cutanat conform prescripţiei;

- se ridică, dacă e posibil, pacientul în fotoliu, comprimând plaga operatorie (pansamentul, bandajul);

- se aplică îngrijiri Nursing pentru prevenirea escarelor: igienă, schimbarea poziţiei, masarea punctelor de sprijin;

- se aspiră secreţiile, se fac aerosoli sau kinesiterapie respiratorie dacă e nevoie.

Îngrijiri locale, asepsie

- se reface pansamentul zilnic sau la 2 zile numai la indicaţia medicală;

- se scot firele, începând cu un fir sau două;

- pansamentul tuburilor de drenaj se va reface zilnic şi vor fi îndepărtate atunci când drenajul va fi minim, la indicaţia medicului.

Supravegherea clinică şi paraclinică

Se supraveghează:

- starea de cunoştinţă;

- P, T.A., T° şi frecvenţa respiratorie;

- starea plăgii: aspectul pierderilor exteriorizate prin drenuri sau prin pansament;

- reluarea tranzitului;

- constantele biologice la indicaţia medic.

Realimentarea

- se face după reluarea tranzitului intestinal pentru materii fecale, în general după 3-4 zile; sonda gastrică se clampează după o probă de clampaj;

- reluarea alimentaţiei se face într-o manieră progresivă în funcţie de intervenţia realizată, cu ajutorul dieteticianului.

SUBCAPITOLUL 3: 21.3 Prima mobilizare

Prima mobilizare a unui pacient este decisă de medicul chirurg, după o intervenţie chirurgicală sau după o perioadă lungă de imobilizare.

Obiectivul post operator este, în general, acela de a asigura o mobilizare precoce pentru a preveni orice complicaţii legate de decubit. Amânarea este în funcţie de tipul de intervenţie, de starea generală a pacientului şi nu poate fi decisă decât de echipa medicală.

Indicaţii

- după orice intervenţie chirurgicală;

- după o perioadă lungă de imobilizare (de ex. coma).

Pregătirea pacientului

- se informează pacientul despre data şi ora primei mobilizări;

- i se explică derularea procedurii;

- i se explică, de asemenea, recomandările medicale care însoţesc prima mobilizare;

- se acordă timp pentru a-l asculta;

- se instalează pacientul în poziţia semişezândă;

Pregătirea materialelor

- un tensiometru;

- un fotoliu în apropiere;

- un sprijin pentru picioare.

Realizarea îngrijirii

- pentru asigurarea securităţii pacientului, prima mobilizare va fi efectuată de două persoane;

- se măsoară T.A. a pacientului culcat;

- se insuflă pacientului încredere în sine;

- se ajută pacientul sa se sprijine în cot şi să se ridice pe marginea patului în poziţia aşezat;

- se cere să rămână în această poziţie şi să privească drept înainte;

- se acordă timp pentru a exprima ceea ce simte înainte de a depista vreun semn de stare de rău;

- se ajută pacientul să meargă până la fotoliu şi să se instaleze confortabil;

- se cere pacientului să verbalizeze sentimentele legate de această primă mobilizare;

- se notează procedura în dosarul de îngrijire;

- se transmite oral medicului modul de derulare, dificultăţile sau complicaţiile apărute.

SUBCAPITOLUL 4: 21.4 Tehnica generală a pansamentului

Pansamentul aseptic simplu constă în protejarea plăgii împotriva oricărui agent nociv extern, absorbţia exudatului din plagă şi favorizarea cicatrizării.

Obiective

- să evite şocul;

- să protejeze plaga de mediul extern;

- să diminueze amplitudinea mişcărilor.

Pregătirea materialelor

Este nevoie de un cărucior rulant, cu două etaje decontaminate.

Pe etajul superior, se va pregăti tot ce este steril şi curat pentru pansarea plăgilor:

- trusă de pansamente de unică folosinţă conţinând:

- o tavă medicală;

- 2 pense tip Kocher;

- comprese sterile;

- un câmp steril;

- un flacon cu săpun antiseptic;

- un antiseptic iodat (betadină);

- ser fiziologic;

- mănuşi de cauciuc nesterile;

- material de protecţie a patului;

- o pereche de mănuşi sterile;

- benzi adezive sau feşi romplast;

Pe etajul inferior se pun:

- tăviţa renală;

- saci pentru colectarea deşeurilor.

Realizarea procedurii

- se previne pacientul şi se precizează durata îngrijirii;

- se verifică prescripţia medicală;

- se instalează pacientul confortabil, respectând pudoarea, în funcţie de localizarea plăgii;

- se instalează măsuţa pentru pansamente în salon respectând regulile ergonomice;

- se spală mâinile (spălare simplă);

- se deschide setul/kit-ul pentru pansamente sterile şi se pregătesc toate materialele necesare îngrijirii;

- se îndepărtează pansamentul murdar folosind mănuşile de cauciuc;

- se observă starea pansamentului: prezintă secreţiile, cantitatea, aspectul, culoarea, mirosul;

- se observă starea pielii: prezenţa congestiei, starea cicatricei;

- se aruncă pansamentul şi mănuşile în punga colectoare;

- se spală mâinile (spălare antiseptică);

- se îmbracă mănuşile de cauciuc sterile;

- se curăţă tegumentele din jurul plăgii cu soluţie antiseptică pentru piele, prin mişcări circulare sau centripete;

- se badijonează plaga cu soluţie antiseptică (betadină pentru plagă, alcool iodat);

- se acoperă plaga cu comprese sterile;

- se fixează cu benzile adezive sau prin bandaj are folosind un procedeu adaptat regiunii (circular, în spică, în spirală, etc.);

- se îndepărtează mănuşile;

- se reinstalează pacientul;

- se pun, la nevoie, instrumentele folosite într-o soluţie pentru decontaminare timp de 15-20 minute;

- se curăţă măsuţa de pansamente;

- se spală mâinile;

- se notează procedura în dosarul pacientului notând starea pansamentului şi a plăgii.

SUBCAPITOLUL 5: 21.5 Ablaţia firelor de sutură sau agrafelor

Ablaţia firelor de sutură cutanată este un act medical prescris de medic, realizat la nivelul unei plăgi cicatrizate.

Decizia de îndepărtare a firelor de sutură o ia medicul după 3-10 zile de la operaţie, în funcţie de localizarea şi evoluţia plăgii, precum şi de tehnica de sutură utilizată (fire sau agrafe)

Pregătirea pacientului

- se informează pacientul despre procedură pentru a obţine cooperarea acestuia;

- se instalează confortabil;

- se asigură pacientul că procedura este indoloră, poate să resimtă o foarte uşoară pişcătură;

- se solicită pacientului să semnaleze orice durere apărută în timpul procedurii şi să nu pună mâinile pe plaga suturată.

Pregătirea materialelor

Se pregătesc:

- un câmp steril;

- o pereche de pense sterile tip Kocher;

- un scalpel sau o foarfece mică sterilă;

- o pensă pentru scos agrafe, sterilă în cazul îndepărtării agrafelor;

- o pereche de mănuşi sterile;

- un flacon cu ser fiziologic;

- un flacon cu soluţie iodată (tip betadină);

- bandelete autoadezive sterile;

- o tăviţă renală pentru colectarea materialelor folosite.

Realizarea procedurii

- se verifică prescripţia medicală, încă o dată pentru a ne asigura asupra datei de îndepărtare a firelor de sutură sau a agrafelor precum şi a metodei de realizare (de către asistenta medicală de la sala de pansamente);

- se spală mâinile;

- se îmbracă mănuşi sterile de cauciuc;

- se îndepărtează pansamentul şi mănuşile utilizate;

- se spală din nou mâinile;

- se observă aspectul plăgii pentru a decela eventuale puncte de infecţie şi/sau o cicatrizare proastă;

- se avertizează medicul în caz de cel mai mic dubiu;

- se deschide trusa cu materiale sterile conservându-se sterilitatea acestora

- se îmbracă mănuşi sterile de cauciuc;

- se curăţă plaga cu comprese sterile îmbibate într-o soluţie antiseptică conform prescripţiei medicului şi se lasă liberă.

În caz de sutură în puncte separate

- se localizează primul fir, menţinând nodul cu o pensă sterilă şi decolându-se uşor de piele;

- se secţionează capătul firului puţin mai sus de piele;

- se trage uşor firul totdeauna spre centrul plăgii;

- se pune firul pe o compresă uscată pentru a ne asigura de îndepărtarea totală a firelor;

- se procedează în aceeaşi manieră pentru fiecare fir pus;

- la sfârşit, se poate aplica o bandeletă autoadezivă pentru a consolida cicatrizarea plăgii dacă aceasta pare fragilă în momentul îndepărtării firelor.

În caz de sutură cu agrafe

- ablaţia se realizează progresiv, ea necesitând în prealabil desfacerea acestora;

- se îndepărtează numai o agrafă din două;

- pentru aceasta, se fixează agrafa cu o pensă sterilă ţinută într-o mână, iar cu cealaltă mână (de regulă mâna dominantă) se ţine pensa de pus agrafe astfel încât să poată fi deschisă;

- se fixează uşor pensa Michel pe mijlocul agrafei apoi se închide/strânge delicat;

- extremităţile agrafei trebuie apoi să se extragă din piele fără durere pentru pacient;

- se pune agrafa pe o compresă uscată şi se procedează în aceeaşi manieră pentru fiecare din agrafele restante;

- se verifică apoi ablaţia în totalitate a agrafelor recomandate de medic. Recomandări

- se supraveghează plaga în cursul îndepărtării materialului de sutură (semne de infecţie, dezunirea marginilor suturate, durerea pacientului);

- se instruieşte pacientul să facă duş în zilele următoare şi nu baie în cadă;

- se educă pacientul să supravegheze plaga şi igiena după întoarcerea la domiciliu.

SUBCAPITOLUL 6: 21.6 Drenajul

Drenajul constă în scurgerea lichidelor conţinute într-o plagă, într-un organ sau într-o cavitate patologică cu ajutorul unui dren, unor meşe care se lasă pe loc sau a unor laniere în scopul obţinerii unei cicatrizări rapide

Drenul este un tub suplu sau rigid, din cauciuc, material plastic, care serveşte la evacuarea lichidelor patologice dintr-o plagă.

Lanierele sunt din cauciuc, ondulate, sterile şi sunt plasate într-o regiune unde se produce o colecţie.

Meşa este o bandă fină din pânză de bumbac care se introduce într-o plagă sau într-o fistulă, pentru a împiedica închiderea printr-o cicatrizare prea rapidă şi a facilita astfel scurgerea serozităţii.

Indicaţii

- drenarea puroiului, a unei infecţii, colecţii;

- epanşamente pleurale;

- evacuarea lichidului în perioada post operatorie.

Materiale

Este nevoie de un cărucior supraetajat, curat şi decontaminat

Pe etajul superior se aşează tot ce este steril şi curat

- trusă pentru pansamente conţinând:

- pense Kocher;

- comprese sterile;

- câmp steril;

- soluţii antiseptice iodate tip Betadină;

- ser fiziologic;

- mănuşi nesterile;

- material protector pentru pat;

- benzi adezive;

- un bisturiu sau o foarfece sterilă;

- un ac de siguranţă steril în caz de lanieră

- o pereche de mănuşi sterile.

Pe etajul inferior

- tăviţe renale;

- saci pentru colectarea deşeurilor;

- un container pentru ace.

Realizarea procedurii

- se îndepărtează pansamentul murdar cu o pensă sau cu o mănuşă de unică folosinţă;

- cu o foarfecă sterilă, se despică compresele în "Y", cu condiţia să fie puse apoi într-o pungă sterilă;

- se îndepărtează acul de siguranţă vechi astfel:

- se prinde acul cu o pensă anatomică;

- se fixează cu pensa kocher şi apoi se deschide cu pensa anatomică;

- se depun pensa Kocher şi acul de siguranţă în recipientul rezervat;

- se curăţă şi se dezinfectează plaga începând cu partea cea mai curată;

- se curăţă în jurul drenului prin mişcări circulare sau centrifuge;

- se fixează drenul, se trece acul de siguranţă prin dren şi se închide apoi cu o pensă anatomică;

- se taie segmentul de dren aflat deasupra acului de siguranţă;

- dacă trebuie să se injecteze un antibiotic:

- se dezinfectează drenul;

- se clampează apoi drenul cu o pensă Kocher;

- se înţeapă drenul pe partea laterală, sub pensă şi se injectează soluţia;

- se îndepărtează seringa şi acul, se declampează tubul de dren;

- se înconjoară drenul cu comprese sterile crestate pe mijloc;

- se acoperă apoi partea de deasupra drenului cu alte comprese necrestate;

- se fixează prin bandajare sau cu benzi adezive hipoalergice;

- se observă zilnic aspectul lichidului, cantitatea, şi se notează în foaia de observaţie; Îndepărtarea drenului se face la recomandarea medicului, atunci când nu se mai scurge lichid.

CAPITOLUL 22: ÎNGRIJIRI ÎN AFECŢIUNI GINECOLOGICE

SUBCAPITOLUL 1: 22.1 Recoltarea secreţiilor cervicovaginale pentru examene de

Procedura este descrisă la capitolul 5 (5.8 Recoltarea secreţiilor cervicovaginale).

SUBCAPITOLUL 2: 22.2 Participarea asistentului medical la puncţia fundului de sac Douglas (Puncţia vaginală sau Culdocenteza)

Pătrunderea transvaginală cu ajutorul unui ac în fundul de sac Douglas.

Scop/indicaţii:

- investigarea şi stabilirea diagnosticului de sarcină ectopică;

- stabilirea diagnosticului în chistul de ovar, în piosalpinx.

Materiale necesare:

- specul sau valve vaginale sterile;

- soluţii dezinfectante;

- tampoane, comprese;

- pense pentru col;

- pense porttampon;

- seringă de 10 ml;

- ace lungi de 10-15 cm şi groase de 0.8-1 mm;

- sedativ;

- material pentru anestezie locală;

- eprubete pentru recoltarea lichidului.

Pregătirea pacientei

- se anunţă şi se explică necesitatea;

- se respectă pudoarea pacientei;

- se solicită pacientei să-şi golească vezica;

- se obţine consimţământul;

- cu 30 minute înainte se administrează o fiolă de mialgin;

- se aşează în poziţie ginecologică pe masă;

- dacă se face anestezie, este recomandat să nu mănânce;

- se aplică speculul sau valvele;

- se face dezinfecţia vaginală;

- se fixează colul uterin pentru a evidenţia fundul de sac;

- se face anestezia locală prin infiltraţie;

- se face puncţia trecând prin peretele vaginal al fundului de sac vaginal posterior;

- asistenţa urmăreşte permanent starea pacientei deoarece sunt riscuri de declanşare ale unor reflexe care pot produce lipotimie, sincopă – zona fiind foarte bogat inervată;

- aspiraţia se face lent;

- lichidul extras se pune în eprubete care se etichetează pentru a fi trimis la laborator;

- se observă aspectul lichidului care poate fi seros, purulent, sanghinolent;

- se face dezinfecţie, se retrage acul, se îndepărtează pensa şi valvele (speculul);

- pacienta este ajutată să coboare de pe masă şi condusă la pat.

Îngrijirea după puncţie

- pacienta rămâne în repaus până dispare efectele anesteziei;

- se supraveghează tamponul vulvar e posibil ca locul să sângere;

- se urmăreşte temperatura.

Incidente/Accidente

- puncţia negativă;

- sincopa;

- lezarea anselor intestinale a vezicii urinare.

Interpretarea rezultatelor

- lichidul seros poate fi de origine inflamatorie, neoplazică sau poate proveni dintr-un chist de ovar;

- lichidul purulent va fi analizat din punct de vedere citologic şi bacteriologic – arată o infecţie;

- lichidul serosanghinolent sugerează o endometrioză pelvină, ruperea unui chist de ovar sau sarcină extrauterină;

- dacă sângele nu coagulează demonstrează existenţa hemoperitoneului iar dacă are microcheaguri de sânge sugerează sarcină ectopică;

- puncţia albă nu exclude sarcina ectopică.

SUBCAPITOLUL 3: 22.3 Participarea asistentului medical la efectuarea histeroscopiei şi colposcopiei

a)Histeroscopia

Se referă la examinarea endoscopica a cavităţii uterului, aparatul fiind introdus prin colul uterin.

Scop/indicaţii:

- diagnosticarea cancerului de endometru, polipilor intrauterini, uterului fibromatos, malformaţiilor uterine;

- identificarea cauzelor în: sângerări anormale interne, infertilitate, avorturi spontane repetate;

- biopsia de endometru;

- mici intervenţii chirurgicale.

Materiale necesare:

- specul vaginal sau valve vaginale sterile;

- histerometru, histeroscop, dilatatoare pentru col;

- pense pentru col;

- material pentru anestezie locală, regională sau generală în funcţie de scop;

- soluţie dezinfectantă, comprese, pense porttampon;

- flacoane pentru fragmentele recoltate;

- mănuşi de unică folosinţă.

Pregătirea pacientei

- la femeile menstruate se recomandă efectuarea examenului în zile 8-14 ale ciclului;

- recomandarea nu e valabilă în urgenţe şi la femeile care iau contraceptive orale;

- la femeile în menopauză se recomandă administrarea de etinilestadiol cu 8-10 zile înaintea examenului sau se pune un ovul de prostaglandină pentru a uşura dilatarea colului. Nu mănâncă cel puţin 8 ore;

- se îndepărtează pilozitatea vulvară, se face toaleta externă şi eventual vaginal;

- pacienta se aşează pe masă în poziţie ginecologică;

- se anunţă că procedura durează aproximativ 30 minute.

Participarea la procedură

- medicul montează speculul şi face dezinfecţia locală (externă şi vaginală):

- se efectuează anestezia locală. Dacă e nevoie de anestezie generală se cere sprijinul medicului anestezist:

- măsoară cavitatea uterină cu histerometru:

- realizează dilatarea colului cu dilatatoare de dimensiuni progresive:

- introduce histeroscopul mai întâi în col apoi în cavitate, manevra fiind urmărită pe monitor:

- pentru vizualizare, cavitatea uterină trebuie destinsă prin introducerea unui lichid transparent sau gaz:

- asistenţa urmăreşte permanent pacienta;

- sub supraveghere, administrează anestezicul intrevenos;

- serveşte şi primeşte materialele necesare efectuării examenului. Trimite materialele la laborator.

Îngrijirea pacientei după histeroscopie

- examenul se poate efectua şi ambulator, excepţie făcând cazurile în care se practică intervenţii;

- pacienta este ţinută sub supraveghere;

- este avertizată că poate prezenta dureri sub formă de crampe şi uşoară sângerare 1-2 zile;

- dacă sângerarea este importantă, se asociază febră şi durerile abdominale, se anunţă medicul.

b)Colposcopia

Este vizualizarea vaginului, cervixului (colului) şi vulvei cu ajutorul unui microscop binocular special.

Scop/indicaţii:

- evaluarea leziunilor cervicale vaginale sau vulvare;

- testul Papa Nicolau anormal;

- monitorizarea cancerului intraepitelial.

Materiale necesare:

- specul vaginal;

- pense posttampon lungi;

- pense pentru col;

- pense pentru biopsie;

- chiurete pentru col;

- tampoane de vată, comprese, mese;

- materiale de dezinfecţie soluţii necesare explorării suplimentare (colposcopie lărgită) acid acetic 3%, soluţie de lugol;

- lamă, spatule pentru recoltarea secreţiilor;

- flacon cu fixator pentru biopsie;

- aparat de electrocoagulare.

Pregătirea pacientei:

- examenul se execută pe un col netraumatizat motiv pentru care se evită:

- toaleta vaginală, raportul sexual cu 5 zile înainte examinării;

- explorări endouterine (chiuretaje, histroscopie, histerosalpingografie)

- biopsia cervicală;

- examinarea se face la femeile menstruate în zile 8-13 ale ciclului; la femeile în menopauză medicul recomandă 7 zile administrarea a 25 gr/zi ethinyl estradiol pentru a asigura troficitatea mucoasei;

- examenul nu e traumatizant;

- se informează pacienta cu privire la derularea procedurii.

Participarea asistentului medical la efectuarea examenului

- pacienta este aşezată pe masa ginecologică;

- se montează speculul (nu se foloseşte lubrifiant);

- se observă şi se recoltează secreţie vaginală;

- se observă colul;

- se şterg secreţiile cu un tampon de vată, eventual cu ser fiziologic, se examinează colul;

- se badijonează colul cu acid acetic 3%, (testul Hinselmann) permite evidenţierea în 15-30 secunde a imaginilor modificate;

- în continuare se face testul Lahm – Schiller care constă în aplicarea soluţiei Lugol. Evidenţiază zone care nu fixează iodul şi numesc zone iod negative şi care atestă o leziune;

- mucoasă normală se colorează în castaniu interpretarea imaginilor colposcopice se face de către medic;

Asistentul medical

- urmăreşte pacienta în timpul examenului;

- serveşte medicului materialele de care are nevoie;

- preia produsele recoltate (secreţii, fragmente de ţesut);

- pregăteşte probele pentru expedierea la laborator.

Îngrijirea pacientei după procedură

Nu necesită îngrijire specială, procedura durează 15 minute. Dacă s-a făcut biopsie pot apărea sângerări vaginale. Se recomandă:

- folosirea absorbantelor igienice şi monitorizarea pierderilor;

- interzicerea contactului sexual până la vindecarea locului de biopsie;

- interzicerea folosirii tampoanelor intravaginale.

SUBCAPITOLUL 4: 22.4 Examinarea radicologică- histerosalpingografia (HSG)

Examinarea radioscopică a canalului endocervical, cavităţii uterine şi trompelor prin injectarea pe cale intracervicală a unei substanţe radiopace (omnipaque/histeropaque).