Caracteristici generale ale unor sindroame submicroscopice
Sindromul
Segmentul de
cromozom implicat
Manifestările clinice principale
Sindr. Langher-Ghideon
(S. triho-rino-falangeal)
del (8q-23–q24)
Dismorfism cranio-facial, exostoze multiple,
talie
joasă,
urechi
mari
deformate,
clinobrahidactilie, retard mental moderat.
Sindr. Prader-Willi
del (15q-11 – q12)
(în cromozomul patern)
Obezitate, dismorfism cranio-facial, hipotonie,
hipogonadism, retard mental, mâini şi picioare
mici.
Sindr. Angelman
del (15q-11 – q12)
(în cromozomul
matern)
Facies
neobişnuit,
microcefalie,
ataxie,
hipotonie, epilepsie, paroxisme de râs, lipsa
vorbirii.
Sindr. Beckwit-
Widemanne
dup(11p-p15)
Hernia funiculului ombilical, macroglosie,
gigantism,
hipoglicemie,
macrocefalie,
malformaţii congenitale ale organelor interne.
Sindr. Di George
22q-11
Convulsii
(hipocalcemice),
aplazia
sau
hipoplazia timusului, dismorfism cranio-facial,
malformaţii congenitale de cord.
Sindr. Rubinstein-Taybi
16p-13.3
Retard psihic şi fizic, degetul I la mâini şi
picioare scurt şi lat, hipertelorism, facies
caracteristic cu nas lung ca „cârligul”, fante
palpebrale
antimongoloide,
craniu
brahimicrocefalic.
Majoritatea sindroamelor microcitogenetice au o incidenţă mică (1 la 50 000 –100 000
nou-născuţi).
19
Tabloul clinic al acestor sindroame este specific, dar variază semnificativ în funcţie de
lungimea segmentului deleţionat sau duplicat, precum şi de originea paternă sau maternă a
cromozomului.
Fenomenul imprintingului la nivel cromozomic, determinat de originea microanomaliei
moştenite de la unul dintre părinţi, a făcut posibil, prin metode molecular-citogenetice,
diferenţierea şi stabilirea etiologiei celor două sindroame ce se deosebesc clinic – sindr. Prader-
Willi şi Angelman. În ambele cazuri se constată o microdeleţie a cromozomului 15 (segmentul
q11 – q12). Aceste sindroame sunt cauzate de disomiile uniparentale.
M M M P P P M P
a
b
Dostları ilə paylaş: |