Pediatri e noi viziuni în clasificarea artritei cronice juvenile ninel Revenco Catedra Pediatrie nr. 1 Usmf „Nicolae Testemiţanu”
Particularităţile malnutriţiei la prematuri
Yüklə 1,58 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Scopul lucrării
- Rezultatele examenului coproculturilor
- CORELAŢIA RITMULUI CARDIAC ŞI FUNCŢIA RESPIRATORIE ÎN STĂRILE CRITICE LA SUGARI Elena Busuioc
- EVALUAREA IgE LA COPIII CU INFECŢIA MYCOPLASMA HOMINIS MANIFESTATĂ PRIN SINDROM BRONHOOBSTRUCTIV Liuba Neamţu
- Summary IgE evaluation in children with Mycoplasma hominis infection manifested by bronchial obstruction syndrome
- Scopul
- Figura 1.
- Figura 3.
- И.С. Современные подходы к диагностике атипичных пневмоний
- Caracteristica endoscopică a leziunilor inflamator – distructive ale mucoasei esofagogastroduodenale la copii cu reflux gastroesofagian patologic
|
Particularităţile malnutriţiei la prematuri
Eudochia Galuşca (Conducător ştiinţific: conferenţiar universitar Ana Guragata) Catedra Pediatrie Nr.1 USMF „Nicolae Testemiţanu”
The malnutrition in infants needs a prominence of the main parameters compromising the development of their weight and height.The evaluation of a group of 29 premature children whith several degree of malnutrition indicate a maximum presence of malnutritin of children till 12 month(86%),a artificial feeding of infants(72%) among which 7 were twins(24%). Rezumat Malnutriţia la prematuri necesită o evidenţiere a principalilor indici ce compromit dezvoltarea staturo-ponderală a lor. Evaluarea celor 29 copii prematuri cu diferit grad de malnutriţie a indicat prevalenţa maximă a ei la sugari pînă la 12 luni(86%), alimentaţi artificial(72%) dintre care şi 7 copii din duplex(24%). Actualitatea temei Malnutriţia - stare care rezultă dintr-un dezechilibru între necesarul organismului şi aportul de nutrimente.Ea include supranutriţia şi subnutriţia.Subnutriţia ca formă aparte se caracterizează prin încetinirea sau stoparea creşterii pe o perioadă mai mare de o lună,cu o abatere de două deviaţii standart faţă de normalul vîrstei sau cu o deficienţă mai mare de 10% faţă de valorile medii pentru vîrstă. Prematuritate – proces de întrerupere intempestivă a cursului sarcinii la o vîrstă prestaţională cuprinsă între 22-36 săptămîni,rezultînd un nou-născut cu greutate de minim 500 gr şi lungime de 25 cm.(OMS). Prevalenţa malnutriţiei printre rîndurile prematurilor prezintă o continuitate a lanţului patologic apărut înainte de naştere,care variază în limite largi (2,5-30%) după Fl. Stamatin (Bucureşti 1998), fiind un indicator al stării de sănătate. Reprezentată drept cauză majoră din start,prematuritatea subliniază dezvoltarea staturo-ponderală în primele 12 luni,în special la cei alimentaţi artificial incorect (diluarea incorectă a amestecurilor adaptate, lapte de vaci, capre), divergenţa calitativă şi cantitativă a alimentaţiei, nelichidarea consecinţelor prematurităţii. Elucidarea acestor factori inductori şi favorizanţi permite dezvoltarea satifăcătoare pe parcursul perioadei de sugar.
Aprecierea particularităţilor de evoluţie ale malnutriţiei la prematuri. Materiale şi metode Studiul s-a efectuat în secţia Nr.3 de Malnutriţie IMSP SCRC „Em.Coţaga”,pe un lot de 29 copii prematuri spitalizaţi în perioada anilor 2006-2007, în vîrstă de la 1lună – 2 ani 4 luni, cu diagnosticul de malnutriţie în asociere cu diverse patologii. Frecvenţa relativ crescută a malnutriţiei în rîndurile copiilor prematuri, incorect alimentaţi determină incapacitatea lichidării deficitului staturo-ponderal în jurul vîrstei de 2-3ani. Astfel procesul de cercetare a inclus selectarea datelor despre vîrstă, gradul de prematuritate, evaluarea malnutriţiei apreciind indicatorii somatometrici (prin măsurări antropometrice la internare,pe durata spitalizării, analiza indicilor somatometrici de la naştere), indicatorii hematologici, biochimici şi bacteriologici.Aprecierea calitativă a creşterii staturo-ponderale s-a evaluat prin măsurarea taliei şi masei corpului calculînd IP şi IN, pentru compararea valorilor obţinute cu cele standart, adoptate de OMS în cadrul Programului Naţional CIMC (2000).
Studiul efectuat de noi reprezintă de fapt continuarea unor preocupări anterioare abordate în ultimul timp de mai mulţi autori,datorită faptului că prematurii ating un nivel de dezvoltare cu mult inferior de cel al copiilor nascuţi la termen.Analiza individuală a lotului respectiv a impus repartizarea datelor clinice după criteriile: a)vîrsta: - pînă la 3 luni – 13 (45%) -3-12 luni – 12(41%) -mai mari de 1 an – 4 (14%) b) conform gradului de gravitate a bolii, copii au fost internaţi în stare de gravitate medie -9(31%), gravă -13(45%),foarte gravă -7(24%). c) cu gradele respective de malnutriţie:grad I -10(34%),grad II -16(55%),grad III -3(11%). d) cei 29 copii s-au născut cu diverse grade de prematuritate:gradI-15(52%),grad II -10(34%),grad III -4(14%);dintre care 7 copii din duplex:gradI-2,gradII-4,gradIII-1; cu masa la naştere:sub 1500gr -7(24%),peste 1500 -22(76%).Din cei 7 prematuri sub 1500 gr ,după tratament rămîn cu deficit de masă grad I -4,grad II -2, grad III -1. e) 8 din cei 29 copii au fost alimentaţi cu lapte matern,restul 21 fiind la alimentaţie artificială: 5 cu lapte de vaci şi 16 cu diverse amestecuri adaptate. f) la examenul clinic al sîngelui parametri importanţi sunt: -concentraţia hemoglobinei (99-116g/l)-55% -nivelull leucocitelor(9,1-21*10 /l)-34,5% -coprocultura: Tab.1
g) După aspectele clinice malnutriţia a decurs paralel cu:bronhopneumonie-13,aberaţie cromozomială-3,enterocolită-7,sindrom de colestază -2,TBC a ganglionilor intratoracali -2,sepsis -1.Fonul premorbid a mai fost accentuat de :rahitism -7,encefalopatie -5,dismicrobism -9,anemie feriprivă -16,sindrom de malabsorbţie -2. În cadrul studiului nu s-au înregistrat diferenţe între cele două sexe,în ceea ce priveşte prevalenţa dezvoltării malnutriţiei la prematuri,raportul fiind de 15 fete şi 14 băieţi.
1)Malnutriţia ca consecinţă a prematurităţii s-a evidenţiat practic în egală măsură la grupele de vîrstă – pînă la 3 luni(45%) şi 3-12 luni(41%),perioade cu ritmul cel mai înalt de creştere. 2) Prognosticul psiho-motor al prematurilor cu masa la naştere sub 1500gr,rămîne rezervat, deoarece aptitudinile psihomotorii la ei apar în termeni tardivi, atingînd la vîrsta de 1an o reţinere în dezvoltare de 2 luni. 3) Bolile concomitente care au susţinut evoluţia malnutriţiei la prematuri în studiul nostru:bronhopneumonie -13, enterocolită -7, aberaţie cromozomială -3. 4) Incidenţa malnutriţiei în rîndurile duplexurilor -7, in statistica noastră, indică necesitatea profilaxiei postnatale precoce a acesteia printre gemeni.
1. Oxford Dicţionar de Medicină.Ediţia 6.Gheorghe Vasilescu. 2. Florin Stamatin „Obstetrică şi Ginecologie” vol.1.Cluj-Napoca 1998. 3. Svetlana Şciuca „Esenţialul în bolile nutriţionale ale copilului”. Chişinău 2007 CORELAŢIA RITMULUI CARDIAC ŞI FUNCŢIA RESPIRATORIE ÎN STĂRILE CRITICE LA SUGARI Elena Busuioc (Conducător ştiinţific: conferenţiar universitar Ana Guragata) Catedra Pediatrie Nr.1 USMF „Nicolae Testemiţanu”
We had investigated 30 infants hospitalized in Pediatric Intensive Care Department. Critical situations were confirmed analysing neurologic, respiratory and circulatory signs. Instrumental and laboratory investigations confirmed diagnosis and determined intensive therapy. Rezumat Au fost investigaţi 30 sugari internaţi în secţia de Terapie Intensivă Pediatrică. Starea critică s-a constatat analizînd semnele neurologice, respiratorii şi circulatorii. Datele instrumentale şi de laborator au confirmat diagnosticul şi au determinat tratamentul intensiv. Actualitatea temei Definiţie- „stare critică” reprezintă o stare clinică ce poate conduce la oprirea respiraţiei şi/sau cordului sau complicaţii neurologice severe, dar fără referire la o afecţiune bine precizată. Principalele manifestări clinice ce caracterizează copilul în stare critică sînt: detresa respiratorie, şocul, alterarea senzoriului (1). Diagnosticul precoce al insuficienţei respiratorii şi insuficienţei cardiace la copilul cu tulburări primare: respiratorii, cardiovasculare, neurologice, infecţioase, metabolice este necesar în vederea unei intervenţii terapeutice eficiente pentru prevenirea progresiei hipoxemiei şi hipoperfuziei tisulare spre stop cardiorespirator. Principalii parametri care trebuie cercetaţi din primul moment la copilul în stare critică sunt (triunghiul de investigaţie pediatrică ):
Expunerea detaliată a acestor parametri va fi expusă în compartimentul rezultate şi discuţii. Aprecierea stări copilului critic pe baza parametrilor din triunghiul de investigaţie pediatrică (2):
Semne clinice de gravitate:
Scorul APSC (Acut Physiologic Scor for Children): evaluarea sugarilor şi copiilor în stare critică, se bazează pe o scală de 0 la 4 puncte, cea mai modificată valoare o reprezintă valoarea maximă. La internare scorul se calculează utilizînd cea mai modificată valoare obţinută pentru fiecare parametru în primele 24 de h. Parametrii analizaţi- temperatura, alura ventriculară pe minut, TA sistolică, frecvenţa respiraţiei, diureza (ml/kg/oră), creatinina serică, bilirubina, natriemia, potasiemia, glicemia, pH arterial, hematocrit, leucocite, trombocite) Interpretare: cei care nu au supravieţuit au avut scor APSC mai mare la internare decît supravieţuitorii. Obiectivele lucrării Reieşind din importanţa corelaţiei ritmului cardiac şi funcţia respiratorie în stările critice au fost studiate manifestările clinice la sugarii internaţi în secţia de Terapie Intensivă Pediatrică, pe parcursul a 4 luni (ianuarie - aprilie 2008). Material şi matode Au fost investigaţi 30 de sugari: 55% de fete, 45% băieţi. În vîrstă de o zi pînă la 12 luni, care s-au aflat în Secţia de Terapie Intensivă Pediatrică IMSP SCM Nr.1 CMN. Durata medie de spitalizare 8,6 zile (de 1- 22 zile). Greutatea medie a sugarilor 3500 gr. (de la 2000 pînă la 5030 grame). Diagnosticul de bază a fost- encefalopatie perinatală hipoxic-ischemică de diferit grad (50%); infecţie intrauterină, manifestată prin bronhopneumonie uni- sau bilaterală 16,6% (radiologic); boala hemolitică a nou-născutului 33,3%. Boli concomitente- retard de dezvoltare intrauterină(10%), subluxaţie anterioară a vertebrei C1 (10%), făt dismatur (10% ) şi cazuri unice de atelectazie pulmonară primară, făt macrosom, anemie gr.1, disbacterioză, IRA. Complicaţii: sindrom obstructiv, edem cerebral, sindrom dolor, sindrom de detresă respiratorie, cefalohematom, aspiraţia apelor meconiale, neurotoxicoză, sindrom spastic, sindrom convulsiv, insuficienţă respiratorie, alcaloză respiratorie, acidoză respiratorie, flebită a piciorului drept, hepatită toxică, miocardită, conjunctivită purulentă, hipotrofie dobîndită, sindrom de inhibiţie. Toţi sugarii au fost la alimentaţie naturală, cu trecerea de la alimentaţie prin sondă la regim liber. Analizînd particularităţile de vîrstă la sugari, sunt prelucrate un set de semne particulare, expuse mai jos, care vor fi utilizate pentru evaluarea stării critice. Semne clinice de risc la sugari (după Kammsin-Canberra Hospital 1996):
-alimentaţie- sugarul primeşte ½- 2/3 din cantitatea normală, -starea conştiinţei: păstrată, perioade rare de somnolenţă, -dispnee, -paloare tegumentară, -vome mai mult de 5 ori pe zi, -diureză scăzută.
-alimentaţie mai puţin de ½ din normă, -stare de conştiinţă: somnolent, plîns slab, -activitate motorie redusă, -convulsii, -apnee sau cianoză, -circulaţie: piele palidă şi caldă, -pierderi de fluide: vome bilioase, -scaune- melenă, -diureză mai puţin de 4 pampersuri uzi pe zi. În practică se utilizează un sistem de triere din 5 puncte ( Hewson 1995) (4) -reducerea activităţii, tirajul cutiei toracice, paloare cu debut brutal, somnolenţă persistentă, ingestie de fluide mai puţin de 50 % din normă.
Evoluţia şi prognosticul în Secţia de Terapie Intensivă depinde de (3):
Factori dependenţi de tratament:
În secţia de Terapie Intensivă Pediatrică e necesar de efectuat:
Rezultate şi discuţii Studiul s-a axat pe investigarea sugarilor care s-au internat în secţia de Terapie Intensivă Pediatrică timp de 4 luni ale anului curent. Principalii parametrii cercetaţi la internarea copilului în stare critică (triunghil de investigaţii) vor fi desfăşuraţi pe parcurs. Iniţial s-a analizat statutul neurologic- contactul vizual- prezent la 19 (63,3 %) din pacienţi, iritabilitate, fiecare a al 2-lea copil, somnolenţă 8 (26,6%); plîns slab 8 (26,6%), strident-4, geamăt 11 (36,6%), convulsii 12 (40%), flexie simplă 25 (83,3%), activitate motorie absentă în 2 cazuri, tonus muscular normal 12, hipertonus 11 (33,6%), hipotonus 14 (46,6%), reacţie pupilară păstrată- egală 26 (86,6%), pupile dilatate 4 sugari. Funcţia respiratorie -frecvenţă respiratorie mai mare de 60 pe minut la nou-născuţi şi mai mare de 50 pe minut la sugari- s-a înregistrat la 11 pacienţi, tirajul cutiei toracice 13 (43,3%), dependenţi de ventilator 11 (33,6%), murmur vezicular la 17 (56,6%), raluri de diferit calibru 13 (43,3%), respiraţie asmatiformă 6 (20%), distensie abdominală 4 (13,3%). Starea circulatorie – bradicardie sinusală în 3 cazuri, tahicardie sinusală 10 cazuri (33,3%), tensiune arterială medie mai mică de 49 mmHg 7 (23,3%). S-a înregistrat TA sistolică şi diastolică la internare- nivel scăzut şi după 4 zile- normalizarea indicilor tensiunii arteriale. Tegumente roze 11 (36,6%), palide 18 (60%), cianoză 6 (20%), marmorate 8 (26,6%), icter 10 (33,3%), pete hemoragice 1, macerare 2. Recolorare capilară a fost mai mică de 2 sec., 25 (83,3%), mai mare de 2 sec. 5 (16,6%), extremităţi reci 10%. Temperatura corpului mai mare de 38 ˚C la 26,6%. Diureza scăzută în 8 (26,6%). Pulsul a oscilat de la 95 la 220 pe minut în medie 130. Date paraclinice: SPaO2 mai mică de 95%- 12 (40%); ABE, SBE s-au determinat valori caracteristice pentru alcaloză în 10 cazuri (33,3%) şi acidoză 5 (16,6%), pH sangvin modificat în 15 (50%), la fel şi pCO2, pO2 corespundeau stării de hipoxie în 50%. Ionograma – nivel scăzut de natriu 6 (20%), calciu nivel înalt un caz, scăzut 3 (10%), hipokaliemie în 3 (10%), hiperkaliemie 8 (26,6%), glucoza serică la 8 pacienţii. Probele hepatice- bilirubina generală înaltă 10 (33,3%); AST, ALT, 5 şi 5 (16,6%), albumina scăzută 20 (66,6%), ureea mai mare de 6 mmol/l un caz. Frotiu sangvin periferic- hemoglobina scăzută 2, leucocitoză 19 (63,6%), hematocrit scăzut 10 (33,3%). Date instrumentale-electrocardiograma a confirmat bradicardie în 3 cazuri şi tahicardie sinusală în 10. Radiografia toracică a demonstrat bronhopneumonie uni- sau bilaterală în 16 %, atelectazie 1 caz. La neurosonografie- stări de edem cerebral 5 (16,6%), hemoragie periventriculară 3 (10%). Concluzii
Bibliografie
EVALUAREA IgE LA COPIII CU INFECŢIA MYCOPLASMA HOMINIS MANIFESTATĂ PRIN SINDROM BRONHOOBSTRUCTIV Liuba Neamţu (Conducator ştiinţific profesor univesitar Svetlana Şciuca) Catedra Pediatrie Rezidenţiat USMF „Nicolae Testemiţanu”
Nowadays the important etiological factor in community-acquired pneumonia is Mycoplasma infection. Article presents data about the role of M.hominis in the etiopathogenesis of bronhoobstructiv pathology in children age and influence on the Ig E level in the blood serum. 18 children aged 4 month – 5 years old with bronhoobstructive pathology have been studied. A high level of IgG in blood serum to M.hominis was determined in 8 cases. The study of the IgE level in the blood serum in children with mycoplasma infection shows that it is two times higher that in children without mycoplasma infection. Rezumat Actualmente în structura cauzală a pneumoniei extraspitaliceşti un factor etiologic principal este considerată Mycoplasma. În articol sunt prezentate date despre rolul M.hominis în etiopatogenia patologiei bronhoobstructive la copii şi corelaţia cu nivelul seric a IgE. Au fost examenaţi la infecţia micoplasmică 18 copii, cu vârsta 4 luni-5 ani, cu patologia bronhoobstructivă. La 8 copii a fost depistat IgG M.hominis în titru majorat corespunzător de vârstă. Studiu a arătat că la copii cu infecţia micoplasmică nivelul IgE este de 2 ori mai mare decât la copii fără această infecţie. Actualitatea Frecvenţa infecţiilor micoplasmice în practica pediatrică a crescut. Copiii de vârstă fragedă şi preşcolari au risc pentru infectarea cu Mycoplasma. Infecţia cu Mycoplasma ocupă locul doi în pneumonia extraspitalicească după Str.pneumoniae şi constituie 5-50% [3,8,9]. Debutul acut al afecţiunii pulmonare micoplasmice este caracteristic pentru o jumătăte din pacienţii de vârstă fragedă cu pneumonie acută [2]. Mai mulţi autori au confirmat rolul etiologic al M. pneumonia în afectarea sistemului respirator [2,4,8,9]. În acelaşi timp a fost studiat pe larg rolul etiologic al altui reprezentant din genul Mycoplasma, familie Mycoplasmataceae, clasă Mollicutes – Mycoplasma hominis [6,7]. Este demonstrat că M.hominis are proprietatea de a provoca faringite, pneumonii, bronşite [7]. Studierea rolului infecţiei virale şi micoplasmice, des întâlnite, în astmul bronşic la copiii de vârsta fragedă, demonstrând legătura cauzală între activitatea procesului infecţios şi frecvenţa acceselor [6]. Mai mulţi autori consideră, că unul din principalii factori etiologici în declanşarea bronşitei obstructive şi bronşiolitei revine infecţiei cu Mycoplasma [1,6].
Creşterea ratei de astm bronşic, bronşitei obstructive şi creşterea infectării cu micoplasmă sugerează necesitate de a studia rolul micoplasmei în acutizarea patologiei bronhoobstructive şi relaţiei nivelului IgE la copii cu sindromul bronhoobstructiv, care evoluează pe fonul infecţiei micoplasmice. Rolul etiologic al Mycoplasmei în afecţiunile respiratorii la copii de diferite vârste la moment nu este pe deplin studiat [10]. Aceste argumente au impus iniţierea studierii evaluării IgE la copii cu infecţia M.hominis manifestată cu sindromul bronhoobstructiv. Scopul lucrării este determinarea corelaţiei nivelului concentraţiei IgE la copiii cu patologie bronhoobstructivă de etiologie micoplasmică. Materiale şi metode În studiu au fost incluşi 18 pacienţi de vârsta 4 luni – 5 ani, care au fost internaţi în secţia pneumologie a ICŞDOSMşiC , în perioada iarnă – primăvară a anului 2007-2008. Copiii clinic manifestau semne caracteristice pentru infecţia bronhopulmonară cu Mycoplasma: tusea uscată, chinuitoare (100% cazuri), episoade de bronşita obstructivă recidivantă (50% cazuri), pneumonii repetate (55,6% cazuri), semne catarale respiratorii (rinită – 55,6% cazuri, faringită – 5% cazuri), conjunctivită – 5,6% cazuri, stare subfebrilă - 38,8%, febră – 38,9%. Copii au fost supuşi unui complex de metode paraclinice de laborator şi instrumentale (radiografia cutiei toracice, la unii pacienţi a fost efectuată investigaţia bacteriologică a sputei). Determinarea anticorpilor specifici IgM, IgG către Mycoplasma hominis, (în unele cazuri determinarea IgA) a fost apreciată prin metoda imunoenzimatică „Human” (Germania). Pentru evidenţierea fenotipului atopic, au fost realizate investigări imunologice cu determinarea IgE totale prin metoda imunoenzimatică „ИФА – БЕСТ” (Rusia). Disign-ul lucrării constituit din două grupe repartizate după obţinerea rezultatelor imunologice şi bacteriologice: de bază - 8 copii cu rezultate pozitive la M.hominis, la 2 din care a fost determinată mixt – infecţia (Mycoplasma + Chlamidophyla pneumoniae, Mycoplasma + H.influenzae) şi grupa de control – 10 copii cu rezultate negative la M.hominis. În grupul de studiu a fost diagnosticat astmul bronşic la 4 copii (50% cazuri), la alţii 4 copii (50% cazuri) – bronşita acută obstructivă. La toţi copii pe fundalul afecţiunilor cu sindrom bronhoobstructiv a fost confirmată pneumonia, în 3 cazuri cu localizarea bilaterală, la 5 copii afectarea unilaterală. Lotul de control a inclus 2 copii (20% cazuri) cu astm bronşic şi 8 copii (80% cazuri) cu bronşită obstructivă, asociată în 4 cazuri cu pneumonie bilaterală (2 copii) şi pneumonie unilaterală (2 copii) .
La copiii din grupul de studiu au fost depistaţi numai anticorpi specifici IgG pozitivi către M.hominis, rezultatele serologice IgM şi IgA M.hominis s-au obţinut negative. Toţi copiii incluşi în studiu au fost spitalizaţi tardiv din momentul îmbolnăvirii, fapt care a redus posibilitatea depistării IgM specifice, care sunt markerii pentru perioada acută a maladiei. Depistarea IgG pozitive la M.hominis în acest lot de copii a permis confirmarea etiologiei M.hominis în geneza manifestărilor respiratorii. S-a constatat, că la copii cu infecţia micoplasmică sindromul bronhoobstructiv purta un caracter persistent, ceea ce a condiţionat aflarea copiilor în staţionar pe termen 10 – 14 zile. Cercetările imunologice la IgE totală au pus în evidenţa schimbări la toţi bolnavii din lotul de studiu, exprimat prin nivelul majorat de IgE în comparaţie cu grupul de control (fig.2). La copii cu infecţie micoplasmică respiratorie s-a constatat o hiperimunoglobulinemie E cu concentraţie medie serică de 105,5±26,65 UI/ml, copii sănătoşi - 56,8±4,83 UI/ml. Nivelul seric IgE la pacienţii din lotul de control a fost în limitele normativelor de vârstă- 42,04±18,95 UI/ml ( p>0,05) 
Figura 2. Valorile medii a IgE la copiii cu sindrom bronhoobstructiv Variaţiile individuale ale valorilor nivelului IgE în grupul de studiu şi în lotul de control au constituit 3,4 – 434,9 UI/ml şi 1,8 – 225,8 UI/ml respectiv (fig.3). 
Figura 3. Valorile individuale a IgE totale la copiii cu obstrucţie bronşică Discuţii Nivelul concentraţiei IgE serice este în legătură directă cu gravitatea infecţiei respiratorii cu micoplasma. Creşterea nivelului IgE total în ser face deosebit astmul bronşic de etiologie micoplasmică de astmul bronşic cu etiologie infecţioasă, care de obicei evaluează cu valori normale al indicelui IgE [1,5,6]. Această proprietate a Mycoplasmei de a stimula hiperproducţia IgE este determinată de activarea policlonală a limfocitelor cu inducerea reacţiilor imunopatologice (autoimune, alergice, imunocomplexe) [5]. Concluzii 1. Infecţia micoplasmică respiratorie la copii evaluează cu pneumonie uni- sau bilaterală asociată cu maladii bronhoobstructive. 2. Nivelul IgE totale la copii cu infecţie pulmonară micoplasmică este de 2,5 ori mai mare decât la copii cu altă etiologie a infecţiei respiratorii.
Caracteristica endoscopică a leziunilor inflamator – distructive ale mucoasei esofagogastroduodenale la copii cu reflux gastroesofagian patologic Yüklə 1,58 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
