Medicul de familie a indicat dozarea anticorpilor anti-rubeolici, iar laboratorul unde s-au efectuat testele a ajuns la concluzia că mama este imunizată împotriva rubeolei. În această situaţie, medicul de familie a considerat că sarcina poate fi dusă la bun sfârşit.
La 14 ianuarie 1983, când micuţul Nicolas a venit pe lume, el era purtătorul unor grave tulburări neurologice, datorate rubeolei congenitale.
După 6 ani de la naşterea copilului bolnav, soţii Perruche introduc acţiune judiciară împotriva medicului de familie şi a laboratorului de analize medicale.
La 13 ianuarie 1992, tribunalul din Evry decide vinovăţia laboratorului de analize, care nu a contestat eroarea comisă, dar şi a medicului de familie.
Medicul de familie a făcut apel, susţinând că doar laboratorul este responsabil de eroarea comisă. La 17 decembrie 1993, Curtea de Apel din Paris se pronunţă, susţinând că reclamantul a comis o greşeală în „executarea obligaţiei sale contractuale de mijloace”, Aceeaşi instanţă a considerat însă că „prejudiciul copilului nu este în relaţie de cauzalitate cu faptele comise”, adică handicapul nu a fost cauzat de o greşeală medicală, ci s-a datorat virusului rubeolic transmis de mamă.
