Suport de curs

ARCURILE FACIALE
Arcul facial este un instrument ce permite înregistrarea precisă a poziţiei relative a crestei şi poziţiei dinţilor maxilari pe pacient faţă de un plan de referinţă şi face posibilă transferarea acesteia pe articulator, obţinându-se tot o poziţie relativă care facilitează interpretarea, în general, a rapoartelor mandibulo-maxilare. Cu ajutorul lor se stabileşte o poziţie relativă a modelelor în articulator, care să fie cât mai apropiată de rapoartele existente în realitate, la pacient.

Arcurile faciale permit, în general, determinarea următoarelor valori:

• 
  Distanţa bicondiliană;
  
• 
  Direcţia axului transversal intercondilian în relaţie centrică (RC);
  
• 
  Distanţa dintre condili şi punctul incisiv median (triunghiul simfizo-condilian a lui Bonwill);
  
• 
  Traiectoriile condiliene şi incizale.
  

Pentru a putea efectua şi utiliza înregistrările obţinute cu un arc facial, trebuie definit un sistem de referinţă. Acesta este un plan definit prin:

• 
  O dreaptă – axa de rotaţie mandibulară – axa balama;
  
• 
  Un punct anterior.
  

Acest plan conţine triunghiul lui Bonwill. Arcurile faciale simple permit doar determinarea triunghiului lui Bonwill. Pentru montarea corectă în articulator trebuie un arc facial care să permită transferarea pe articulator a triunghiului lui Bonwill şi a planului ocluzal. Pentru articulatoarele reglabile individual, arcurile faciale trebuie să înregistreze şi înclinarea pantei tuberculului articular.

De obicei, fiecare tip de articulator are arcul său facial. Pentru ca montarea modelelor în articulator să fie corectă trebuie ca:

• 
  Distanţa simfizo-condiliană a pacientului să coincidă cu distanţa corespunzătoare de pe articulator;
  
• 
  Planul de ocluzie al articulatorului să corespundă cu planul de ocluzie al pacientului.
  

PĂRŢI COMPONENTE:

Arcul este compus dintr-un cadru metalic cu o parte intraorală şi una extraorală:

• 
  Partea intraorală este reprezentată de o amprentă sau de o furculiţă metalică pe care se aplică un rulou de ceară dură care se va mula pe pantele cuspidiene ale dinţilor restanţi. Aceasta se prelungeşte printr-o tijă în plan sagital pe care se va fixa partea extrabucală;
  
• 
  Partea extrabucală sau arcul facial propriu-zis are în general formă de U, ale cărui extremităţi se vor plasa în dreptul punctelor de emergenţă ale axei balama;
  
• 
  Prezintă şi un indicator care se va fixa la nivelul unui punct fix cranian sau un stoper nazal, care se fixează în timpul efectuării înregistrărilor şi se menţine apoi nemodificat pe tot parcursul utilizării arcului facial, fiind un punct de referinţă.
  

ARCUL FACIAL GYSI

Este format din:

• 
  Cadru metalic de aluminiu în formă de U;
  
• 
  Porţiunea lui anterioară se fixează prin culisare la plăcuţa de înregistrare grafică a relaţiei centrice;
  
• 
  Această plăcuţă este fixată la şablonul inferior.
  

Fig. VII. 19.: Arcul facial Gysi