Tema Fiziologia secreției salivare. Mecanismul elaborării, proprietățile și compoziția salivei. Reglarea secretiei salivare

Compoziția salivei. Rolul componentelor.

Saliva primară


Conţine amilază şi/sau mucină într-o soluţie ionică cu concentraţie asemănătoare cu cea a lichidului extracelular. Celulele acinare conţin granulaţii de zimogen, localizate la polul apical.

Saliva primară este izotonă are o compoziţie similară cu un ultrafiltrat plasmatic, dar concentraţia K+ este mai mare decât în plasmă.

Conține electroliți, apă, uree, aminoacizi în conc izotone cu plasmă.

Apa și toți ionii provin din plasmă, cu excepția HCO₃^‐ care provine și din metabolismul celular al glandelor salivare.

Saliva finală
Este o soluție hipotonă ce cuprinde între 97 - 99,5% apă, iar diferența este completată de:
- Amilaza salivară, enzima ce declanșează degradarea amidonului în digestia bucală;
- Lipaza linguală, enzima activată de acidul gastric ce digeră grăsimile după ce alimentele au fost inghițite;
- Mucus leagă și lubrifică masa alimentară favorizând deglutiția;
- Lizozim, enzima cu rol bacteriolitic asupra unor germeni;
- Kallikreina, enzima ce stimulează fluxul sangvin la nivelul glandelor salivare pentru menținerea secreției la nivel ridicat;
- Mucina protejează mucoasa, acționează similar unui sistem-tampon;
- Imunoglobulina A (IgA), anticorp ce inhibă dezvoltarea bacteriilor;
- Electroliți printre care Na, K, Cl, fosfați, bicarbonați.