Universitatea de stat de medicină Şi farmacie,,nicolae testimiţanu” departamentul pediatrie teste pentru examenul de licenţĂ medici rezidenţi pediatri chişinău 2012

retardare sexuală

acromicrie, splanhnomicrie

diastem, tireotoxicoză

hipotrofie staturoponderală armonică

tegumente groase, umede

435. CS. Complicaţiile obezităţii pot fi următoarele, exceptând:

1. 
   hipertensiunea arterială
   
2. 
   diabetul zaharat tip I
   
3. 
   diabetul zaharat tip II
   
4. 
   cardiopatia ischemică
   
5. 
   intestinul iritabil
   

536. CS.Cea mai frecventă acuză în acromegalie presupune:

1. modificări de vedere

2. 
   tulburări gonadice, neuropsihice
   
3. 
   hiperpigmentarea, hipoglicemia
   
4. 
   cefalee, dureri difuze
   
5. 
   modificări ale exteriorului
   

437. CM. Nanismul hipofizar poate fi caracterizat prin:

1. hiperglicemie, hipocolesterolemie

2. 
   reţinere a creşterii de la 7–8 ani
   
3. 
   făt normoponderal
   
4. 
   închidere prematură a zonelor de creştere
   
5. 
   reţinere a creşterii de la 2–3 ani
   

438. CM. Acromegalia se caracterizează prin:

1. pielea groasă, umedă, hipertricoză

2. 
   dispariţia cutelor tegumentare
   
3. 
   părul gros, aspru, îngroşarea oaselor
   
4. 
   facies de lună plină, prognotism
   
5. 
   proeminenţa arcadelor zigomatice
   

439. CM. Tratamentul acromegaliei include:

1. radioterapie

2. 
   estrogen
   
3. 
   parlodel
   
4. 
   gonadotropină corionică
   
5. 
   calcitriol
   

440. CM. Factorii predispozanţi în obezitate pot fi:

1. 
   afectarea hipotalamusului
   
2. 
   abuzul de edulcorante
   
3. 
   sedentarismul
   
4. 
   hipoinsulinemia
   
5. 
   hipercortizolemia
   

441. CM. Obezitatea sporeşte riscul instalării următoarelor boli:

1. 
   spondiloza deformantă
   
2. 
   osteoporoza
   
3. 
   hipocorticismul primar
   
4. 
   hiperaldosteronism secundar
   

1. 
   nefrolitiaza
   

442. CM. La ce vârstă a copilului se constată mai frecvent refluxul gastroesofagian?

1. 
   de sugar
   
2. 
   de copil mic
   
3. 
   de preşcolar
   
4. 
   de şcolar
   
5. 
   de adolescent
   

443.CM. Factorii cauzali în producerea refluxului gastroesofagian la copil sunt:

1. 
   aerofagia
   
2. 
   alimentele hipocalorice
   
3. 
   supraalimentarea
   
4. 
   mărirea presiunii abdominale
   
5. 
   anticolinergicele
   

444. CM. Refluxul gastroesofagian se prezintă clinic prin:

1. 
   abdomen acut
   
2. 
   pirozis
   
3. 
   regurgitări în poziţie orizontală
   
4. 
   vome în poziţie verticală
   
5. 
   ruminaţie
   

445. CS. Reflux gastroesofagian se manifestă prin:

1. 
   convulsii postprandiale
   
2. 
   agitaţie în timpul alimentării
   
3. 
   accese de hipotonie, oboseală
   
4. 
   accese de paloare
   
5. 
   accese de hipertermie
   

446. CS. Diagnosticul paraclinic în refluxul gastroesofagian se stabileşte prin:

1. 
   esofagogastroscopie
   
2. 
   biopsie esofageană
   
3. 
   pH metrie intraesofagiană
   
4. 
   pH metrie intragastrală
   
5. 
   spirometrie
   

447.CM. Selectaţi principiile terapeutice în refluxul gastroesofagian:

1. 
   mese mai frecvente şi mai mici
   
2. 
   somn postprandial
   
3. 
   ortostatism postprandial
   
4. 
   alimentaţie vagetariană
   
5. 
   medicaţie prochinetică
   

1. 
   9.)
   

448.CM. Refluxul gastroesofagian la copilul sugar se manifestă prin:

1. 
   regurgitaţii
   
2. 
   pirozis
   
3. 
   durere toracică retrosternală
   
4. 
   diaree
   
5. 
   febră
   

449..Care sunt factorii ce conduc la dezvoltarea gastritei acute la copil?

1. 
   ingestia accidentală de substanţe caustice
   
2. 
   gastropatia congestivă
   
3. 
   antiinflamatoarele nonsteroide
   
4. 
   corpul străin al esofagului
   
5. 
   intoxicaţia acută cu ciuperci
   

450. CM. Enumeraţi semnele clinice caracteristice pentru gastrita cronică în perioada de acutizare:

1. 
   durere postprandială în regiunea epigastrică
   
2. 
   greţuri şi vomă repetată
   
3. 
   cefalee
   
4. 
   senzaţie de amar în cavitatea bucală
   
5. 
   durere în hipocondrul stâng
   

451. CS. Care este caracteristica sindromului dolor în gastrita cronică în perioada de acutizare?

1. 
   durere acută retrosternală
   
2. 
   durere surdă postprandială
   
3. 
   durere abdominală în centură
   
4. 
   durere abdominală ce se cupează după defecaţie
   
5. 
   durere acută în epigastru
   

1. 
   
   

452.CM. Care sunt principiile dietoterapiei în acutizarea gastroduodenitei cronice?

1. 
   cruţare chimică şi mecanică timp de 2–3 săptămâni
   
2. 
   alimentare cu produse tocate (terciuri) timp de 6 luni
   
3. 
   excluderea legumelor şi fructelor proaspete din raţie pe o perioadă de 1 lună
   
4. 
   excluderea alimentelor picante, produselor afumate, condimentate
   
5. 
   pauza de 6–8 ore între alimentări pe parcursul zilei
   

1. 
   6. CM
   

453.CM. Indicaţi factorii ce cauzează gastrita cronică nespecifică neerozivă:

1. 
   refluxul gastroesofagian
   
2. 
   Helicobacter pylori
   
3. 
   factorul autoimun
   
4. 
   fungi
   
5. 
   paraziţii şi nematodele
   

454. CM. Care sunt direcţiile terapeutice în gastroduodenita cronică a copilului?

1. 
   dietoterapia
   
2. 
   medicaţia antiinflamatorie nonsteroidă
   
3. 
   antacidele
   
4. 
   vasodilatatoarele
   
5. 
   vitaminoterapia
   

455. CM. Dispensarizarea copilului cu gastroduodenită cronică prevede:

1. 
   supravegherea medicală la fiecare 3 luni
   
2. 
   supravegherea medicală la fiecare 6 luni
   
3. 
   dietoterapie
   
4. 
   terapie antirecidivantă
   
5. 
   tratament balnear
   

456. CM. Tratamentul gastritei cronice atrofice la adolescenţi include:

1. 
   antisecretoare
   
2. 
   terapia de substituţie şi stimulatorii secreţiei gastrice
   
3. 
   fermentoterapia cu panzinorm, festal, mezim forte
   
4. 
   acidul ursodezoxiholic (Ursofalk, Ursosan)
   
5. 
   claritromicina
   

457. CM. Evidenţa de dispensar a bolnavului cu gastroduodenită cronică include:

1. 
   efectuarea hemoleucocgramei în fiecare lună
   
2. 
   efectuarea gastroscopiei o dată la 3 luni
   
3. 
   examinarea probelor hepatice o dată la 3 luni
   
4. 
   gastroscopie diagnostică la reacutizare
   
5. 
   consultaţia gastroenterologului pediatru şi terapia antirecidivantă o dată la 6 luni
   

458.CS. Selectaţi afirmaţile corecte privind calendarul de vaccinare a copilului ce suferă de gastroduodenită cronică:

1. 
   vaccinarea este contraindicată pe durata evidenţei de dispensar
   
2. 
   vaccinarea se va permite în perioada de acutizare
   
3. 
   vaccinarea se va permite peste 2 săptămâni de la ultima acutizare
   
4. 
   copilul poate fi vaccinat atât în perioada de acutizare, cât şi în remisiune
   
5. 
   copilul are contraindicaţie şi nu se va supune vaccinării timp de 1 an după constatarea maladiei
   

459.CM. Numiţi maladiile ce pot agrava evoluţia gastroduodenitei cronice la copii:

1. 
   dischineziile vezicii biliare
   
2. 
   trauma acută a membrelor inferioare
   
3. 
   cistita cronică
   
4. 
   colecistita cronică, litiaza biliară şi intrahepatică
   
5. 
   apendicita acută
   

460.CM. Care sunt factorii predispozanţi ai ulcerului gastroduodenal la copil?

1. 
   incidenţă familială (prezenţa ulcerului la mamă sau tată).
   
2. 
   nivel social-economic dezvoltat
   
3. 
   stări de stres psiho-emoţional
   
4. 
   prezenţa bolilor cronice renale
   
5. 
   excesul de glucide rafinate şi insuficienţă proteică în hrană
   

461.CS. Caracterizaţi durerea în ulcerul gastric:

1. 
   durere epigastrică ca senzaţie de foame
   
2. 
   durere neînsemnată în epigastru
   
3. 
   colici necalmate de alimentaţie
   
4. 
   durere în spate la nivelul vertebrelor dorsale VI–X
   
5. 
   durere considerabilă în hipocondrul stâng
   

462.CM. Care sunt criteriile pozitive pentru diagnosticul de ulcer duodenal?

1. 
   predoninanţă masculină
   
2. 
   acutizări primăvara şi toamna
   
3. 
   afectarea vârstei mai avansate
   
4. 
   prezenţa nişei, deformaţiei bulbului duodenal la radiografia baritată a stomacului.
   
5. 
   congestie, edem al mucoasei duodenale cu eroziuni.
   

463. CM. Enumeraţi factorii implicaţi în survenirea recidivelor ulcerului gastro-duodenal:

1. 
   anularea antisecretoarelor înainte de termenul prescris la ameliorarea stării generale
   
2. 
   metaplazie intestinală a mucoasei din jurul ulceraţiei depistată endoscopic
   
3. 
   alimentare condimentată, sodată, exces de cafea, tabagism
   
4. 
   prânzuri mari la interval de 6 ore
   
5. 
   dietă lactată sau cu gelatină pudră
   

1. 
   9. duodenal determinată endoscopic cu eroziuni multiple în pylorus
   

464. CM. Enumeraţi care sunt complicaţiile bolii ulceroase la copil, ce implică tratament chirurgical:

1. 
   hemoragia digestivă majoră
   
2. 
   perforaţie a ulcerului gastric
   
3. 
   cancer gastric
   
4. 
   hipertensiune portală cu gastropatie congestivă
   
5. 
   ulcer refractar
   

465.CM. Care este tactica medicului în caz de hemoragie digestivă superioară?

1. 
   perfuzii sanguine cu scop de substituţie şi ale componentelor de sânge
   
2. 
   restabilirea hemodinamicii
   
3. 
   introducerea sondei înalte gastrice pentru aspiraţia din stomac
   
4. 
   spălături gastrice după 48 de ore de la spitalizare.
   
5. 
   administrarea antiacidelor în primele ore de hemoragie digestivă superioară
   

466.CM. Care sunt criteriile de spitalizare a copilului cu clinica ulcerului gastroduodenal?

1. 
   persistenţa sindromului dolor în epigastru timp de 2 săptămâni de tratament cu antiacide şi alimentaţie dietetică.
   
2. 
   vomă repetată pe fond de terapie cu antiacide şi H₂ blocatori
   
3. 
   constipaţii pe fond de tratament cu Sedo-Mag
   
4. 
   dureri retrosternale şi pirozis
   
5. 
   iradierea durerilor cu caracter nocturn din epigastru în spate şi agravarea durerii după prânzuri
   

467.CM. Enumeraţi principiile de supraveghere medicală în boala ulceroasă la copil:

1. 
   nu e nevoie de supraveghere după epitelizarea ulcerului
   
2. 
   supraveghere anuală cu gastroscopie de control timp de 5 ani
   
3. 
   gastroscopie de control o dată la 6 luni
   
4. 
   tratament antirecidivant primăvara şi toamna cu H₂ – blocatori
   
5. 
   tratament hidromineral cu bicarbonat de sodiu în afara perioadelor dureroase
   

468.CM. Care sunt semnele clinice ale bolii ulceroase duodenale la copii?

A. durere nictemirală, nocturnă pe nemâncate în regiunea epigastrală

B. durere abdominală în fosa iliacă dreaptă

C. senzaţie de foame

D. defecte al mucoasei duodenului acoperite cu fibrină

E. deformaţie a bulbului duodenal fără stenoză

469.CM. Care sunt criteriile eficacităţii terapiei în boala ulceroasă la copii?

1. 
   remisiune clinică cu cuparea sindromului dolor
   
2. 
   epitelizarea ulcerului, determinată endoscopic
   
3. 
   vomă hemoragică repetată
   
4. 
   greţuri, pirozis
   
5. 
   cefalee
   

470.CM. Noţiunea de colon iritabil are următoarele substrate de realizare:

1. 
   anomalii intestinale
   
2. 
   dispepsie intestinală funcţională
   
3. 
   colică intestinală
   
4. 
   sindromul de malabsorbţie
   
5. 
   disfuncţii neurovegetative
   

471. CS. Numiţi factorul etiologic declanşator al sindromului colonului iritabil:

1. 
   stresul şi tensiunea emoţională
   
2. 
   Salmonella
   
3. 
   alimentaţie bogată cu fibre vegetale
   
4. 
   tratament cu corticosteroizi > de 4 săptămâni
   
5. 
   alergie alimentară
   

472. CM. Enumeraţi criteriile ce exclud diagnosticul de colon iritabil:

1. 
   scăderea ponderală > 5 kg în ultimele 6 luni
   
2. 
   VSH > 20 mm/h
   
3. 
   istoric de hemoragii în scaune
   
4. 
   dureri abdominale epigastrice
   
5. 
   constipaţii dureroase
   

473.CM. Care din testele diagnostice se vor efectua pentru confirmarea diagnosticului de colon iritabil?

1. 
   testul dietetic fără lactoză
   
2. 
   determinarea în sânge a anticorpilor antinucleari
   
3. 
   examen coproparazitologic
   
4. 
   irigografia
   
5. 
   gastroscopie cu examinare la H. Pylori
   

1. 
   7. CS.
   

474.CM. Care sunt principiile dietoterapiei în sindromul de colon iritabil?

1. 
   reducerea proceselor de fermentare în intestin
   
2. 
   reducerea proceselor de putrefacţie din intestin
   
3. 
   raţie alimentară îmbogăţită cu fibre musculare
   
4. 
   solicitare de nutriente acidofile
   
5. 
   reducerea de lipide nesaturate
   

475.CM. Microflora intestinală normală are următoarele funcţii metabolice:

1. 
   proteinosintetică
   
2. 
   vitaminosentizantă
   
3. 
   antianemică
   
4. 
   antibacteriamă
   
5. 
   micşorează metabolismul colesterolului, pigmenţilor biliari
   

476.CM. Cauza instalării dismicrobismului intestinal la copii se referă la:

1. 
   antibioticoterapie masivă
   
2. 
   tratament glucocorticoid
   
3. 
   alimentaţia unilaterală
   
4. 
   subalimentaţire
   
5. 
   afecţiuni acute pulmonare cronice
   

477. CS. Care este criteriul obiectiv instrumental ce confirmă sindromul colonului iritabil?

1. 
   lipsa modificărilor organice ale mucoasei colonului
   
2. 
   modificările ulcero-necrotice ale mucoasei sigmei
   
3. 
   hiperemia mucoasei intestinale la colo-rectoscopie
   
4. 
   prezenţa megacolonolui
   
5. 
   edemul mucoasei colonului
   

478. CS. Care este cauza etiologică a colitei ulceroase nespecifice la copil?

1. 
   medicamentoasă
   
2. 
   virală
   
3. 
   autoimună
   
4. 
   necunoscută
   
5. 
   bacteriană
   

479.CM. Enumeraţi factorii etiopatogenetici în colita ulceroasă nespecifică:

1. 
   psiho-emoţionali şi sociali
   
2. 
   alimentari
   
3. 
   imuno-genetici
   
4. 
   infecţioşi
   
5. 
   corticosteroizi topici
   

480. CM. Care sunt semnele de laborator evidenţiate în colita ulcero-necrotică?

1. 
   VSH accelerată
   
2. 
   eozinofilie
   
3. 
   hiperleucocitoză şi neutrofilie
   
4. 
   hiper-GT şi fosfataza alcălină majorată
   
5. 
   trombocitoză şi hiperfibrinogenemie
   

481. CM. Enumeraţi cele mai frecvente maladii cu care se va face diagnosticul diferenţiat al colitei ulcero-necrotice:

1. 
   colitele infecţioase
   
2. 
   SIDA
   
3. 
   cancerul rectal
   
4. 
   colita cronică banală
   
5. 
   celiachia
   

482. CM. Enumeraţi criteriile de spitalizare în colita ulcero-necrotică:

1. 
   absenţa ameliorării după 1 lună de tratament ambulatoriu
   
2. 
   formele severe de CUN cu anorexie diaree necontrolată, pierderi ponderale
   
3. 
   hemoragie digestivă
   
4. 
   anemie feriprivă de gr. I–II
   
5. 
   heilită
   

483.CS. Principiile generale ale terapiei medicamentoase în colita ulcero-necrotică în acutizare includ, exceptând:

1. 
   psihoterapia şi repaos la pat
   
2. 
   dietoterapia 4 în acutizare
   
3. 
   sulfasalazina
   
4. 
   claritromicina
   
5. 
   medicaţie antidiareică (codeină, loperamid)
   

484.CM. Selectaţi semnele clinico-paraclinice caracteristice pentru maladia Crohn:

1. 
   durere abdominală după alimentare
   
2. 
   diaree, 2–3 ori în 24 de ore
   
3. 
   voma imediat după alimentare
   
4. 
   diaree cu tenesme, 10–12 ori în 24 de ore
   
5. 
   rectoragii cu eliminări purulente
   

485. CM. Evoluţia cronică a hepatitei virale B apare în caz de:

1. 
   toleranţa imunologică
   
2. 
   răspuns imun normal
   
3. 
   reacţie hiperergică a sistemului imun
   
4. 
   reactivitate imunologică scăzută
   
5. 
   imunodeficienţe primare
   

486.CM. Infecţia cu virus hepatic C este condiderată un „mecanism declanşator” (trigger) în dezvoltarea:

6. 
   hepatitei autoimune
   
7. 
   colangitei sclerozante
   
8. 
   cirozei biliare primare
   
9. 
   infecţiei HDV
   
10. 
    infecţiei HBV
    

487.CM. Care sunt semnele caracteristice ale sindromului de colestază icterică:

11. 
    icter cutanat şi al mucoaselor
    
12. 
    hiperbilirubinemie
    
13. 
    hiper-ALAT, ASAT
    
14. 
    hiperamilazemie
    
15. 
    hiper gama-GT
    

488..CS. Menţionaţi semnul caracteristic colestazei anicterice:

16. 
    icter cutaneo-mucos
    
17. 
    hiperbilirubinemie
    
18. 
    leucocitoză
    
19. 
    hipergama-GT şi al fosfoatazei alcaline
    
20. 
    eozinofilie
    

489.CM. Criteriile clinice şi biochimice pentru hepatita acută medicamentoasă sunt:

21. 
    prezenţa în conduita medicamentoasă a unui preparat hepatotoxic
    
22. 
    administrarea captoprilului timp de 6 luni în doze terapeutice
    
23. 
    majorarea ALAT, ASAT pe fundal de tratament cu medicamente în lipsa markerilor infecţiei HAV, HVB, VHC
    
24. 
    majorarea gama – GT, ALAT, ASAT fosfoatazei alcaline.
    
25. 
    proces difuz cu hiperecogenitate în parenchimul ficatului la ECO ficatului
    

490.CM. Semnele clinice ale insuficienţei cronice hepatice sunt:

26. 
    flaping tremor (asterixis)
    
27. 
    confuzii în comportament
    
28. 
    echimoze, hemocolită
    
29. 
    sindrom dolor în hipocondrul drept
    
30. 
    encefalopatie hepatică
    

491.CM. Indicaţi criteriile paraclinice ale insuficienţei cronice hepatice:

31. 
    hipoproteinemie
    
32. 
    indice protrombinic 50%
    
33. 
    indice protrombinic 95%,
    
34. 
    fibrinogenă 2,2 g/l
    
35. 
    teleangiectazii, somnolenţă, labilitate emoţională
    

492.CM. Pentru care din maladiile enumerate este caracteristic sindromul de colestază la copilul de vârstă mică?

36. 
    deficit de alfa 1 antitripsină
    
37. 
    mucoviscidoză
    
38. 
    hepatită citomegalică
    
39. 
    celiachie
    
40. 
    dischinezia vezicii biliare
    

493.CS. Indicaţi terapia medicamentoasă de elecţie în caz de hepatită citomegalică:

41. 
    viferon
    
42. 
    ganciclovir
    
43. 
    rovamicină
    
44. 
    esenţiale
    
45. 
    bifidumbacterini
    

494. CM. Menţionaţi formele nosologice din grupul colepatiilor la copil:

1. 
   dischinezia vezicii biliare
   
2. 
   litiaza biliară
   
3. 
   sindromul Jilbert
   
4. 
   helmintozele helminteazele hepatice
   
5. 
   sindromul Reye
   

495.CM. Dischinezia biliară hipermotorie este specificată de următoarele caracteristici ale sindromului dolor:

6. 
   dureri cu caracter de colică spastică
   
7. 
   durere surdă,
   
8. 
   dureri induse de factori psihoemoţionali
   
9. 
   dureri prin distensie
   
10. 
    dureri condiţionate de efort fizic
    

496.CM. Dischineziile biliare hipotonice se caracterizează prin:

11. 
    sindrom dolor abdominal surd
    
12. 
    senzaţia de apăsare sub rebordul costal
    
13. 
    sindrom dispeptic
    
14. 
    diaree
    
15. 
    constipaţii
    

497.CM. Care măsuri terapeutice se vor solicita în dischineziile biliare hipochinetice?

16. 
    spasmolitice
    
17. 
    tranchilizante
    
18. 
    apă de mineralizare joasă fără gaze şi caldă
    
19. 
    fizioterapie de tip tonizant
    
20. 
    gimnastică curativă intensivă
    

498.CM. Care sunt principiile dietoterapiei în dischinezia vezicii biliare de tip hipomotorie?

21. 
    cruţare chimică, mecanică
    
22. 
    alimente bogate în celuloză
    
23. 
    suplimentarea alimentelor cu lipide polinesaturate
    
24. 
    suplimentarea raţiei cu lactate
    
25. 
    ritmicitatea şi multiplicarea prizelor alimentare
    

499.CM. Dischineziile biliare secundare pot fi condiţionate de:

26. 
    hepatite virale
    
27. 
    boala peptică
    
28. 
    gastroduodenite cronice
    
29. 
    disfuncţii neurovegetative
    
30. 
    pneumonia acută
    

500.CM. Colecistita la copil este favorizată de următoarele stări:

31. 
    malformaţii congenitale gastrointestinale
    
32. 
    anomalii ale vezicii biliare
    
33. 
    alergie alimentară
    
34. 
    dismicrobism intestinal
    
35. 
    disfuncţii neurovegetative
    

501.CM. Tratamentul balnear la copiii cu afecţiuni ale sistemului biliar se va efectua:

36. 
    la o lună după acutizare
    
37. 
    la 3 luni după instalarea remisiunii clinice
    
38. 
    în staţiuni balneare pe malul mării
    
39. 
    în staţiuni balneare montane
    
40. 
    în staţiuni balneare cu izvoare de apă minerală
    

502. CM. Numiţi factorii etiopatogenici ce condiţionează formarea calculilor în căile biliare la copilul mare:

1. 
   contraceptivele
   
2. 
   obezitatea şi hiperlipoproteinemia
   
3. 
   mucoviscidoza
   
4. 
   tratamentul de durată cu antiinflamatoare nonsteroide
   
5. 
   administrarea de durată a cortizonilor
   

503. CM. Enumeraţi semnele clinice şi paraclinice ale colecistitei cronice la copii:

1. 
   sindrom doloric în hipocondrul drept
   
2. 
   subfebrilitate
   
3. 
   cefalee şi vomă repetată
   
4. 
   icter cutanat
   
5. 
   pereţi îngroşaţi ai v/biliare cu mărirea dimensiunilor v/biliare
   

1. 
   13. CM
   

504. CM. Care sunt indicaţiile absolute la colecistotomie?

1. 
   icterul mecanic
   
2. 
   sindromul de colestază
   
3. 
   pancreatita cronică indurativă
   
4. 
   sindromul doloric în hipocondrul drept
   
5. 
   caşexia
   

505.CS. Sindromul Crigler-Najjar este determinat de:

1. 
   insuficienţa dehidrogenazelor
   
2. 
   insuficienţa glucuroniltransferazei
   
3. 
   insuficienţa transaminazelor
   
4. 
   insuficienţa hepato celulară
   
5. 
   atrezia biliară
   

506.CM. Care din maladiile enumerate fac parte din hepatoze?

1. 
   sindromul Reye
   
2. 
   sindromul Rotor
   
3. 
   sindromul Gilbert
   
4. 
   sindromul Dubin-Jonhnson
   
5. 
   sindromul Gaucher
   

507.CS. Programul terapeutic în sindromul Gilbert în perioada acutizării include:

A.regim la pat

B.fenobarbital

C.fototerapie

D.rehidratare i/v la bilirubină indirectă > 100 mţ/l

E. laxative

508.CM. Sindromul Dubin-Johnson se caracterizează prin:

A. icter moderat tranzitoriu

B. icter nuclear

C. majorarea bilirubinei serice indirecte

D. majorarea bilirubinei serice directe

E. prognostic nefavorabil

509.CS. În geneza sindromului Rotor sunt prezente următoarele fenomene:

A. deficit de glucoroniltransferază

B. perturbare în mecanismele de transport al bilirubinei

C. insuficienţe de captare a bilirubinei

D. dereglarea proceselor de excreţie a bilirubinei din hepatocit

E. atrezia ducturilor hepatice

510.CS. Hepatozele secundare pot fi condiţionate de:

A. amiloidoză

B. glicogenoză

C. cistinoze

D. helminteaze

E. fructozemie

511. CM. Hepatoza congenitală se datorează următoarelor:

A. producţie majorată a bilirubinei depăşind posibilităţile hepatocitului de captare şi metabolizare

B. prezenţa defectelor de glucoronoconjugare

C. prezenţa dereglărilor motor-evacuatoare ale vezicii biliare

D. litiazei biliară

E. procesului cronic provocat de virusul hepatitei B

512.CM. Icterul cu predominanţa bilirubinei neconjugate semnifică:

A. supraproducţia bilirubinei în urma hemolizei

B. insuficienţa captării bilirubinei de hepatocit

C. obstrucţia coledociană

D. viremia înaltă în HVC

E. infecţia citomegalourală

513.CM Sindromul Dubin-Jonshon se manifestă prin următoarele semne clinico-patologice:

icter cronic

hiperbilirubinemie severă neconjugată

hiperbilirubinemie conjugată moderată

prurit persistent

insuficienţă hepatocelulară

514.CM. Icterul medicamentos are următoarele caracteristici clinico-paraclinice:

hiperbilirubinemie directă

hiperbilirubinemie indirectă

hiperbilirubinemie atât directă cât şi indirectă

apare la administrarea rifanpicinei

evoluează cu citoliză şi semne de insuficienţă hepatocelulară

515.CM. Diagnosticul diferenţial în hiperbilirubinemia neconjugată se va face cu următoarele maladii:

microsferocitoza Minkowski-Chauffar

anemia megaloblastică

septicemia

litiaza biliară

anemia hemolitică autoimună

516. CM. Pancreatita cronică a copilului este condiţionată de următoarele cauze:

pacreatita acută

1. 
   anemia feriprivă
   
2. 
   colecistocolangita cronică
   
3. 
   alergia alimentară
   
4. 
   intoxicaţia alimentară
   

517. CM. Selectaţi semnele clinice ale pacreatitei cronice recidivante:

sindrom dispeptic (greţuri, vomă)

sindrom doloric abdominal

polifecalie

constipaţii

steatoree

518. CM. Pancreatita cronică recidivantă se caracterizează prin:

1. 
   subfebrilitate
   
2. 
   meteorism
   
3. 
   durere abdominală permanentă
   
4. 
   instabilitatea scaunului
   
5. 
   intensificarea sindromului doloric în supraalimentare
   

519. CM. Care sunt testele specifice de laborator pentru perioada de acutizare a pancreatitei cronice la copil?

1. 
   majorarea lipazei serice şi duodenale
   
2. 
   hiperamilazemie şi hiperamilazurie
   
3. 
   hipouremie
   
4. 
   hipoproteinemie
   
5. 
   hiperbilirubinemie
   

520.CS. Diagnosticul paraclinic al pancreatitei cronice este confirmat prin:

1. 
   pasajul baritat al tractului gastrointestinal timp de 24 de ore
   
2. 
   pancreatocolangiografia retrogradă endoscopică
   
3. 
   ecografia pancreasului
   
4. 
   fibrograstroduodenoscopia
   
5. 
   tomografia computerizată a pancreasului
   

521.CM. Cu care din maladiile indicate mai jos este necesar să fie fixat diagnosticul diferenţial al pancreatitei cronice la copil?

1. 
   colecistita cronică calculoasă
   
2. 
   cancerul infiltrativ al pancreasului
   
3. 
   boala ulceroasă a duodenului
   
4. 
   mononucleoza infecţioasă
   
5. 
   mucoviscidoza
   

522. CM. Principiile dietoterapiei în pancreatita cronică se bazează pe:

1. 
   cruţare chimică
   
2. 
   raţie proteică din nutriente lactate
   
3. 
   excluderea condimentelor alimentare
   
4. 
   alimente bogate în celuloză
   
5. 
   evitarea supraalimentării
   

523. CM. Caracterizaţi durerea abdominală în perioada acutizării pancreatitei cronice.

1. 
   durere localizată în etajul superior al abdomenului
   
2. 
   durere abdominală constantă cu iradiere în spate
   
3. 
   durere în etajul inferior al abdomenului cu iradiere în regiunea dorso-lombară
   
4. 
   durere abdominală neînsemnată
   
5. 
   durere abdominală în hipocondrul stâng
   

524.. CM. Care sunt complicaţiile pancreatitei cronice?

1. 
   pseudochistul pancreatic
   
2. 
   tromboza venei splenice
   
3. 
   diabetul zaharat
   
4. 
   litiaza biliară
   
5. 
   ulcerul peptic
   

525.CM. Enumeraţi măsurile de reabilitare de dispensar a bolnavilor cu pancreatită cronică:

1. 
   spitalizare în secţia de gastroenterologie de două ori pe an
   
2. 
   tratament ambulatoriu antirecidivant de două ori pe an
   
3. 
   USG pancreasului o dată în an
   
4. 
   administrarea cerucalului, festalului, creonului
   
5. 
   hidroterapia cu apă minerală Jeleznovodsk, Borjomi, Essentuki de două ori pe an
   

526.CM. Enumăraţi factorii favorizanţi ai rahitismului carenţial

1. 
   Vârsta şi prematuritatea
   
2. 
   Rejimul de însorire
   
3. 
   Atrezia biliară extrahepatică
   
4. 
   Sindromul de malabsorbţie
   
5. 
   Aportul exogen sporit de Vit.D
   

527. CS.Un semn clinic important diferenţiază perioada de debut a rahitismului carenţial:

1. 
   Irascibilitatea
   
2. 
   Hipocalcemia
   
3. 
   Alopecie occipitală
   
4. 
   Sindromul sudoripar
   
5. 
   Absenţa toracelui cu baza evazată
   

528. CS. Rahitismul florid este caracterizat prin următoarele semne clinice, exceptând

1. 
   Craniotabesul rahitic
   
2. 
   Pulmonul rahitic
   
3. 
   Izodactilie
   
4. 
   Brăţări rahitice
   
5. 
   Majorarea nivelului fosfatazelor alcaline
   

529.CS. Cea mai frecventă eroare de diagnostic în rahitismul carenţial ţine de:

1. 
   Maladiile monogenice ale scheletului
   
2. 
   Hipotonia musculară
   
3. 
   Craniotabesul fiziologic
   
4. 
   Hidrocefalia incipientă
   
5. 
   Mucopolisaridoze
   

530.CM. Enumăraţi cele mai frecvente complicaţii ale rahitismului carenţial.

1. 
   Osteogenesis imperfecta
   
2. 
   Spasmofilia
   
3. 
   Afecţiuni pulmonare
   
4. 
   Leziuni cardiace
   
5. 
   Afectarea rinichilor
   

531. CS. Convulsiile şi mobilizarea convulsivă la copiii cu rahitism carenţial acut se datorează:

1. 
   Hipocalcemiei
   
2. 
   Hipercalcemiei
   
3. 
   Sporirii activităţii fosfatazei alcaline
   
4. 
   Creşterii temperaturii corporale
   
5. 
   Creşterii tensiunii intracraniene
   

532.CS. Hiperplazia osteoidă la copiii cu rahitism se atestă în :

1. 
   Rahitismul acut
   
2. 
   Rahitismul subacut
   
3. 
   Nu este caracteristic pentru rahitism
   
4. 
   Are geneză ereditară
   
5. 
   Apare în polihipovitaminoză
   

533.CM. Următoarele semne neuro-musculare (Spasmofilia) asociază rahitismul florid, cu excepţia:

1. 
   Vărsături
   
2. 
   Convulsii tonice, clonico-tonice
   
3. 
   Spasmul carpo-pedal
   
4. 
   Dispnee inspiratorie
   
5. 
   Stridor laringian
   

534.CM. Pentru spasmofilia forma latentă sunt caracteristice:

1. 
   Spasmul carpo-pedal
   
2. 
   Simptomul Hvostec pozitiv
   
3. 
   Simptomul Lust pozitiv
   
4. 
   Simptomul Pasternaţkii pozitiv
   
5. 
   Simptomul Şciotkhin-Blumberg pozitiv
   

535.CM. Semnele de evolutivitate a rahitismului carenţial sunt:

1. 
   Hiperexcitabilitatea neuromusculară
   
2. 
   Craniotabes la vârsta peste 3 luni
   
3. 
   Linia de osificare densă
   
4. 
   Involuţia dezvoltării psiho-motorii
   
5. 
   Deformări osoase
   

536.CM. Schimbările radiologice principale ale oaselor în rahitismul carenţial sunt:

1. 
   Osteoporoza
   
2. 
   Schimbările în oase lipsesc
   
3. 
   Zonele de cartilaj a metafizelor oaselor lungi sunt lăţite
   
4. 
   Fracturi
   
5. 
   Lărgirea epifizei
   

537. CS. Profilaxia rahitismului la copil începe:

1. 
   În perioada antenatală
   
2. 
   În prima lună de viaţă
   
3. 
   De la 6 luni
   
4. 
   De la 1 an
   
5. 
   Profilaxia rahitismului la copil nu se face
   

538.CM. Profilaxia specifică a rahitismului carenţial în perioada antenatală prevede:

1. 
   Este obligatorie în ultimul trimestru
   
2. 
   Nu se administrează vit.D paranteral
   
3. 
   Administrarea Vit.D 500 UI/zi po (anotimp însorit) sau 1000 UI/zi în alimentare carentată sau iarna
   
4. 
   sau vit.D 4000–5000 UI/săptămână po sau vit.D 200 000 doze stoss la începutul lunii a 7-a (în absenţa posibilităţii variantelor AB)
   
5. 
   Vit.D cu scop profilactic se face în toată perioada antenatală cu 1 mln UI/zi
   

539. CS. Profilaxia specifică cu vit.D a rahitismului la copil va începe:

1. 
   de la 10–14 zile de viaţă
   
2. 
   de la 1–2 luni
   
3. 
   de la 3 luni
   
4. 
   de la 6 luni
   
5. 
   vit.D nu este necesară
   

540. CS. În scop profilactic copilului i se vaadministra zilnic vit.D în următoarele doze:

1. 
   2000–4000 UI
   
2. 
   10000 UI
   
3. 
   500–700 UI
   
4. 
   300–200 UI
   
5. 
   20000 UI
   

541. CS. Cura de profilaxie a rahitismului va dura:

1. 
   1 lună
   
2. 
   6 luni
   
3. 
   1 an
   
4. 
   1 an 6 luni
   
5. 
   5 ani
   

542. CS. Tratamentul rahitismului carenţial forma uşoară include administrarea vit.D zilnic în dozele:

1. 
   100–1500 UI
   
2. 
   2000–4000 UI (6 – 8 săptămâni)
   
3. 
   10000 UI
   
4. 
   20000–30000 UI
   
5. 
   50000 UI
   

543. CM Măsurile nespecifice în cazul spasofiliei prevăd următoarele cu excepţia

1. 
   Intubarea imediată
   
2. 
   Asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii
   
3. 
   Stropirea feţei întâi cu apă caldă apoi rece
   
4. 
   Excitarea rădăcinii limbii în laringospasm
   
5. 
   Profilaxia traumelor
   

544. Tratamentul medicamentos al spazmofiliei prevede:

1. 
   Administrarea diazepamului sau
   
2. 
   Administrarea oxibutiratului de natriu
   
3. 
   Corecţia hipocalcemiei
   
4. 
   Administrarea diureticelor
   
5. 
   Administrarea glicozizilor cardiaci
   

545. CM. Enunţaţi simptomele hipervitaminozei D

1. 
   Anorexie severă şi rebelp
   
2. 
   Vărsături
   
3. 
   Convulsii clonico-tonice
   
4. 
   Hipotonie
   
5. 
   Poliurie şi polidepsie
   

546. CM. Tratamentul hipervitaminozei D impune :

1. 
   Sistarea administrării Vit.D
   
2. 
   Scăderea aportului de calciu din alimente
   
3. 
   Administrarea preparatelor de calciu
   
4. 
   Administrarea adrenalinei
   
5. 
   Perfuzii diuretice
   

547. CM. Selectaţi rahitismele vitamin D-rezistente ereditare.

1. 
   Rahitisme din insuficienţa cronică renală
   
2. 
   Fosfatdiabetul
   
3. 
   Rahitismul Fanconi
   
4. 
   Rahitismul în insuficienţa hepatică cronică
   
5. 
   Hipofosfatemia Harison
   

548.. CM. Care semn paraclinic diferenţiază fosfatdiabetul familial de rahitismul Fanconi ?

1. 
   Valorile normale ale calciului în ser
   
2. 
   Hipocalcemia
   
3. 
   Hipofosfatemia
   
4. 
   Majorarea valorilor fosfatazei alcaline
   
5. 
   Fosfaturie marcată
   

549.. CM. Rolul vit. D este constituit prin:

1. 
   Vit. D contribuie la absorbţia fierului din intestin
   
2. 
   Vit. D contribuie la reabsorbţia tubulară a calciului şi fosforului
   
3. 
   Vit. D contribuie la reglarea funcţiei glandelor paratiroide
   
4. 
   Vit. D contribuie la menţinerea nivelului metotrexatului în ser
   
5. 
   Vit. D contribuie la modelarea şi mineralizarea oaselor
   

550. CM Enumăraţi factorii de risc incriminaţi în apariţia hipovitaminozelor la sugari şi copii de vârstă fragedă

1. 
   Enzimopatii
   
2. 
   Hipoxia cronică
   
3. 
   Sindromul de maldigestie şi/sau malabsorbţie
   
4. 
   Fierberea produselor alimentare
   
5. 
   Aport exogen insufficient
   

551. CS Unul dintre semnlee clinice enumărate este patognomic pentru avitaminoza A

1. 
   Scorbutul
   
2. 
   Rahitismul
   
3. 
   Anemia pernicioasă
   
4. 
   Polineurita alimentară
   
5. 
   Hipoacuzia (A)
   

552. CM Evidenţiaţi semnele clinice principale caracteristice hipovitaminozei (avitaminoza) B1.

1. 
   Poliencefalita hemoragică
   
2. 
   Insuficienţa cardiacă
   
3. 
   Dermatită seboreică a feţei, urechilor, gâtului
   
4. 
   Oligurie
   
5. 
   Sindromul Sicca
   

553. CM Decelaţi particularităţile clinico-evolutive ale bolii beri-beri la copii sugari. La vârsta de 2-4 luni apare:

1. 
   Afonia
   
2. 
   Hiporeflexia şi/sau abolirea reflexelor osteotendinoase profunde
   
3. 
   Insuficienţa cardiacă
   
4. 
   Scorbutul
   
5. 
   Meningism şi/sau convulsii
   

554. CM Hipovitaminoza (avitaminoza) B1 juvelilă produce:

1. 
   Tulbulări oculare
   
2. 
   Deformaţia toracelul
   
3. 
   Hipoacuzie
   
4. 
   Depresie
   
5. 
   Tulburări de personalitate
   

555. CM Care sunt cauzele hipovitaminozei (avitaminoza) B2 la nou-născut?

1. 
   Antibioticoterapia
   
2. 
   Hiperbilirubinemia
   
3. 
   Aport crescut de riboflavină
   
4. 
   Fototerapia
   
5. 
   Sindromul de malabsorbţie
   

556. CM Enumăraţi semnele clinice principale caracteristice pelagrei.

1. 
   Placarde ihtiozoforme
   
2. 
   Stomatite
   
3. 
   Tulburări sensoriale simetrice
   
4. 
   Dermatita seboreică
   
5. 
   Abdomenalgii
   

557. Care dintre indicii explorativi paraclinici denotă carenţa vitaminică B?

1. 
   Anemia microcitară
   
2. 
   Reducerea concentraţiei serice a Vit. B
   
3. 
   Activitate epileptică la EEG
   
4. 
   Reducerea nivelului de anticorpi antinucleari
   
5. 
   Reducerea nivelului seric de Ca
   

558. CM Enumăraţi cauzele apariţiei hipofolatemiei la gravide

1. 
   Dieta cu aport neadecvat de acid folic în alimente
   
2. 
   Administrarea metotrexatului
   
3. 
   Enterocoliticele cronice
   
4. 
   Alimentaţie cu producte prelucrate termic
   
5. 
   Alimentaţie cu produse preponderent vegetariene
   

559. Hipovitaminoza E este caracterizată prin:

1. 
   Atrofie musculară progresivă
   
2. 
   Scorbut
   
3. 
   Osteomalacie
   
4. 
   Sindrom de malabsorbţie
   
5. 
   Icter fiziologic prelungit
   

560.CS. Menţionaţi cea mai frecventă cauză în producerea alergiei alimentare la sugar:

1. 
   consumul de citrice
   
2. 
   consumul de ciocolată
   
3. 
   consumul de făinoase
   
4. 
   consumul de lapte de vacă
   
5. 
   consumul de ouă
   

561. CM. Ce fructe au efecte alergizante înalte?

1. 
   portocalele
   
2. 
   merele verzi
   
3. 
   merele roşii
   
4. 
   mandarinele
   
5. 
   vişinele
   

562. CM. Menţionaţi legumele cu proprietăţi alergice:

1. 
   ardeiul
   
2. 
   tomatele roşii
   
3. 
   sfecla
   
4. 
   cartoful
   
5. 
   varza
   

563.CM. Menţionaţi produsele alergice:

1. 
   zmeura
   
2. 
   agrişul
   
3. 
   căpşunele
   
4. 
   perele verzi
   
5. 
   coacăza
   

564.CM. Ce alimente induc reacţii alergice la copil?

1. 
   carnea de curcan
   
2. 
   carnea de iepure
   
3. 
   peştele
   
4. 
   racii
   
5. 
   icrele de peşte
   

565.CM. Selectaţi produsele dulci cu efecte alergice înalte:

1. 
   zahărul
   
2. 
   bomboanele
   
3. 
   îngheţata
   
4. 
   torta
   
5. 
   băuturile gazate colorate
   

566.CS. Ce antioxidanţi din produsele alimentare induc reacţii alergice?

1. 
   vitamina A
   
2. 
   vitamina C
   
3. 
   vitamina E
   
4. 
   seleniul
   
5. 
   E 320, 311
   

567. CM. Ce produse alimentare intensifică absorbţia alergenilor?

1. 
   cofeina
   
2. 
   laptele
   
3. 
   alcoolul
   
4. 
   piperul
   
5. 
   salicilatele
   

568.CM. Factorii predispozanţi în alergia alimentară a copilului se referă la:

1. 
   antecedente ereditare de maladii atopice
   
2. 
   antecedente familiale de afecţiuni ale sistemului digestiv
   
3. 
   antecedente ereditare de patologie nefrologică
   
4. 
   antecedente ereditare de patologie cardiovasculară
   
5. 
   hiperglobulinemie E familială
   

569.CM. Factorii favorizanţi perinatali în realizarea alergiei alimentare la copil sunt:

1. 
   utilizarea alimentelor alergizante în timpul sarcinii
   
2. 
   disgravidia la mamă
   
3. 
   sensibilizarea medicamentoasă a gravidei
   
4. 
   nocivităţi profesionale pe parcursul sarcinii
   
5. 
   sarcină multipară
   

570. CM. Factorii de risc cu caracter endogen fovorizant în alergia alimentară sunt:

1. 
   disbioza intestinală
   
2. 
   anemia feriprivă secundară a sugarului
   
3. 
   rahitismul
   
4. 
   diateza alergică
   
5. 
   imaturizarea secretorie a sistemului digestiv în vârstă fragedă
   

571. CM. Care produse cu efect histamino-liberator contribuie la declanşarea pseudoalergiei la copii?

1. 
   laptele de vacă
   
2. 
   carnea
   
3. 
   salamurile
   
4. 
   aditivii alimentari
   
5. 
   conservanţi
   

572.CM. Alergia alimentară la copil are următoarele variante clinice:

1. 
   diateză
   
2. 
   eczemă
   
3. 
   neurodermită
   
4. 
   astm bronşic
   
5. 
   urticarie
   

573. CM. Metodele de diagnostic clinic al alergiei alimentare sunt:

1. 
   anamneza alergologică
   
2. 
   zilnicul alimentar
   
3. 
   caracteristicile urinei
   
4. 
   probe de eliminare
   
5. 
   probe de provocare
   

574.CS. Care este marcherul alergiei în hemoleucogramă?

1. 
   limfocitele
   
2. 
   neutrofilele
   
3. 
   monocitele
   
4. 
   plasmocitele
   
5. 
   eozinofilele
   

575.CM. Principiile terapeutice în alergia alimentară sunt :

1. 
   dietoterapia hipoalergică
   
2. 
   chimioterapia
   
3. 
   terapia antiinflamatoare cu ketotifen
   
4. 
   medicaţia antihistaminică
   
5. 
   terapia antiinflamatoare cu paracetamol
   

576.CM. Dietoterapia în alergia alimentară a copilului sugar vizează următoarele principii:

1. 
   utilizarea amestecurilor acidofile
   
2. 
   utilizarea amestecurilor lactate adaptate
   
3. 
   utilizarea amestecurilor adaptate vegetale
   
4. 
   alimentarea naturală
   
5. 
   utilizarea laptelui de vacă
   

577.CM. Dieta hipoalergică în alergia alimentară ţine de excluderea:

1. 
   alimentelor acidofile
   
2. 
   uleiurilor vegetale
   
3. 
   răcoritoarelor „Fanta,” „Pepsi-Cola”
   
4. 
   nucilor
   
5. 
   mierii de albini
   

578.CM. Măsurile profilactice în alergia alimentară a copilului constau în:

1. 
   reducerea sensibilizării alimentare şi medicamentoase în perioada sarcinii
   
2. 
   alimentarea naturală a sugarului
   
3. 
   administrarea precoce a complementului
   
4. 
   excluderea alimentelor conservate
   
5. 
   folosirea unei raţii alimentare îmbogăţite cu fructe, citrice
   

579.CM. Indicaţi produsele lactate indicate pentru meniul copilului cu alergie alimentară:

1. 
   laptele de vacă
   
2. 
   laptele acru
   
3. 
   smântână
   
4. 
   iaurtul
   
5. 
   brânză
   

580.CS. Ce băutură este recomandată copiilor cu alergie alimentară?

1. 
   cacao
   
2. 
   apă minerală
   
3. 
   suc de portocale
   
4. 
   suc de kiwi
   
5. 
   suc de tomate
   

581. CM. SelectaTi produsele alimentare care inhibă absorbţia alergenilor:

1. 
   jeleul
   
2. 
   vinul
   
3. 
   pectina
   
4. 
   muştarul
   
5. 
   decocturile mucilaginoase
   

582. CS. Care este durata interdicţiei alimentare a produselor alergice la copilul mic?

1. 
   1 zi
   
2. 
   1 săptămână
   
3. 
   1 lună
   
4. 
   6–12 luni
   
5. 
   permanent
   

583.CS. Tratamentul cronic al alergiei alimentare a copilului prevede:

1. 
   dietă hipoalergică
   
2. 
   glucocorticoterapie
   
3. 
   medicaţie antiinflamatoare nonsteroidiană
   
4. 
   tratament balnear în condiţii forestiere
   
5. 
   tratament balnear la mare
   

584.CS.Conduita dietetică în diareile alergice prevede:

1. 
   dieta № 1
   
2. 
   dieta № 3
   
3. 
   dieta № 5
   
4. 
   dieta № 7
   
5. 
   dieta № 15
   

585. CM. Programul terapeutic în diareile alergice include administrarea remediilor:

1. 
   eubiotice
   
2. 
   enterosorbenţi
   
3. 
   furazolidon
   
4. 
   loperamid
   

antihistaminice

586.CM. Astmul bronşic la copil se caracterizează prin:

1. 
   alergie
   
2. 
   inflamaţie cronică a căilor respiratorii
   
3. 
   inflamaţie alveolară
   
4. 
   sindrom bronhoobstructiv
   
5. 
   dispnee inspiratorie
   

587.CM. Factorii cu potenţial predispozant în astmul bronşic al copilului sunt:

1. 
   antecedentele atopice familiale
   
2. 
   anafilaxia în anamneza familială
   
3. 
   fumatul pasiv
   
4.