Vector european

Cadrul  normativ  naţional  ce  reglementează 
combaterea criminalităţii internaţionale 
Mobilizarea forţelor politice din R. Moldova în jurul 
vectorului  de  integrare  europeană  în  politica  internă  şi 
externă  a  constituit  un  moment  de  cotitură  pentru 
dezvoltarea politică a ţării.  
Ca urmare a deciziei politice de a construi un viitor 
european pentru Republica Moldova,autorităţile centrale 
au  semnat  Planul  de  Acţiuni  (PA)  cu  Uniunea 
Europeană,  eveniment  care  a  impus  ţării  noastre 
asumarea unei agende clar formulate de reforme interne 
pentru următorii ani. 
Astăzi  criminalitatea  internaţională  a  ajuns  să  fie 
principalul  inamic  al  securităţii  interne,  căci 
internaţionalizarea  crimei  contribuie  la  sporirea  
considerabilă  a  pericolului  social  al  acesteia  şi  la 
împiedicarea  unei  lupte  eficiente  cu  ea.  Experţii  în 
domeniu  au  elaborat  previziuni  pertinente  din  care 
rezultă că situaţia se va înrăutăţi considerabil anume în 
Europa,  unde  criminalitatea  va  avea  componenţa  şi 
dimensiunile  celei  înregistrate  în  SUA.  Dacă  nu  se  va 
acţiona  cu  hotărâre  faţă  de  dezvoltarea  criminalităţii, 
bazele ordinii sociale vor fi profund afectate. 
Republica  Moldova depinde direct de  evoluţiile  din 
mediul  internaţional  de  securitate.  Procesele  extinderii 
Uniunii  Europene  şi  NATO  sunt  favorabile  procesului 
de  dezvoltare  a  Republicii  Moldova  şi  edificare  a 
securităţii  pe  plan  naţional  şi  regional.  Totodată, 
efectele  neeliminate  pe  care  le  producea  în  trecut 
sistemul lumii bipolare şi starea de război rece, precum 
şi  instabilitatea  din  spaţiul  post-sovietic  reprezintă 
circumstanţele,  care  generează  multiple  ameninţări  şi 
riscuri  la  adresa  securităţii  naţionale  a  statului.  Situaţia 
respectivă este plasată într-un mediu global ce se află în 
continuă  schimbare  dominată  de  procesul  globalizării, 
care,  la  rândul  său,  atribuie  o  nouă  natură  riscurilor  şi 
ameninţărilor  în  lumea  contemporană.  Pe  lângă  cele 
menţionate,  procesul  de  globalizare  condiţionează  o 
corelare  profundă  a  situaţiei  interne  din  ţară  cu 
procesele de pe arena internaţională şi din alte ţări. 
Noile riscuri şi ameninţări generate de schimbările în 

13 
 
mediul  internaţional  de  securitate  le  constituie: 
terorismul  internaţional,  proliferarea  armelor  de 
distrugere  în  masă,crima  organizată  transnaţională, 
traficul  ilegal  de  persoane,  armament  şi  substanţe 
narcotice, migraţiunea ilegală. 
Procesul  de  combinare  şi  intercondiţionare  a 
terorismului  internaţional  cu  crima  organizată 
transnaţională  şi  proliferarea  armamentului  este  unul 
continuu.  Stările  de  conflict  se  transformă  în  medii 
propice, care favorizează aceste fenomene. Prin urmare, 
Republica  Moldova  urmează  să-şi  atribuie  caracterul 
funcţional  adecvat  şi  să  obţină  capacităţile  necesare 
pentru  combaterea  acestor  fenomene  şi  soluţionarea 
stărilor  de  conflict  conexe  sau  care  pot  deveni  conexe 
terorismului  internaţional.  O  asemenea  avansare  a 
sistemului naţional de  combatere  poate  fi realizată prin 
conectarea  Republicii  Moldova  la  spaţiul  euro-atlantic 
de 
securitate, 
exprimată 
prin 
implementarea 
standardelor  respective  în  sistemul  naţional.  Această 
conectare,  conform  celor  menţionate,  nu  trebuie  să 
afecteze neutralitatea Republicii Moldova.  
În condiţiile nominalizate, necesitatea unei cooperări 
internaţionale  bilaterale  şi  multilaterale  mai  strânse  în 
domeniul  ocrotirii  normelor  de  drept  devine  tot  mai 
evidentă.  Abilităţile  organismelor  internaţionale  de  a 
interveni  şi  soluţiona  probleme  concrete,  care  ne 
afectează, însă, rămân a fi nerealizate pe deplin. 
Ritmul în care se dezvoltă contactele internaţionale, 
inclusiv  şi  cele  ce  nu  ţin  de  calitatea  de  subiecte  ale 
dreptului  internaţional  al  statelor,  implică  o  mai  mare 
internaţionalizare a problemelor sociale şi ecologice. În 
acest  context,  Republica  Moldova  tot  mai  des  se  poate 
confrunta  cu  pericole,  care  îşi  au  originea  în  afara 
hotarelor  ei.  Graţie  dimensiunilor  mici  şi  caracterului 
deschis  al  Republicii  Moldova,  economia  ţării  este 
puternic  dependentă  de  situaţia  economică  la  scară 
globală, în special de mutaţiile, care se produc în lume. 
În  aceste  încercări,  Republica  Moldova  totuși 
dispune  de  un  arsenal  de  acte  legislative  şi  instituţii 
menite  să  combată  criminalitatea  internaţională  şi  să 
garanteze  drepturile  fundamentale  ale  omului.  Primul 
din aceste acte este Constituţia Republicii Moldova, [2] 
care spune în art.4: 
(1)  Dispoziţiile  constituţionale  privind  drepturile  şi 
libertăţile  omului  se  interpretează  şi  se  aplică  în 
concordanţă  cu  Declaraţia  Universală  a  Drepturilor 
Omului,  cu  pactele  şi  cu  celelalte  tratate  la  care 
Republica Moldova este parte. 
(2)  Dacă  există  neconcordanţe  între  pactele  şi 
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului 
la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, 
prioritate au reglementările internaţionale. 
De  asemenea,  legislaţia  naţională  determină  şi 
cadrul  juridic  şi  organizatoric  al  activităţii  de 
combatere a terorismului în Republica Moldova, modul 
de  coordonate  a  activităţii  structurilor  specializate 
pentru  combaterea  terorismului,  a  acţiunilor  întreprinse 
de autorităţile publice centrale şi locale, de asociaţiile şi 
organizaţiile  obşteşti,  de  persoanele  cu  funcţii  de 
răspundere şi de unele persoane aparte, etc. [7]. 
 
Referințe bibliografice: 
1. 
Antoniu,  G.,  Conceptul  de  prevenire  a  infracţiunilor,  în  "Studii  şi  cercetări  juridice",  nr.  l,  București, 
1981. 
2. 
Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994, Monitorul Oficial nr.1 din 12.08.94. 
3. 
Dincu, A., Bazele criminologiei, Bucureşti,  1993. 
4. 
Legea Republicii Moldova privind Organele securităţii statului nr. 619-XIII din 13 februarie 1997. 
5. 
Legea cu privire la prevenirea și combaterea terorismului nr. 120 din 20 octombrie 2017. 
6. 
Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr. 753   din 23.12.1999.   
7. 
Legea nr.120 cu privire la prevenirea și combaterea terorismului, din 21 septembrie 2017. 
8. 
Monitorul Oficial, 20.10.2017, nr.364-370, art.614. 
9. 
Monitorul Oficial, 23.02.2018, nr.58-66, p. I, art.133. 
 
 
 
CZU 340.6 : 614.86 
 
UNELE ÎNTREBĂRI, CARE STAU IN FAȚA MEDICINII LEGALE, IN TRAUMATISMELE  
PRODUSE PRIN ACCIDENTE RUTIERE PRIN IMPLICAREA AUTOVEHICULELOR 
 
OSTROVARI Petru,  
dr. în medicină, conf.univ., USEM 
 
REZUMAT 
Numărul accidentelor de trafic creat de autovehicule este în continue creștere. Riscul acestor accidente constă 
în  urmările  nefaste  asupra  vieții  și  comportamentului  ființelor  umane:  stresuri,    traumatisme,  decese  etc.  O  posibilă 
soluție  este  acordarea,  în  cel  mai  scurt  timp,  a  primului  ajutor  medical  calificat  de  către  persoanele  care  se  află  în 
preajma  accidentului  până  la  sosirea  medicului.  Acest  articol  are  ca  scop  sesizarea  opiniei  publice  referitor  la 
actualitatea și importanța medicinii legale pentru minimalizarea riscurilor traumatismelor produse în accidente de trafic 
prin autovehicule. În acest scop, în lucrare sunt descrise principiile și normele medicinii legale, specificul accidentelor 
de  trafic  rutier,  specificul  traumatismelor  produse  în  accidentele  de  trafic  rutier,  problematica  prevenirii  vătămărilor 
grave cauzate de accidente rutiere.    

14 
 
Cuvinte-cheie: medicină legală, traumatisme, accidente rutiere, accidente de trafic prin  autovehicule, reacție 
vitală, vătămare gravă 
 
 
SOMEQUESTIONS, WHICH ARE IN FRONT OF FORENSIC MEDICINE, IN 
THEINJURIESCAUSEDBYROADACCIDENTS, BEINGINVOLVEDTHEVEHICLES 
OSTROVARI Petru,  
PhD in medicine, associate professor,  
University of European Studies of Moldova  
 
 
SUMMARY 
The  number  of  thetrafficaccidentsby  motor vehiclesisconstantlyincreasing.  A  major  risk of  theseaccidentslies 
in  the  adverse  consequences  on  thelifeandbehavior  of  thehumanbeings:  stress,  trauma,  death,  etc. 
Onepossiblesolutionistoprovidequalifiedassistance  as  soon  as  possiblebythepeoplewho  are  nearthe  accident  untilthe 
doctor  arrives.  The  purpose  of  thisarticleisto  inform  the  public  opinionregardingtheactualityandtheimportance  of  the 
legal medicine in ordertominimizetherisks of thetraumasproduced in trafficaccidentsby motor vehicles. For thispurpose, 
thepaperdescribestheprinciplesandnorms  of  legal  medicine,  thespecificity  of  roadtrafficaccidents,  thespecificity  of 
thetraumasproduced in theroadtrafficaccidents, andthe problem of preventingseriousinjuriescausedbyroadaccidents. 
Key words: legal medicine, trauma, roadaccidents, car trafficaccidents, vital reaction, seriousinjury. 
 
 
Introducere.  În  ultimul  timp  numărul  de  accidente 
rutiere  este  în  creștere.  Astfel,  conform  portalului  de 
știri  Jurnal.md  [1]  cu  referință  la  datele  Inspectoratului 
Național de Poliție (INP), datele statistice înregistrate în 
lunile ianuarie – septembrie ale acestui an arată că 32% 
dintre  victimele  accidentelor  rutiere  sunt  pietonii.  În 
această perioadă s-au produs 608 de accidente rutiere, în 
care 573 de persoane au suferit diferite traumatisme, iar 
60 și-au pierdut viața. 
Din  numărul  total  de  accidente,  142  sunt  cu 
implicarea  copiilor  pietoni.  În  urma  acestor  accidente 
135  de  copii  au  fost  traumatizați,  iar  5  au  decedat. 
Cauzele  decesului  sunt  nerespectarea  regulilor  de 
circulație,  traversarea  neregulamentară  și  neacordarea 
priorității pietonilor şi mașinilor. 
Sursele  informaționale  acordă  o  atenție  deosebită 
descrierii  accidentelor,  dar  nu  și  a  consecințelor 
traumatice  ale  acestora.  Astfel,  spre  exemplu,  conform 
portalului Cotidian.md, doar în perioada unui sfârșit de  
săptămână a lunii august 2019 în Republica Moldova o 
persoană  a  decedat,  iar  35  s-au  ales  cu  traumatisme  în 
urma a 28 de  accidente rutiere. În timpul supravegherii 
traficului rutier inspectorii de patrulare au depistat peste 
1600 de încălcări rutiere. Prin urmare, în Moldova știrile 
doar descriu situația.  
În  același  timp,  în  Uniunea  Europeană  (UE),  în 
sursele  informaționale  accentele  sunt  plasate  pe  faptul 
că „accidentele  rutiere  duc  deseori la  răniri grave, care 
afectează pe termen lung viața victimelor și a familiilor 
acestora” [10]. Obiectivul UE este de a reduce numărul 
de  vătămări  și  a  utiliza  termenul  medical  „vătămare 
gravă” în toate statisticile rutiere.  
Scopul UE referitor la siguranța rutieră este: 
•  a  reduce  numărul  de  victime  ale  accidentelor 
rutiere la aproape zero până în 2050 („Zero victime”); 
•  a  reduce  cu  50%  numărul  de  victime  până  în 
2030;  
•  a reduce cu 50% numărul de accidente rutiere.   
O  posibilă  soluție  pentru  a  realiza  acest  important 
deziderat al UE este de a informa opinia publică despre 
primul ajutor medical acordat persoanelor traumatizate.   
Scopul acestui articol este de a sesiza opinia publică 
referitor  la  rolul  și  importanța  medicinii  legale  în 
micșorarea  numărului  de  traumatisme  în  accidente  de 
trafic prin autovehicule.  
Pentru elucidarea scopului au fost setate următoarele 
obiective: 
•  descrierea  specificului,  principiilor  și  normelor 
medicinii legale; 
•  analiza datelor empirice și argumentarea sporirii 
numărului de accidente rutiere; 
•  descrierea specificului accidentelor de trafic prin 
autovehicule și a traumatismelor de trafic rutier.  
Ipoteza  cercetării:  dacă  societatea  civilă  ar  fi 
informată  referitor  la  primul  ajutor  medical  în  cazul 
traumatismelor,  atunci  ar  fi  mai  responsabilă  și  mai 
autonomă,  iar  numărul  traumatismelor  și  a  vătămărilor 
grave se va micșora considerabil.   
Ipoteza  cercetării  este  validată  prin  metodele  de 
documentare, analiză și sinteză.  
Medicina legală. Conceptul de medicină legală este 
utilizat  pentru  a  descrie  disciplina  medicală  de  sinteză, 
situată la granița dintre științele medico-biologice și cele 
socio-juridice. 
Obiectul  de  studiu  al  medicinii  legale  este 
fundamentarea  justiției  sau  explicarea  obiectivă  a  unor 
cauze judiciare de natură biomedicală.  
Se  cunosc  mai  multe  definiții  ale  conceptului  de 
medicină legală, spre exemplu: 
•  medicina  legală  este  o  specialitate  medicală 
pluridisciplinară  care  utilizează  un  complex  de 
cunoștințe  și  metode  medico-biologice  de  investigații 
pentru  rezolvarea  problemelor  sociale  în  practica  de 
drept [4, 6]; 
•  medicina  legală  este  o  specialitate  medicală  ce 
probează  elementele  medicale  ale  unei  spețe  juridice 
[5];  
•  medicina  legală  este  disciplina  medicală  care 
urmărește  să  obiectiveze  şi  să  evalueze  în  orice  speță 
juridică aspectele medicale ce privesc omul în viață sau 
decedat  şi  să  le  prezinte  printr-un  suport  probatoriu 
științific expertizat [6]. 

15 
 
Denumirea  de  medicină  legală  este  utilizată  în  mai 
multe  țări,  în  special,  în  cele  de  origine  francofonă.  În 
Federația  Rusă  și  în  țările  în  care  se  vorbește  limba 
engleză  sau  germană  este  utilizat  termenul  „medicină 
judiciară”.   
Medicina  legală  are  ca  obiectiv  aflarea  adevărului. 
În  termeni  de  medicină  legală  prin  reacție  vitală  se 
subînțelege  totalitatea  modificărilor  locale  (ale 
țesuturilor,  organelor)  și/sau  generale  (ale  întregului 
corp)  ce  apar  în  organismul  uman  viu  ca  răspuns  la 
acțiunea  unui  agent  traumatic  -  mecanic,  fizic,  chimic, 
biologic.  
Reacția vitală reprezintă un criteriu de diferențiere a 
leziunilor  traumatice  din  timpul  vieții  și  cele  de  după 
moarte. În acest scop, sunt aplicate metode, procedee și 
tehnici  din  sfera  conceptelor medico-legale,  generale  și  
medico-biologice care permit a afirma următorul enunț: 
medicina legală este un domeniu complex care poate fi 
reprezentată  schematic  ca  interdependența  a  trei  sfere 
interdependente [3]: 
•  tanatologia medico-legală sau patologia medico-
legală  morfologică  (morfologia  medico-legală),  care 
studiază aspectele legate de moarte (felul morții, cauzele 
morții,  semnele  morții  etc.),  preocuparea  esențială  a 
acestui sector este centrată pe examinarea cadavrului;  
•  clinica  medico-legală  sau  patologia  medico-
legală  clinică  care  are  ca  obiect  de  studiu  persoana 
(omul viu) sau documentele necesare ce aparțin acestuia 
în  scopul  probării  unor  violențe  exercitate  asupra  sa, 
stabilirii stării psihice, a posibilității exercitării pedepsei 
privative de libertate etc. 
•  deontologia medicală, preocupată de drepturile și 
responsabilitățile corpului medical, a raporturilor dintre 
medici, precum și a relațiilor dintre medici și societate, 
justiție etc.  
Interdependența  dintre  domenii  indică  spre  sfera  de 
interese  a  medicului-legist  și    este  prezentată  prin 
cercurile Euler a sferelor noțiunilor citate (figura 1): 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Fig. 1. Domeniile de activitate a medicului-legist 
 
Medicina legală se bazează pe următoarele principii 
și norme valorice [3, p. 9-12]: 
•  medicina  legală  este  parte  integrată  a  asistenței 
medicale; 
•  în  medicina  legală  pot  fi  încadrați  atât  medicii-
legiști,  precum  și  alte  persoane  din  diverse  domenii  de 
activitate, care pot justifica credibilitatea în forța actului 
medico-legal; 
•  medicina  legală  asigură  probele  cu  material 
științific; 
•  activitățile  medico-legale  includ  expertize, 
constatări și examinări care constituie baza definitorie a 
concluziilor medico-legale; 
•  activitatea  de  medicină  legală  se  desfășoară  în 
cadrul  unei  metodologii  unitare,  fiind  coordonată 
administrativ  Ministerului  de  profil,  iar  din  punct  de 
vedere  științific  și  metodologic  –  ministerului  și 
Consiliului Superior de medicină legală; 
•  medicul  legist  își  desfășoară  activitatea  sa 
competent, independent și imparțial.  
Principiile  enumerate  au  ca  fundament  modelul 
sistemic  de  cauză  și  efect.  Prin  cauză  se  subînțelege 
complexul de fenomene sau fenomenul care precede un 
alt  fenomen.  Cauzele  se  clasifică  în  funcție  de  criteriul 
preventiv  stabilit.  Astfel,  dacă  drept  criteriu  de 
clasificare  este  stabilită  natura  cauzelor,  atunci 
deosebim cauze externe și cauze interne, iar dacă timpul 
acțiunii – atunci cauze univoce, cauze neunivoce, cauze 
previzibile  și  cauze  imprevizibile  (denumite  și  cauze 
întâmplătoare). 
Cauzele  sunt  cercetate  și  conchise  în  raport  cu  
condiția  în  care  au  fost  săvârșite.  Prin  condiție  se 
subînțelege  situația  sau  împrejurimea  cu  acțiune 
prelungită  în  timp,  cvasipermanentă,  de  care  depinde 
apariția  efectului.  În  funcție  de  circumstanțe:  „condiția 
poate influența atât acțiunea cauzei, cât și efectul, dar nu 
poate genera efectul în lipsa cauzei” [3, p.21]. 
Orice  condiție  este  determinată  de  anumite 
circumstanțe  –  împrejurări  sau  conjuncturi  cu  acțiune 
episodică,  mai  mult  sau  mai  puțin  prelungită  în  timp, 
care  însoțește  un  fenomen  /fapt/  situație  favorizată  sau 
inhibitorie.  
Leziunile  traumatice  decelate  cu  ocazia  consultării 
persoanei sau a examinării cadavrului se numesc efecte. 
În  funcție  de  criteriul  predeterminat,  efectele  pot  fi 
specifice  sau  nespecifice;  principale  sau  secundare; 
imediate sau tardive; precum și unice sau multiple.   
Medicina  legală  clasică  (tradiționistă)  nu  este 
preocupată  de  sensibilizarea  sau  educarea  populației  în 
scopul 
prevenirii 
sau 
minimalizării 
riscurilor 
accidentelor  rutiere.  În  același  timp,  această  atribuție 
este pe larg aplicată în UE.  
Proiectul  UE  „Zero  victime”  (The  Vision  Zero 
Inițiative)replică  inițiativa  Guvernului  Suedez  pentru 
siguranța  rutieră,  lansată  în  1994.  La  doar  trei  ani  mai 
târziu, Parlamentul Suedez a aprobat un proiect de lege 
privind siguranța traficului rutier. Scopul proiectului din 
1997 era  de  a  stabili o țintă  finală  fără  decese  sau răni 
 
Clinica 
Tanatologia
 
 
Deontologia 

16 
 
grave pe drumurile Suediei și nu reducerea accidentelor 
la un nivel gestionabil economic. Nu este acceptată nici 
o  pierdere  de  viață!  Ca  rezultat,  Suedia  și-a  modelat 
strategia  de  reformă  a  siguranței  rutiere  în  abordarea 
„Vision Zero”. 
Proiectul  s-a  dovedit  de  mare  succes,  deoarece  se 
baza  pe  faptul  că  suntem  oameni  și  facem  greșeli. 
Totuși, sistemul rutier trebuie să ne mențină în mișcare, 
dar să fie proiectat pentru a ne proteja în fiecare rând. 
Rezultatul  obținut  a  fost  posibil  datorită  unor 
obiective  și  livrabile  foarte  clare.  Metodologia 
proiectului  a  constat  în  fundamentarea  cunoașterii 
profunde  a  tehnologiei  vehiculului,  considerată  partea 
cheie a siguranței rutiere.  
Soluțiile  propuse  se  refereau  la  controlul  și 
supravegherea  traficului  și  asigurarea  siguranței  în 
sistemele  de  informații  și  trafic,  precum  și  dezvoltarea 
infrastructurii  drumurilor  și  asigurarea  mobilității  în 
siguranță în toate perioadele sezoniere.   
Totuși,  una  din  cele  mai  importante  soluții  a  fost 
accentul pe  educație și instruire  cu scopul de  a  asigura 
siguranța  în  trafic  rutier  pentru  persoanele  de  toate 
vârstele  și  categoriile  sociale,  precum  și  libertatea 
deplasării cu toate mijloacele posibile.  
Specificul 
accidentelor 
de 
trafic 
prin 
autovehicule.  Termenul  „accident”  se  referă  la 
evenimentul      neprevăzut  în  timp  și  spațiu,  care  apare 
datorită  unei  întâmplări/acțiuni  fără  intenție  și  care  are 
efecte  vizibile,  afectând  integritatea  corporală  a  unor 
persoane și/sau producând pagube materiale.  
Din punct de vedere istoric, primul accident rutier a 
avut  loc  în  1891  în  statul  Ohio  din  Statele  Unite  ale 
Americii. De atunci numărul accidentelor sporește pe an 
ce  trece.  Astfel,  conform  datelor  prezentate  pe  portalul 
Adevărul.ro  numai  „în  România,  în  fiecare  an,  peste 
2.700 de oameni își pierd viața în accidente rutiere, iar 
alți 10.000 sunt grav răniți. Mii de familii sunt îndoliate 
din cauza unor șoferi care sfidează legea” [7]. 
În  Republica  Moldova  numărul  accidentelor  este  în 
creștere.  În  anul  curent  s-au  înregistrat  1.862  de 
accidente în traficul rutier, în care 185 de persoane şi-au 
pierdut  viața,  iar  altele  2.194  au  fost  traumatizate.  În 
comparație cu anul 2016 numărul accidentelor rutiere și 
a efectelor acestora este în creștere [8]. 
Dinamica numărului de accidente este prezentată în 
figura 2.  
 
 
 
 
 
Fig.2. Dinamica accidentelor rutiere 
Cu  toate  că  în  2019  numărul  cauzelor  este  în 
descreștere față de aceeași perioadă a anului precedent, 
problema traumatismelor continue de a fi un efect sever 
și destul de pronunțător al accidentelor rutiere.