Abdomenul acut în ginecologie Petru Roşca



Yüklə 445 b.
tarix05.05.2017
ölçüsü445 b.


Abdomenul acut în ginecologie

  • Petru Roşca

  • Profesor universitar

  • Chişinău, 2011


Prezintă o dramă abdominală, polietiologică cu implicarea totală sau parţială a peritoneului, provocată de diverse procese patologice acute şi deosebit de grave ale organelor genitale interne, cât şi a celor extragenitale intraabdominale, cu o evoluţie rapidă, vital periculoasă şi cu realizarea sindromului MODS (sindrom de disfuncţie organică multiplă), ce poate provoca decesul pacientei.

  • Prezintă o dramă abdominală, polietiologică cu implicarea totală sau parţială a peritoneului, provocată de diverse procese patologice acute şi deosebit de grave ale organelor genitale interne, cât şi a celor extragenitale intraabdominale, cu o evoluţie rapidă, vital periculoasă şi cu realizarea sindromului MODS (sindrom de disfuncţie organică multiplă), ce poate provoca decesul pacientei.



Morbiditatea ginecologică înaltă (peste 800 cazuri la 1000 de femei);

  • Morbiditatea ginecologică înaltă (peste 800 cazuri la 1000 de femei);

  • Practic mai mult de 50% dintre femei, de vârstă reproductivă sunt bolnave ginecologice;

  • În structura morbidităţii ginecologice, peste 65-70% revin bolnavelor cu maladii inflamatorii ale organelor genitale;



  • Letalitatea în abdomen acut rămâne înaltă (5-15%), iar după alţi autori- peste 20%;

  • Frecvent se constată pierderea capacităţii de muncă pe timp îndelungat ca rezultat a creşterii invalidităţii;

  • Afectarea ireversibilă a funcţiei menstruale şi reproductive;

  • Concluzie: Un diagnostic corect şi tempestativ, cu efectuarea unui tratament eficace (chirurgical şi conservativ) pot salva viaţa pacientei.



Abdomen acut provocat de hemoragii intraabdominale:

  • Abdomen acut provocat de hemoragii intraabdominale:

  • 1.1 Sarcina extrauterină (ectopică);

  • 1.2 Apoplexia ovariană;

  • 1.3 Trauma organelor genitale interne,

  • Abdomen acut provocat de ischemia organelor genitale interne:

  • 2.1 Torsiunea tumorilor ovariene pe pedicul alungit;

  • 2.2 Torsiunea nodulului miomatos subseros pe pedicul;

  • 2.3 Necroza nodulului miomatos uterin.



Abdomen acut provocat de maladii inflamatorii ale organelor genitale interne:

  • Abdomen acut provocat de maladii inflamatorii ale organelor genitale interne:

  • 3.1 Maladii purulente ale anexelor genitale (piosalpinx, piovarium);

  • 3.2 Parametrită purulentă cu perforaţia în cavitatea abdominală;

  • 3.3 Pelvioperitonită şi abces al spaţiului Douglas;

  • 3.4 Peritonită generalizată.

  • Abdomen acut provocat:

  • 4.1 Operaţii ginecologice, naşteri, operaţii cezariene;

  • 4.2 Patologia organelor extragenitale intraabdominale (apendicită, ulcer stomacal perforat, colecistită purulentă, pancreatită, etc.)



Abdomen acut provocat de hemoragii intraabdominale



Sarcina extrauterină



O consecinţă a implantării ovulului fecundat în afara cavităţii uterine (trompe, ovare, abdomen).

  • O consecinţă a implantării ovulului fecundat în afara cavităţii uterine (trompe, ovare, abdomen).



Prima descriere datează cu anul 936 î.e.n. – medic arab Abocasis;

  • Prima descriere datează cu anul 936 î.e.n. – medic arab Abocasis;

  • Primul diagnostic a fost stabilit de Heim în 1812;

  • Prima laparatomie – 1884, în Anglia de medicul Lawson Tait;

  • Osler – medic american scria: “specialistul care stabileşte un diagnostic precis de SE şi asigură un tratament adecvat se bucură de respectul tuturor”;



Până în secolul XVII, SE era descrisă sporadic în tratate de anatomie patologică

  • Până în secolul XVII, SE era descrisă sporadic în tratate de anatomie patologică

  • Actualmente, SE reprezintă o patologie complexă cu particularităţi specifice de instalare, evoluţie, diagnostic şi tratament.









Este bazată pe dereglarea transportului fiziologic al ovulului fecundat.

  • Este bazată pe dereglarea transportului fiziologic al ovulului fecundat.

  • Teoria activităţii biologice excesive a ovulului cu formarea rapidă a trofoblastului şi cu implantarea precoce în afara sediului fiziologic (nu este suficient argumentată şi prezintă doar un interes istoric);



Sarcina Extrauterină- Patogenie

  • SE ca rezultat al tulburării mecanismului de transport al ovulului în uter de gen anatomic sau/şi funcţional;

  • Migrarea externă a ovulului fecundat de la un ovar spre trompa opusă, devenind apt de implantare în trompă



I. Anomalii ale trompei uterine:

  • I. Anomalii ale trompei uterine:

  • Hipoplazia congenitală;

  • Diverticol;

  • Lungime excesivă a trompei (infantilism);

  • Infecţii acute şi cronice ale trompelor;

  • Endometrioza salpingelui;

  • Scăderea motilităţii tubare de caută endocrină, peristaltică anormală, spasm funcţional tubar;

  • Diminuarea activităţii ciliare;

  • Compresiuni exercitate de către tumori extrinseci;

  • Neoplasm de trompă.



II. Anomalii ale oului:

  • II. Anomalii ale oului:

  • Migrarea externă sau internă;

  • Activitatea trofoblastică prematură;

  • Ou de dimensiuni excesiv de mari.

  • III. Factori paterni – anormalităţi morfologice ale spermatozoizilor.

  • IV. Factori cauzatori pentru tipuri rare de implantare ectopică:

  • Fertilizare intrafoliculară;

  • Eşecul părţii fimbriale de a capta ovulul;

  • Implantare abdominală după o dezvoltare iniţial tubară.



Sarcina extrauterină – Factori predispozanţi

  • Cele mai frecvente cauze de inducere a unei sarcini ectopice sunt:

  • Creşterea maladiilor inflamatorii acute ale trompelor cu afectarea ireversibilă a epiteliului tubar (BIP, maladii sexuale);

  • Utilizarea pe larg a contraceptivelor contemporane datorită inhibiţiei peristaltismului tubare cât şi a dispozitivelor intrauterine;

  • Creşterea numărului de intervenţii chirurgicale pe trompe cât şi practicarea tot mai pe larg a reproducerii asistate;

  • Frecvenţa înaltă a avorturilor în populaţie.



I. În funcţie de locul implantării oului fecundat:

  • I. În funcţie de locul implantării oului fecundat:

  • Sarcină tubară (95-98,5%):

  • Ampulară – 43%

  • Istmică – 53,8%

  • Interstiţială – 2,8-3,2%

  • Sarcină abdominală (0,1-0,9%)

  • Sarcină ovariană (0,4-1,3%)

  • Alte forme (în corn uterin rudimentar, mezou).

  • II. După modalitatea de implantare:

  • Primară

  • secundară

  • Monitoring them closely and educating their spouses

  • The accuracy and positive predictive values are low

  • This does not reduce the usefulness of this tool



Sarcina extrauterină - Clasificare (OMS, ed.X)

  • III. După evoluţia clinică:

  • În progresie;

  • Întreruptă.

  • IV. După caracterul întreruperii:

  • Ruptură a trompei;

  • Avort tubar







Sarcină tubară dreaptă în progresie



Sarcină tubară întreruptă de tip ruptură de trompă



Sarcina extrauterinăClinica şi Diagnosticul

  • - este o afecţiune gravă din două motive esenţiale:

  • Erori de diagnostic şi pericol pentru viaţa femeii.

  • Compromite viitorul reproductiv a femeii (≈ 50% sterilitate)



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • SARCINA EXTRAUTERINĂ ÎN PROGRESIE

  • 1. Modulul clinico-anamnestic:

  • Semne şi simptome prezumtive, posibile şi veridice ale sarcinii:

  • Reţinerea menstruaţiei;

  • Capricii alimentare;

  • Greaţă, vomă matinală;

  • Pigmentarea pielii pe faţă, linia albă, mameloane şi areole;

  • Somnolenţă şi extitabilitate



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • Cianoza vaginului şi colului;

  • Modificări de formă şi volum a organelor genitale interne (Semnele Hegar, Piscacec, Snegherev, Genter şi alt.);

  • Tumefierea glandelor mamare cu eliminarea colostrului;

  • Aprecierea unei mase lateral de uter, indolor

  • În calitate de semn viridic- depistarea sacului ovular în afara sediului fiziologic



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • 2. Modificări hormonale legate de SE:

  • Creşterea expresivă a β- hCG în urină şi sânge (›1000UI/ml);

  • Expres-testul la gonadotropina chorionică (++)

  • 3. Modificări histomorfologice :

  • ţesut decidual fără vilozităţi;

  • Aprecierea celulelor Arias-Stela ca rezultat a modificărilor hormonale (creşterea expresivă a E şi Pr.).



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • 4. Investigaţii paraclinice:

  • USG;

  • Laparoscopia;

  • Tomografia computerizată;

  • Termografia.



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • II. SARCINA EXTRAUTERINĂ ÎNTRERUPTĂ DE TIP RUPTURĂ A TROMPEI

  • Constatarea simptomelor şi semnelor clinico-anamnestice caracteristice sarcinii:

  • Apariţia bruscă a durerii paroxistice în una din regiunile hipogastrice (“lovitură de cuţit”);

  • Frenicus simptom;

  • “Ţipătul Douglas”;

  • Eliminări moderate din vagin de culoare maronie sau negricioase, ce apar după câteva ore de la accesul de durere, condiţionat de detaşarea membranei deciduale.



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • Semnul Sciotchin-Bliumberg pozitiv, la percuţie surditate în regiunea canalelor laterale (sângele se revarsă – semnul Stor);

  • Apariţia şi progresarea rapidă a semnelor de şoc hemoragic:

  • - hipotensiune

  • - durere

  • - paliditatea tegumentelor

  • - t0 scăzută.



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • III. SARCINA EXTRAUTERINĂ ÎNTRERUPTĂ DE TIP AVORT TUBAR

  • Triada Grosen: - amenoree (63%);

  • - metroragii moderate, negricioase (83%);

  • - dureri în hipogastru cu caracter spastic.

  • Alte simptome şi semne caracteristice sarcinii;

  • Abdomenul rămolit moderat, meteorizat, senzaţii dureroase în regiunea trompei afectate;



Sarcina extrauterină – Clinica şi Diagnosticul

  • La tactul vaginal – uterul puţin mărit, masă laterală în regiunea trompei afectate, semnul Douglas pozitiv;

  • Puncţia fornexului pozitiv (sânge inoaquabil);

  • La raclajul uterin – reacţie deciduală în endometru, fără vilozităţi;

  • Semne moderate de hemoragie intraabdominală.







Sarcina ovariană

  • Poate fi: - primitivă (nidaţie intrafoliculară)

  • - secundară (extrafoliculară)

  • Simptomatologia – comună sarcinii tubare (practic numai laparoscopia/laparotomia permite diagnosticarea topică);

  • Evoluţia – de regulă ruptura survine între 10-60 zile;

  • Tratamentul – chirurgical: prin laparoscopie cu coagularea suprafeţei sângerânde sau rezecţia cuneiformă cu suturarea ovarului; prin laparotomie – suturarea ovarului.





Sarcina abdominală

  • 0,3- 0,7% din nr.total de sarcini ectopice;

  • La ICŞDOSMşiC, timp de 10 ani au fost înregistrate 5 cazuri: termenul mediu – 35,5 SA.; diagnosticul (prin USG şi RMN)- în 4 cazuri, prin laparotomie – 1 caz; 3 nou-născuţi au decedat în per. perinatală precoce.

  • Se dezvoltă în cavitatea abdominală, fără limite precise, cu inserarea placentei în mezouri, intestin, ficat, splină;

  • Simptomatologie – dureri în abdomen la mişcările fetale; dereglări gastro-intestinale (constipaţie, diaree);

  • Evoluţia – poate atinge termeni tardivi (trimestrul II , III);

  • Tratamentul - chirurgical: prin laparotomie (mai rar laparoscopie), placenta se elimină manual.

  • - metotrexatul se administrează cu atenţie (necroză masivă, infectare).



Sarcina cervicală

  • Dezvoltarea oului fecundat în canalul cervical, inferior de orificiului intern.

  • Frecvenţa variază de la 1:1000 sarcini până la 1:16-18000;

  • Diagnosticul – amenoree urmată de hemoragie uterină fără crampe dureroase;

  • - col rămolit şi disproporţional mărit, egal sau mai mare decât corpul uterin (formă de clepsidră);

  • - produsul de concepţie ataşat în întregime în endocervix ;

  • - absenţa elementelor fetale în cavitatea uterină (USG);

  • - orificiul intern al colului închis;

  • - de regulă, accidentul hemoragic are loc la 8-10SA.



Sarcina cervicală

  • Tratamentul – înlăturarea produsului de concepţie prin chiuretaj;

  • - excizia trofoblastului;

  • - administrarea metotrexatului 1-1,5 mg/kg/corp intraamnional;

  • - ligaturarea a. cervicale;

  • - embolizarea a. uterine.

  • - în caz de persistența hemoragiei – exterparea uterului fără anexe, în mod urgent.



Tratamentul sarcinii ectopice

  • În SE întreruptă după tip de ruptură tubară:

        • Salpingectomia
        • Salpingoovarectomia (îndepărtarea ovarului nu este îndreptăţită).
  • În SE în progresie sau întreruptă după tip de avort tubar:

        • Salpingostomie cu eliminarea ovulului, fără suturarea dacă nu sângerează;
        • Rezecţia segmentară a trompei cu anastomoza capăt la capăt;
        • Laparoscopie cu termoreglarea, cu rezecţia parţială sau totală a trompei;
        • Salpingostomia cu electrocauter de înaltă tensiune sau laser cu CO2.


Tratamentul sarcinii ectopice

  • III. Tratamentul conservativ (25%):

          • Conduita expectativă;
          • Tratament chimioterapeutic cu metrotrexat;
          • Prostoglandine F2α (eficacitatea 85-90%);
          • Mifepriston (antiprogesteron).


Algoritmul administrării Metrotrexatului în tratamentul SE



Metotrexatul

  • A fost propus pentru prima dată de către T. Tanaka, în 1982 şi Feichtinger -1987

  • Este un atagonist al acidului folic, care blochează sinteza tiaminei şi purinei necesare pentru sinteza ADN.

  • Distruge ţesutul trofoblastic, fără a afecta mucoasa trompei, permiţând păstrarea permiabilităţii ei.

  • Întreruperea sarcinii are loc în rezultatul avortului tubar sau prin rezorbţia produsului de concepţie.

  • Eficacitatea - ≈75-94%



Metotrexatul

  • INDICAŢII:

  • Sac gestaţional vizibil la USG de 5-6 SA;

  • Nivelul β- hCG mai jos de 2500 mU/ml;

  • Sarcină în evoluţie cu diametrul de 3-4 cm şi termenul de gestaţie mai mic de 8 SA.

  • CONTRAINDICAŢII:

  • Sarcină uterină;

  • Anemie;

  • Leucopenie,

  • Trombocitopenie,

  • Sensibilitate la preparat;

  • Patologia pulmonară, hepatică renală, ulcer gastric



Apoplexia ovariană



Apoplexia ovariană

  • O hemoragie intraabdominală dintr-un vas la dehiscenţa unui folicul matur sau a corpului galben;

  • Frecvenţa – 0,5 – 2,5% cazuri din nr. total de SE;

  • Simptomatologia – se aseamănă cu o SE tubară întreruptă;

  • - nu este o reţinere de menstruaţie;

  • - deobicei apare la mijlocul ciclului menstrual.



Apoplexia ovariană- Forme clinice

  • Forma uşoară:

  • - hemoragie uşoară;

  • - semne peritoneale sau de şoc hemoragic lipsesc.

  • AO gravitate medie:

  • - dureri în regiunea hipogastrică,

  • - slăbiciune, colaps;

  • - paliditate a tegumentelor;

  • - greţuri, vomă;

  • - semne peritoneale;

  • - şoc hemoragic gr.I.



Apoplexia ovariană- Forme clinice

  • AO de gravitate severă:

  • - sindrom dolor sever;

  • - cu semne accelerate de hemoragie intraabdominală (şoc hemoragic gr.II-III);

  • - semne accentuate peritoneale;

  • - “frenicus simptom”;



Apoplexia ovariană- Tratament

  • În forma uşoară – supraveghere;

  • Chirurgical urgent cu:

  • - ovarectomie;

  • - suturarea ovarului;

  • - rezecţia ovariană cuneiformă;

  • - electrocoagularea prin laparoscopie.



Trauma Organelor Genitale Interne



  • Cauză de hemoragii intraabdominale;

  • Traume provocate la efectuarea diverselor manipulaţii medicale (masaj ginecologic, efectuarea tactului vaginal – ruperea chistului, perforarea uterului în timpul avortului, raclajului diagnostic);

  • Afectarea fornexului vaginal într-un act sexual;

  • Afectarea organelor genitale prin pătrunderea corpilor străini (masturbaţia, accidente).

  • Tratamentul – chirurgical cu implicarea altor specialişti (chirurgi, urologi, etc.).



Abdomen acut provocat de ischemie acută a organelor genitale interne



Torsiunea pediculului tumorii ovariene (chist, chistom,fibrom, ş.a.)



Pediculul anatomic a tumorii ovariene include:

  • Pediculul anatomic a tumorii ovariene include:

  • Lig.proprium ovarium;

  • Lig. Infundibulum pelvicum;

  • Mezovarium.

  • Pedicolul chirurgical include:

  • + trompa uterină

  • Clinic:

  • Aprecierea tumorii ovariene la tactul vaginal, USG, laparoscopie;

  • Sindrom dolor exprimat în abdomen;

  • Semne de excitare a peritoneului până la peritonită difuză;

  • Ileus paralitic

  • Bimanual – tumoare doloră în regiunea anexelor.



Diagnostic diferenţial:

  • Diagnostic diferenţial:

  • Sarcina extruterină;

  • Apendicita acută;

  • Apoplexie ovariană;

  • Tumori inflamatorii ovariene şi a nodulului subseros miomatos.

  • Tratament:

  • Chirurgical de urgenţă cu eliminarea tumorii torsionate, cu aplicarea pensei hemostatice în afara zonei de torsiune.

  • NB! Derăsucirea pediculului e absolut contraindicat – pericol de embolie pulmonară cu deces imediat.



Tumoare ovariană torsionată (m=830g)



Torsiunea pediculului nodulului miomatos subseros

  • Clinic:

  • Tablou de abdomen acut;

  • În nodul – edem, hemoragii, necroză cu împuroiere ulterioară;

  • La tactul vaginal – tumoare în afara uterului şi doloră, dar legată de uter

  • Diagnosticul se stabileşte prin USG şi laparoscopie.

  • Tratament:

  • Chirurgical de la miomectomie conservativă până la operaţie radicală.



Necroza nodulului miomatos

  • Apare ca rezultat a dereglării hemocirculaţiei în tumoare;

  • Necroză aseptică, cu alipirea infecţiei;

  • Dureri acute în abdomen, creşterea temperaturii corpului, leucocitelor;

  • Peritonită difuză.

  • Tratament:

  • Chirurgical urgent – amputarea supravaginală sau exterparea uterului;

  • Enuclearea nodulului nu se permite.



Fibromiom multiplu



Abdomen acut provocat de maladii inflamatorii ale organelor genitale interne



Piosalpinx şi Piovarum

  • Tumori purulente anexiale;

  • Etiopatogenia – factorul microbian mai frecvent ascendent.

  • Clinic – dureri acute în hipogastru;

  • - ridicarea temperaturii corpului;

  • - leucocitoză;

  • - semne de intoxicaţie generală.

  • - la tactul vaginal – aprecierea unei tumori de diferită mărime, dureroasă, puţin mobilă, uneori extrem de dureroasă la palpare (iminenţă de ruptură a piosalpinxului);

  • USG, laparoscopie



Piosalpinx şi Piovarum – Tratament

  • Chirurgical – laparotomie cu înlăturarea tumorii sau laparoscopic cu aspiraţia conţinutului purulent şi lavaj a cavităţii bazinului mic cu drenare;

  • Conservativ – puncţia fornixului posterior cu aspiraţia puroiului, tratament antibacterian, detoxicant,desensibilizant, etc.



Piosalpinx de cauză tuberculoasă



Boală inflamatorie cronică



Hidrosalpinx bilateral



Parametrită purulentă cu perforare în cavitatea abdominală

  • Inflamaţia parametrului cu realizarea consecutivă primară în formă de infiltrat apoi împuroiere;

  • Clinic: - dureri în regiunea hipogastrică;

  • - ridicarea temperaturii corpului, leucocitoză;

  • - la tactul vaginal – aprecierea retrouterin şi/sau lateral de uter a unui infiltrat dolor de diverse dimensiuni, uneori cu semne de fluctuaţie şi risc de perforare în fornex, rect sau cavitatea abdominală;

  • Tratament – puncţia fornixului posterior cu colpotomie ulterioară, drenare şi tratament antibacterial, detoxicant, etc.



Abces al sacului Douglas

  • Se localizează în bazinul mic şi este deobicei o consecinţă a pelvioperitonitei;

  • Clinic – semne caracteristice unui proces inflamator acut cu depistarea fluctuaţiei în fornixul posterior la tactul vaginal;

  • Confirmarea prin USG;

  • Tratament – puncţia abcesului cu drenarea prin colpotomie, tratament antibacterial, detoxicant, etc.



Abcese tubovariene cronice



Peritonita în ginecologie



Definiţie

  • Maladie inflamatorie acută a peritoneului, care se pronunţă prin simptome generale severe cu progresarea dereglărilor funcţionale ale organelor vital importante, cât şi a celor sistemice cu realizarea ulterioară a insuficienţei poliorganice.



Epidemiologie

  • Frecvenţa peritonitei după naştere variază în diverse staţionare între 0,1 şi 0,5%;

  • În 98% cazuri peritonita apare după operaţie cezariană;

  • În 1-2% cazuri peritonita se realizează după naştere per vias naturalis



Anatomie şi Fiziologie

  • Suprafaţa peritoneului (visceral şi parietal) este de 2 m2;

  • Lichidul liber 60-120ml;

  • Inervaţia foiţei viscerale – organovegetativă, mai puţin sensibilă, pe când cea parietală – inervaţia tip somatic, alterarea căreea evocă senzaţii de durere;

  • Vascularizaţie bogată, cât şi reţeaua de vaselor limfatice;

  • Ascită – transudat; în inflamaţie transudat (seros, purulent);

  • Puterea de rezorbţie a peritoneului este extrem de pronunţată – în 24 ore ea poate absorbi o cantitate de lichid egală cu greutatea corpului pacientei;

  • Funcţia de apărare – “o poliţie celulară fără odihnă” (G. Laurence).



Clasificare

  • În dependenţă de localizare:

  • Localizată (1%);

  • Difuză (95%);

  • Toatală (4%).

  • II. După evoluţia clinică.

  • Faza reactivă;

  • Faza toxică;

  • Faza terminală.



Clasificare

  • III. După caracterul exudatului:

  • Seros;

  • Sero-fibrinos;

  • Purulent;

  • Lichid biliar cu resturi alimentare;

  • Lichid cu aspect şi miros fecaloid (în perforaţiile intestinului);

  • Lichid hemoragic (în SE şi apoplexia ovariană).



Clasificare

  • IV. În dependență de caracterul infectării peritoneului:

  • Primar – intraoperator;

  • Secundar – provocat de dehiscența suturilor pe uter, de endometrită, salpingooforită, prin lezarea intestinului sau vezicii urinare;

  • Terțiar – translocație bacteriană din intestinul meteriorizat.



Cauzele principale:

  • Peritonita cauzată de procese purulente ale organelor genitale interne, torsiunea de pedicul a tumorii sau necroză a nodulului sunseros;

  • Peritonită după operaţii ginecologice, naşteri, operaţii cezariene;

  • Peritonita provocată de patologia irganelor extragenitale intraabdominale (perforaţia uterului, etc.).



Agenţii patogeni în declanşarea peritonitei*

  • * Mai frecvent asociaţii de microbi de la 2 la 15 tipuri.

  • Modalitatea de difuziune:

  • Calea directă (intraoperatorie);

  • Calea tubară (ascendentă);

  • Claea sanguină;

  • Difuziunea limfatică (prin limfaticele tubare – 41%; prin cele uterine – 22%; parametrale – 14%).



Patogenia



Patogenia:

  • Primele ore – leziunea peritoneului se manifestă prin:

  • - hiperemie;

  • - apariția exudatului peritoneal (specific sursei de contaminare – lichid biliar, resturi alimentare, lichid cu miros fetid în perforația colonului).

  • După 6-12 ore:

  • - peritoneul este îngroșat, acoperit cu fibrină;

  • - anse dilatate cu pereții îngroșați;

  • - revărsatul peritoneal – purulent, ocupând totalmente abdomenul.

  • Peste 24 ore (peritonită terminală sau neglijată):

  • - toată suprafața peritoneului îngroșată, acoperită cu fibrină;

  • - ansele intestinale extrem de dilatate, pline cu lichid;

  • - acumulări abundente de conținut purulent.



Tabloul clinic

  • Faza reactivă (iritație) – primele 24 ore.

  • Semnele locale:

  • Simptom dolor pronunțat;

  • Defans a mușchilor abdominali;

  • extabilitate motorie.

  • Semnele generale:

  • Tahistolia (Ps până la 120 b/min);

  • Creșterea TA;

  • Tahipnoe;

  • Temperatura în limitele 380C;

  • Semne moderate de toxicitate în formula sângelui;

  • Intoxicația nu este pronunțată.



Tabloul clinic

  • II. Faza toxică (24-72 ore)

  • Semnele locale:

  • Diminuarea simptomului dolor;

  • Defans muscular;

  • Dispariția peristaltismului;

  • Meteorism.

  • Semne generale:

  • Ps mai mare de 120 b/min;

  • Scăderea TA;

  • Grețuri, vomă;

  • Temperatura corpului hectică;

  • O deviere pronunțată în formula sângelui de caracter toxico- purulent



Tabloul clinic

  • III. Faza terminală (după 72 ore)

  • Semne generale:

  • Intoxicație generală aprofundată;

  • Adinamie;

  • Prostrație;

  • Dereglări exagerate de respirație și a sistemului cardio- vascular;

  • Vomă pronunțată cu miros fecaloid;

  • Scăderea temperaturii corpului pe fon de deviere pronunțată toxico-purulentă în formula sângelui.

  • Semne locale:

  • Absența peristaltismului;

  • Meteorism pronunțat;

  • Durere difuză pe toată suprafața abdomenului.



Metode de investigații

  • De laborator:

  • Microbiologice (în sânge, conținutul intrauterin și intraabdominal, eliminări din drenaj) cu aprecierea cantitativă a florei respective.

  • Hemograma (leucocitoza cu devierea formulei în stânga);

  • Biochimia (metabolismul proteic, acidoză metabolică și alcaloză respiratorie, metabolismul lipidic,etc.);

  • Examinarea sistemului de hemostază: determinarea hipercoagulației, uneori a coagulopatiei de consum;

  • Analiza urinei: proteinuria, leucocitoza, cilindruria.



Metode de investigații

  • II. USG organelor abdominale, starea suturilor, lichid liber în abdomen;

  • III. Investigații radiologice;

  • IV. Tomografia computerizată;

  • V. Laparoscopia diagnostică.



Principii de tratament

  • Pregătirea preoperatorie

  • Reechilibrarea dinamică și electrolitică preoperatorie de urgență (timp de 4, 6, 8 ore);

  • Antibioticoterapie cu antibiotice cu spectru larg;

  • Bilanțul preoperator (grupa de sânge și Rh factor, hemoleucograma, glicemie, uree, ionograma, coagulograma, probele ficatului, bilirubina, hemocultura, urocultura, radiologie pulmonară și abdominală, ECG, USG, etc., sonda nasogastrală, sonda vezicală).



II. Tratamentul chirurgical

  • II. Tratamentul chirurgical

  • Suprimarea sursei de declanșare a peritonitei prin laparotomie sau laparoscopie;

  • Toaleta minuțioasă a cavității abdominale;

  • Drenarea cavității abdominale eficace (drenaj activ, pasiv, abdomen deschis);

  • III. Tratament postoperator

  • Aspirația digestivă, PCV, sondă urinară;

  • Corectarea dezechilibrului hidro-electrolitic și acido-bazic;

  • Terapia insuficienței cardio-vasculare și respiratorii;

  • Tratamentul insuficienței renale;

  • Tratament simptomatic, antibacterial.



Examinarea paraclinică și de laborator (indicat pacientelor în perioada reproducerii care prezintă durere pervină acută)

  • Testul de sarcină;

  • Hemoleucograma, hematocritul;

  • VSH;

  • Examenul sumar de urină;

  • Teste hepatice;

  • Ecografia pelviană;

  • Tomografie computerizată;

  • Rezonanță magnetică nucleară;

  • Urografie;

  • Examen cu bariu al intestinelor;

  • Laparoscopie.



MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!




Yüklə 445 b.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə