Microdictionar -psihopedagogie speciala


Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978



Yüklə 169,96 Kb.
səhifə3/4
tarix05.05.2017
ölçüsü169,96 Kb.
1   2   3   4

Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
HANDICAPUL = poate fi in principiu, definit ca un dezavantaj, o stare de inferioritate, in mod evident in plan social, a unor indivizi, stare rezultand, de regula, dintr-o disabilitate accentuata, la randul ei, originata intr-o deficienta semnificativa, ceea ce limiteaza sau blocheaza chiar indeplinirea de catre persoanele respective a rolurilor si statuturilor socio- profesionale cuvenite in raport cu varsta, sexul, educatia, profesia, etc.

Sursa: "Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor"- O.M.S.-1980

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)

HANDICÁP, handicapuri, s.n. 1. (Sport) Punctaj acordat unui concurent mai slab. Totalitatea punctelor cu care o echipă a fost pusă în inferioritate de echipa adversă. 2. Fig. Greutate, piedică intervenită în munca cuiva. 3.* Deficienţă senzorială, motorie, mintală sau orice altă infirmitate a unei persoane. – Din engl., fr. handicap.

Sursa: DEX *Nota personala pt. Pct 3. (...care impiedica respectiva persoana sa se integreze optim

in activitatea sociala)




HANDICÁP ~uri n. 1) (în competiţiile sportive) Avantaj acordat unui concurent mai slab (pentru a egala şansele de câştig). 2) (în competiţiile sportive) Diferenţă (mare) de puncte dintre echipa învingătoare şi cea învinsă. 3) Piedică în desfăşurarea unei activităţi; dezavantaj. 4) fig. Stare de inferioritate (fizică sau morală). /handicap

Sursa: NODEX
Persoanele cu handicap = acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, somatice, psihice, mentale şi/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând măsuri de protecţie însprijinul integrării şi incluziunii sociale.

Sursa: www.integration.ro consultat la data de 6.01.2006
Persoanele cu handicap = acele persoane care au un dezavantaj datorat unor deficienţe fizice, senzoriale, psihice sau mentale, care le împiedică sau le limitează accesul normal şi în condiţii de egalitate la viaţa socială, potrivit vârstei, sexului, factorilor sociali, materiali şi culturali, necesitând măsuri de protecţie specială în vederea integrării lor sociale.

Sursa: www.integration.ro consultat la data de 6.01.2006
22. HIDROCEFALIE (engl. hydrocephalus). Crestere patologica a cantitatii de lichid cefalorahidian continut in creier (mai ales in ventriculii cerebrali). adj. hidrocefalic.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

23. HIDROTERAPIE = Folosirea apei in diverse proceduri (dusuri, bai, impachetari umede) in scop terapeutic.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997
hidroterapie s.f. - utilizarea terapeutică a apei (Sursa: DEX
24. HIPERACTIVITATE - patologic = sindrom de hipochinezie. Termen a carui conotatie psihopatologica este imprecisa, desemnand o crestere sau exagerare a nivelului activitatii psihice sau fizizce, fara a sublinia utilitatea sau scopul acestei modificari. Se poate distinge o hiperactivitate ordonata (avand un scop) si una dezordonata (fara o directie precisa).

H. LOO si V. CAILLARD vorbesc de diferente interindividuale ale nivelului activitatii biologice, ce pot fi puse in evidenta inca dintimpul vietii internautice (1984). In acest context se poate vorbi deci de un tip asemanator de hiperactivitate (conditionat genetic) cu referire la activitatea psihica a celor dotaticu un coeficient de inteligenta superior.

In hiperactivitatea ordonata se inscrie activitatea personalitatilor de tip hipertim, hipomaniacal, care, chiar daca nu ajunge intotdeauna la finalizare, depaseste in mod global nivelul mediu obisnuit. Tot de o hiperactivitate ordonata se poate vorbi la unii bolnavi cu deliruri cronice neschizofrenice, care isi urmaresc cu precizie si vigoare „obiectivele”, animati de o fervoare deosebita.

La copil, S. KESS noteaza hiperactivitatea din unele schizofrenii (ale acestei varste); alti autori (CAMPBELL, HINSIE) o mentioneaza in nevrozele acestei varste. Mai este intalnita la unii copii instabili, cu fond microlezional organic, la care manifestarilor motorii li se adauga impulsivitate si tulburari de atentie. Acelasi fond organic este incriminat in aparitia hiperactivitatii motorii a debililor mintal si dementilor, la care incapacitatea functiilor de control si absenta inhibitiei au drept rezultat aparitia unei activitati dezordonate si repetitive, ce poate lua aspectul agitatiei. Despre hiperactivitatea conditionata organic se poate vorbi in hipertiroidie, intoxicatii acute (psihostimulente) sau cronice (alcool), in aceste cazuri limita maxima a agitatiei putand fi usor atinsa. Cresterea nivelului dispozitiei, hipomania sau mania sunt insotite, in descrierea clasica, de cresterea activitatii in stransa legatura cu modificarile timice, putandu-se atinge, in timpul excitatiei maniacale, nivelul de agitatie furioasa.

In sfarsit, in starile nevrotice se poate vorbi de hiperactivitate in circumstantele nevrozei obsesional (in care subiectul este antrenat in nenumarate ritualuri si verificari) si ale celei isterice (in care hipractivitatea are acelasi caracter superficial si hiperexpresiv, pana la teatralitate, ca de altfel intregul comportament al subiectului).

Psihanliza considera hiperactivitatea patologica drept o formatiune reactionala, mai frecventa la caracterele de tip obsesional, la caracterele rigide ce manifesta atitudini fortate.



Sursa: Dictionar Gorgos; vol II - (Biblioteca psihologie – pedagogie)

25. HIPOACUZIE = Scaderea acuitatii auditive. Sin. surditate partiala. V. cofoza

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997
hipoacuzie s.f. - hipoestezia auzului (
Sursa: DEX
26. INADAPTARE = nerealizare a adaptarii la un minim de cerinte sociale de ordin practic, scolar sau moral, din cauza unor deficiente native sau survenite ale copilului sau tanarului si din cauze ce tin de familie si ambianta. Este un fenomen grav atat pentru societate cat si pentru individ, care preocupa conducerile de stat si expertii in psihologie, pedagogie si sociologie. Dupa R. Lafon, fenomenul de i. cuprinde atat pe handicapatii (deficientii) motori, senzoriali si intelectuali cat si pe copiii si tinerii cu grave perturbari de comportament. In afara i. cauzata de infirmitati si disfunctii somatice exista o alta de ordin psihic implicand perturbari ale afectivitatii, instabilitate, puerilism, imaturitate, intelect de limita, logopatii, intarzieri mintale si, de asemenea, i. prin erori de educatie, stari prenevrotice si prepsihotice, deformari caracteriale, vagabondaj si delicventa. Combaterea si remisiunea fenomenelor de i. la copii si tineri implica scoli speciale, sisteme de reeducare si, in genere, masuri de optimizare a familiei si activitatii de integrare sociala. Psihologii au sarcini privind depistarea si diagnosticarea cazurilor si, de asemenea, propunerea metodelor de compensare, reeducare si psihoterapie.

Sursa: "Clasificare Internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor"- O.M.S.-1980

(GIBB,C.; DONKERSLOOT,P.,1991)
INADAPTARE = (in-adaptare este un cuvant compus, construit din aplicarea negatiei contradictorii „in„ =non sau ne ) pozitivitatii notelor conceptuale ale adaptarii. In inadaptare este ....

Sursa: „Deficienta, incapacitate, handicap – ghid fundamental pentru protectia, educatia

speciala, readaptarea si integrarea socio-profesionala a persoanelor in dificultate” / prof. Dr.Constantin Rusu / edit. Pro Humanitate 1997
INADAPTAT = se spune despre o persoana care este in imposibilitate sa faca fata conditiilor de mediu social in care traieste, datorita unui deficit intelectual, unui dezechilibru afectiv sau unei deficiente fizice.

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

27. INVALIDITATE = Starea unei persoane invalide

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti,1997
28. KINETOTERAPIE = Actiune intreprinsa in vederea refacerii organismului dupa unele afectiuni si traumatisme care au influenta negativa asupra mobilitatii segmentelor corpului, prin folosirea miscarii sub diferite forme de tratament.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
CINETOTERAPÍE f. Terapie prin masaj efectuat cu ajutorul unor aparate şi dispozitive speciale. [Art. cinetoterapia; G.-D. cinetoterapiei; Sil. -pi-e] /cinetic + terapie

Sursa: DEX
29. MELOTERAPÍE, meloterapii, s.f. (Med.) Muzicoterapie. – Din fr. mélothérapie.

Sursa: DEX
MELOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament prin muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélothérapie, cf. gr. melos – cântec, therapeia – tratament].

Sursa: DEX

MELOTERAPÍE = Meloterapia era cunoscuta inca din antichitate, unde era folosita pentru a-i revigora pe cei deprimati si pentru a-i incuraja pe cei care plecau la lupta. De curand s-a constatat ca muzica modifica undele celebrale si frecventa cardiaca. Ea este cunoscuta ca facand parte din traditia magica a lumii, este unul dintre cele mai eficiente si puternice instrumente de acces prin fenomenul de rezonanta la planurile subtile ale universului.

Sursa: http://www.astromagie.com/terapii.html consultat la data de 6.01.2006
MELOTERAPÍE = este o forma a psihoterapiei in care muzica este folosita ca mijloc de exprimare (in loc de vorbire) si care este indicata de terapeut in functie de problemele fiecarui pacient. Astfel pot fi tratate agresivitatile ascunse, tulburarile mentale sau afective, anumite blocari, dar si cateva boli psihosomatice, cum ar fi astmul sau problemele de alimentatie. Meloterapia poate lua doua forme: a) o modalitate activa - practica unui instrument muzical; b) o modalitate pasiva - ascultarea muzicii.

Sursa: http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/alte_terapii/meloterapia/meloterapie.htm

consultat la data de 6.01.2006
30. MICROCEFALIE = Dimensiune anormal de mica a craniului (adj. microcefal)

Sursa: Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997

MICROCEFALIE = Anomalie caracterizata printr-un craniu cu dimensiuni inferioare datelor antropometrice corespunzatoare varstei, datorata sinostozei premature a suturilor craniene, infectiilor intrauterine, radiatiilor, sindroamelor cu dezvoltare anormala, bolilor degenerative, fenilcetonuriei materne si alcoolismului matern.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
31. ORGANIZATIA MONDIALA A SANATATII = Organism al ONU creat in 1946 cu sediul la Geneva. Are168 de state membre. Romania este membru din 1948 – nota traduc. Coordoneaza activitati internationale cu caracter sanitar. Asigura asistenta tehnica de specialitate pentru tarile membre. Publica ICD (International Classification of Disease).

Sursa: Dictionar de medicina – Oxford-2005, edit. BIC ALL
32. PAREZA CEREBRALA =
PAREZA = deficit motor partial, de intensitate usoara sau moderata; parelizie partiala, incompleta, manifestata prin diminuarea fortei musculare care permite miscari de amplitudine redusa; poate avea mai multe forme: hemipareza (este afectata o jumatate a corpului), monopareza (afectat un singur membru/segment), prapareza (afectate membrele inferioare) si tetrapareza (sunt afectate toate membrele corpului).

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
Pareză = s.f. - paralizie uşoară (germ. Parese)

Sursa: DEX
33. PERSOANA CU NEVOI SPECIALE = Definition / cf. World Programme of Action Concerning Disabled Persons
Adopted by the United Nations General Assembly, thirty-seventh session, Resolution 37/52 of 3 December 1982

The following distinction is made by the World Health Organization, in the context of health experience, between impairment, disability and handicap:



Impairment: Any loss or abnormality of psychological, physiological, or anatomical structure or function.

Disability: Any restriction or lack {resulting from an impairment) of ability to perform an activity in the manner or within the range considered normal for a human being.

Handicap: A disadvantage for a given individual, resulting from an impairment or disability, that, limits or prevents the fulfillment of a role that is normal, depending on age, sex, social and cultural factors, for that individual." 2/ Handicap is therefore a function of the relationship between disabled persons and their environment. It occurs when they encounter cultural, physical or social barriers which prevent their access to the various systems of society that are available to other citizens. Thus, handicap is the loss or-limitation of opportunities to take part in the life of the community on an equal level with others.

Disabled people do not form a homogeneous group. For example, the mentally ill and the mentally retarded, the visually, hearing and speech impaired and those with restricted mobility or with so-called ''medical disabilities'' all encounter different barriers, of different kinds, which have to be overcome in different ways.

The following definitions are developed from that perspective. The relevant terms of action proposed in the World Programme are defined as prevention, rehabilitation and equalization of opportunities.

Prevention means measures aimed at preventing the onset of mental, physical and sensory impairments (primary prevention ) or at preventing impairment, when it has occurred, from having negative physical, psychological and social consequences.

Rehabilitation means a goal-oriented and time-limited process aimed at enabling an impaired person to reach an optimum mental, physical and/or social functional level, thus providing her or him with the tools to change her or his own life. It can involve measures intended to compensate for a loss of function or a functional limitation (for example by technical aids) and other measures intended to facilitate social adjustment or readjustment.

Equalization of opportunities means the process through which the general system of society, such as the physical and cultural environment, housing and transportation, social and health services, educational and work opportunities, cultural and social life, including sports and recreational facilities, are made accessible to all.



Sursa: www.un.org/esa/socdev/enable/rights/wgrefa3.htm#wpa consultat la data de 10.01.2006
CERINTE EDUCATIVE SPECIALE = cerinte in plan educativ ale unor categorii de persoane, cerinte consecutive unor disfunctii sau deficiente de natura intelectuala, senzoriala, psihomotrice, fiziologica etc. sau unor conditii psihoafective, socioeconomice sau de alta natura (cum ar fi absenta medicului familial, conditii de viata precare, anumite particularitati ale personalitatii copilului etc.) care plaseaza elevul intr-o stare de dificultate in raport cu ceilalti din jur; aceasta stare nu-i permite o existenta sau o valorificare in conditii normale a potentialului intelectual si aptitudinal de care dispune si induce un sentiment de inferioritate care accentueaza conditia sa de persoana cu cerinte speciale; altfel spus, cerintele educative speciale solicita abordarea actului educational pornind de la capacitatile elevului deficient sau aflat in dificultatea de a intelege si valorifica continutul invatarii, si nu de pe pozitia profesorului sau educatorului care desfasoara activitatea instructiv-educativa in conditiile unei clase de elevi mai mult sau mai putin omogene.

Sursa: Alois Ghergut / “Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
Cerinte educative speciale = concept a fost introdus in terminologia UNESCO in anii 1990. Expresia desemneaza acele cerinte ori nevoi specifice fata de educatie derivate sau nu dintr-o deficienta, care sunt suplimentare dar, si complementare obiectivelor generale ale educatiei pentru copil.

Sursa: www.integration.ro consultat la data de 6.01.2006
Cerinţele educative speciale = un concept apărut recent care defineşte cerinţele specifice faţă de educaţie ale copilului derivate sau nu dintr-o deficienţă.

Aceste cerinte reies din particularităţile individuale de dezvoltare, învăţare, relaţionare cu mediul, din experienţele anterioare ale copilului, din problemele sociale şi de existenţă ale lor.



Cerinţele educative speciale pot fi temporare sau se pot instala pentru totdeauna, apărînd la etapele cele mai timpurii ale dezvoltării şi la toate nivelurile sistemuluide educaţie.

Sursa: www.integration.ro consultat la data de 6.01.2006

ASISTENTA PSIHOPEDAGOGICA SI SOCIALA A PERSOANELOR CU

CERINTE SPECIALE = constitue un ansamblu de masuri de natura psihologica, pedagogica si sociala in vederea depistarii, diagnosticarii, recuperarii, educarii, instruirii, profesionalizarii, adaptarii si integrarii sociale a persoanelor care prezinta o serie de deficiente de natura intelectuala, senzoriala, fizica, psihica, comportamentala sau de limbaj, precum si a persoanelor aflate in situatii de risc datorita mediului in care traiesc, resurselor insuficiente de subzistenta sau prezentei unor boli cronice sau a unor fenomene degenerative care afecteaza integritatea lor biologica, fiziologica sau psihologica.

Sursa: Cristina Neamtu, Alois Ghergut, Psihopedagogie speciala, Edit. Polirom, 2000
PLAN DE SERVICII PERSONALIZAT = reprezinta un cadru de organizare a interventiei specializate pentru persoanele cu cerinte speciale incluse intr-un program de interventie si recuperare care permite planificarea si coordonarea resurselor si serviciilor personalizate/ individualizate, asigurarea coerentei si complementaritatii interventiilor, fiind focalizat pe cerintele individuale ale persoanei.

Sursa: Alois Ghergut/“Sinteze psihopedagogie speciala”/edit.Polirom/2005
*Nota personala : de vazut: “program de interventie personalizat”, “program de orientare / formare profesionala”, “program de reabilitare”, “reabilitare”, “reabilitare bazata pe comunitate” “recuperare” “servicii de sprijin”, “servicii de dezvoltare personala si sociala”, “servicii pentru copiii aflati in dificultate”; aceeasi sursa.

34. PERSOANE CU HANDICAP = sunt, potrivit legii, “acele persoane carora mediul social, neadaptat deficientelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale, le impiedica total sau le limiteaza accesul cu sanse egale la viata sociala, potrivit varstei, sexului, factorilor materiali, sociali si culturali proprii, necesitand masuri de protectie sociala in sprijinul integrarii lor sociale si profesionale.”

Sursa: Legea nr. 519/2002 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 102/1999,

privind protectia speciala a persoanelor cu handicap.
35. PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA = este o stiinta de sinteza care utilizeaza informatii furnizate de medicina (pediatrie, neuropsihiatrie, neuropatologie, neurologie infantila, oftalmologie, otorinolaringologie, ortopedie, audiologie, igiena etc.), psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala, stiinte juridice in studiul personalitatii persoanelor cu diferite tipuri de deficienta (mintala, auditiva, vizuala, somatica, de conduita, de limbaj etc.) sau a persoanelor aflate in dificultate privind integrarea si relationarea lor cu institutiile comunitatii sau cu semenii lor din comunitatea din care fac parte. Altfel spus, psihopedagogia speciala imprumuta termeni, concepte din alte discipline a caror semnificatie este utilizata intr-o maniera interdisciplinara distincta, in functie de varietatea formelor de deficienta si inadaptare consecutiva tipului de deficienta. De asemenea, campul de actiune al psihologiei speciale se situeaza intre studierea starii de normalitate si a starii patologice, parcurgand un traseu complex care include prevenirea, depistarea, diagnoza, terapia, recuperarea, educarea, orientarea scolara si profesionala, integrarea sociala si monitorizarea evolutiei ulterioare a persoanei aflate in dificultate. Toate aceste etape pot fi incluse intr-o formula specifica acestui domeniu care justifica in mare parte caracterul pragmatic, actional al psihopedagogiei speciale: asistenta psihopedagogica si sociala.

Sursa: Cristina Neamtu, Alois Ghergut, Psihopedagogie speciala, Edit. Polirom, 2000
PSIHOPEDAGOGIE SPECIALA = este ştiinţa care se ocupă de studiul particularităţilor psihice a persoanei cu handicap, de instruirea şi educaţia lor, de evoluţia şi dezvoltarea psihică, de modalităţile corectiv - recuperative pentru valorificarea potenţialului uman existent şi formarea personalităţii lor în vederea integrării socio-profesionale cât mai adecvate.

Sursa: www.licentza.as.ro, consultat la data de 30.12.2005“Psihopedagogie speciala” - Emil Verza
Psihopedagogul special = trebuie să posede următoarele competenţe:

– capacităţi de realizare a obiectivelor în corespundere cu titlul didactic pe care îl posedă;

– cunoştinţe sistematice despre om – subiect al procesului instructiv, recuperativ şi integrativ;

– abilităţi de realizare a instruirii şi educaţiei copiilor/elevilor din instituţiile speciale şi cele

generale;

– capacităţi de examinare şi diagnostic sociopsihopedagogic;

– deprinderi de aplicare a metodelor generale şi particulare de activitate psihopedagogică;

– abilităţi de activitate psihoprofilactică şi corectivcompensatorie.

De asemenea, specialistul trebuie să cunoască problemele cu care se confruntă cei aflaţi în dificultate, să găsească şi să stabilească modalităţi concrete de soluţionare a acestora, să promoveze metode alternative de depăşire a impedimentelor, să stabilească un diagnostic social corect.



Yüklə 169,96 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə