Aprobat de Consiliul metodic central al usmf nicolae Testemiţanu

.

3.

4.

5.

6

.

7.

8

.

2

.

3.

Clasificaţi structurile limbice:

a.  După principiul anatomic.

b.  După  principiul  anatomo- 

funcţional.

5.

6

.

1

.

2

.

3.

4.

Inervează  miocardul.

Inervează glandele salivare.

Inervează muşchii scheletici.

Inervează muşchii netezi.

Asigură două teritorii de inervaţie: visce­

ral şi nevisceral.

Asigură un singur teritoriu.

Formează în ansamblu „viaţa organică”. 

Formează aşa-numita „viaţă animală”.

Conţine  extranevraxial  ganglioni  latero- 

vertebrali incluşi in lanţurile ganglionare 

paravertebrale.

Are ganglioni previscerali.

Centrii de origine se află în coarnele me­

dulare laterale Ce-L 2.

Centrii de origine se află în trunchiul  ce­

rebral şi  porţiunea intermedie a măduvei 

sacrate.

Dispozitivul  de  repartiţie  periferică  este 

independent şi are trei segmente. 

Dispozitivul  extranevraxial  nu  este  inde­

pendent şi foloseşte căi de împrumut.

Regiunea bazală.

Regiunea oromediobazală. 

Regiunea limbică. 

Regiunea posterioară.

Asociaţi structurile limbice cu componentele lor anatomice şi funcţionale:

a.  Regiunea oromediobazală.

b.  Regiunea posterioară.

1.  Şanţul cingular.

2.  Hipocampul.

3.  Participă  în  organizarea  comportamen­

tală complexă.

4.  Reglează funcţiile vegeto-viscerale.

5.  Participă în procesele mnestice.

6.  Reglează  actele  comportamentale 

alimentaţie.

7.  Reglează funcţiile sexuale.

8.  Reglează funcţiile sferei emoţionale.

de

Ariile: 

Părţile componente:

a.  Anterioară. 

1.  Regiunea preoptică  medială.

b.  Medio-medială. 

2.  Regiunea preoptică  laterală.

Asociaţi ariile hipotalamusului cu  părţile lor componente:

c.

Medio-laterală. 

3.

Nucleul suprahiasmatic.

d.

Posterioară. 

4.

Nucleul supraoptic.

5.

Nucleul paraventricular.

6.

Câmpul hipotalamic anterior.

7.

Nucleul ventromedial.

8.

Nucleul dorsomedial.

9.

Infundibulul.

10. Câmpul hipotalamic posterior.

11. Nucleul lateral hipotalamic.

12. Nucleul tubero-lateral.

13. Nucleul tubero-mamilar.

14. Nucleul perifornical.

15. Câmpul hipotalamic lateral.

16. Nucleul mamilar medial.

li'.--':

17. Nucleul mamilar lateral.

Asociaţi căile de comunicaţie aferente şi eferente ale hipotalamusului:

a. Aferente. 

1.

Fasciculul medial al creierului anterior.

b.

Eferente. 

2.

Fasciculul longitudinal posterior.

3.

Stria terminalis.

4.

Fasciculul tectomamilar (Gudden).

5.

Căile talamo- şi strio-palidare.

6.

Fasciculul mamilotalamic.

7. Tractul  tegmental  cerebral  (talamo-oli- 

var).

8.

Calea hipotalamo-hipofizară.

9.

Căile de la cortexul orbital, temporal, pa­

rietal.

10.  Calea tubero-hipofizară.

Asociaţi centrii cu partea hipotalamusului unde ei îşi au sediul:

a.

Hipotalamusul anterior. 

1. Centrul  salivaţiei  (cuplat  cu  centrul  foa­

b.

Hipotalamusul posterior.

mei).

c.

Hipotalamusul lateral. 

2. Centrul foamei,  stimulator al ingestiei de

d.

Hipotalamusul median.

alimente.

3. Centrii ergotropi simpatici (termogenetici 

şi vasoconstrictori).

4.

Centrii trofotropi parasimpatici (vasodila- 

tatori, termolitici, glucostatici).

a.  Sistemul ergotrop. 

1.  Contribuie  la  ajustarea  proceselor  de

b.  Sistemul trofotrop. 

adaptare  la  variaţiile  mediului  ambiant,

asigurând activitatea psihică, fizică şi ca- 

tabolismul.

2.  Condiţionează  procesele  anabolice  şi 

reacţiile endofilactice, asigurând funcţiile 

de  nutriţie  şi  contribuind  la  menţinerea 

echilibrului homeostatic.

3.  Determină  perioadele  de  odihnă  ale  or­

ganismului,  somnul  „lent”,  starea  orga­

nelor  digestive  şi  mobilizează  aparatul 

vagoinsular.

4.  Determină  activarea  psihică,  preparati- 

vul motor,  mobilizarea vegetativă.

5.  Asigură o hemocirculaţie optimă în mus­

culatura activă,  creşte tensiunea arteria­

lă,  mărirtdu-i minut-volumul.

6.  Provoacă  diminuarea  ritmului  cardiac, 

scade  puterea  contractibilităţii  sistolice, 

creşte  durata  diastolică,  scade  tensiu­

nea arterială.

7.  Respiraţia  devine  moderată,  calmantă, 

bronhiile -  uşor spasmate.

8.  Se dilată arterele coronare şi pulmonare, 

se  contractă  splina  şi  alte  depozite  he- 

matopoietice.

9.  La  nivel  renal  are  loc  o  vasoconstricţie 

considerabilă.

10.  Bronhiile  se  dilată,  simultan  crespând 

ventilaţia pulmonară şi metabolismul ga- 

zos alveolar.

11.  Creşte  peristaltica  intestinală  şi  secreţia 

sucurilor digestive.

12. îşi  intensifică  funcţiile  organele  excre- 

toare.

13. Are  loc  o  inhibare  motorie  a  sistemelor 

somatice.

14.  Se  inhibă  peristaltica  tractului  gastroin­

testinal şi secreţia sucurilor digestive.

15. în ficat se mobilizează resursele glicoge- 

nice.

16.  Se inhibă defecaţia şi micţiunile urinare.

17.  Sistemele termoreglatorii apără organis­

mul de supratermie.

18.  Creşte  capacitatea  musculaturii  striate, 

pupila  se  dilată,  mărindu-se  excitabilita­

tea receptorilor, acuitatea atenţiei.

8.  Asociaţi sistemele sistemului nervos vegetativ suprasegmentar cu proprietăţile lor:

7

Indicaţi testele de explorare a sistemului nervos vegetativ suprasegmentar şi tes­

tele de explorare a sistemului nervos vegetativ segmentär.

Sistemul  nervos vegetativ:

a.  Suprasegmentar.

b.  Segmentär.

Testele:

I.  Proba ortostatică.

Determinarea variaţiilor tensiunii arteriale la 

efort izometric.

înregistrarea poligrafică simultană a unui şir 

de parametri vegetativi.

Examinarea excitabilităţii neuromusculare. 

Proba de hiperventilaţie.

Manevra Valsalva.

Testarea psihologică.

Electroencefalografia,  electrocardiografia, 

electromiografia  (în  cadrul  înregistrării  poli­

grafice).

Sudoraţia, termoreglarea.

10.  Metoda reacţiilor dermato-galvanice.

I I .   Determinarea  temperaturii  superficiale  cu 

termovizori.

12.  Explorări  ale funcţiilor hormonale şi  neuro- 

umorale.

2

.

3.

4.

5.

6

.

7.

8

.

9.

IV.  RELAŢIE  CAUZĂ-EFECT

A -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С -  dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă;

D -  dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată;

E -  dacă ambele afirmaţii sunt false.

1.  Axonul  protoneuronului  vegetativ  senzitiv  face  sinapse  cu  deutoneuronul 

senzitiv şi cu neuronul vegetativ preganglionar,  participând astfel în  reflexele 

segmentare şi suprasegmentare.

2.  Reacţiile  somato-vegetative  de  natură  hipotalamică,  de  exemplu  cele  va- 

somotorii,  hidroelectrolitice din  procesele de termoreglare,  se  realizează  pe 

cale vegetativă  simpatico-parasimpatică,  pe când frisonul  termic este o  ma­

nifestare pur somatică.

3.  Răspunsurile comportamentale  (stări  de  panică,  furie sau  aversiune)  nu  pot 

fi  considerate  primitive,  întrucât nu  pot fi  obţinute  la  animalul  decorticat  prin 

stimulare hipotalamică.

4.  Neuronii  preganglionari  simpatici  sunt  aglomeraţi  în  ganglionii  lanţului  sim­

patic cu  traseul  paralel  măduvei  spinării de  la  primul  segment spinal toracic 

până la segmentele lombare superioare, pe când neuronii preganglionari pa- 

rasimpatici sunt localizaţi în cadrul trunchiului cerebral şi în segmentele S -S  

ale măduvei spinării. 

2 

4

5.  Homeostazia  circulatorie  este  reglată  prin  reacţii  neuroumorale  compensa­

toare,  realizate  prin  zonele  reflexogene  sinocarotidiană  şi  endocardio-aorti- 

că, determinate de presiunea vasculară şi gazele sanguine.

6.  Sistemul  nervos  vegetativ  asigură  relaţiile  reciproce  dintre  organism  şi  me­

diu, pe când sistemul somatic stabileşte relaţiile neuroumorale dintre organe­

le aceluiaşi organism.

7.  Excitabilitatea neuromusculară (ce stă  la  baza fenomenelor de tetanie), fiind 

conectată cu  reacţiile vegetative, este un marker relevant al acestora.

Răspunsurile se vor nota cu:

IV.  RELAŢIE  CAUZĂ-EFECT

A -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele;

С -  dacă prima afirmaţie este adevărată,  iar cea de a doua este falsă;

D -  dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărata;

E -  dacă ambele afirmaţii sunt false.

1.  Axonul  protoneuronului  vegetativ  senzitiv  face  sinapse  cu  deutoneuronul 

senzitiv şi cu neuronul vegetativ preganglionar,  participând astfel în  reflexele 

segmentare şi suprasegmentare.

2.  Reacţiile  somato-vegetative  de  natură  hipotalamică,  de  exemplu  cele  va- 

somotorii,  hidroelectrolitice din  procesele de termoreglare,  se  realizează  pe 

cale vegetativă  simpatico-parasimpatică,  pe când  frisonul  termic este o  ma­

nifestare pur somatică.

3.  Răspunsurile comportamentale  (stări  de  panică,  furie sau  aversiune)  nu  pot 

fi  considerate  primitive,  întrucât  nu  pot fi  obţinute  la  animalul  decorticat  prin 

stimulare hipotalamică.

4.  Neuronii  preganglionari  simpatici  sunt  aglomeraţi  în  ganglionii  lanţului  sim­

patic cu  traseul  paralel  măduvei  spinării de  la  primul  segment spinal  toracic 

până la segmentele lombare superioare, pe când neuronii preganglionari pa- 

rasimpatici sunt localizaţi în cadrul trunchiului cerebral şi în segmentele S -S  

ale măduvei spinării. 

2 

4

5.  Homeostazia  circulatorie  este  reglată  prin  reacţii  neuroumorale  compensa­

toare,  realizate  prin  zonele  reflexogene  sinocarotidiană  şi  endocardio-aorti- 

că, determinate de presiunea vasculară şi gazele sanguine.

6.  Sistemul  nervos  vegetativ  asigură  relaţiile  reciproce  dintre  organism  şi  me­

diu, pe când sistemul somatic stabileşte relaţiile neuroumorale dintre organe­

le aceluiaşi organism.

7.  Excitabilitatea neuromusculară  (ce stă  la baza fenomenelor de tetanie),  fiind 

conectată cu reacţiile vegetative, este un  marker relevant al acestora.

Răspunsurile se vor nota cu:

RĂSPUNSURI

I.

II.

III.

IV.

1. A,  p.  100.

1. A,  B,  C,  p.  102-103.

1.

1. A,  p.  106.

2. C,  p.  101.

2.  B, C,  D,  p.  103.

a.  1,2,4, 5, 7.

2. A, p.  110.

3.  B,  p.  102.

3.A, B, C,  D, p.  103.

b. 3, 6, 8, p.100.

3.  E,  p. .111.

4. A,  p.  102.

4. A,  D,  p.  103.

4.  B,  planşa

5.  D,  p.  103.

5. A,  B,  C.  D,  p.  104.

2.

colorată,

6.  E,  p.  103.

6. A,  B, C,  p.  104.

a.  1,3, 5.

fig. 63.

7. A,  p.  104.

7. A,  B, C,  D,  p.  105.

b.2,4, 6, p.  101-102.

5. A,  p.  112.

8. C, p.  104.

8.  B, C,  D,  E,  p.  105.

6.  B,  p.  114.

9.  E, p.  105.

9.  B, C,  D,  p.  105.

3.

7. A, p.  121.

10.  D, p.  105.

10. A,  B,  p.  106.

a.  1, 3.

11.  D,  p.  105.

11. B, C,  D,  E,  p.  106.

b. 2, 4,  p.  107.

12.  E,  p.  106.

12.  B,  D,  E,  p.  106.

13. A,  p.  106.

13.  D,  E,  p.  106.

4.

14.  B,  p.  106.

14. A,  B,  p.  106.

a. 4, 6, 7, 8.

15. C,  p.  106.

15. A,  B, C,  p.  106.

b.  1,2, 3, 5,  p.  107.

16. A   p.  107.

16. A, C,  p.  107.

17.  E, p.  107.

17.  D,  E, p.  107.

5.

18.  B,  p.  108.

18.  B, C,  D,  E,  p.  107.

a.  1,2, 3,4,  5, 6, 7.

19. C,  p.  110.

19. A,  B, C,  D,  p.  109.

b. 8, 9,  10,  11.

20.  E,  p.  110.

20. C,  D, p.  109.

c.  12,  13,  14,  15,  16.

21.  E, p.  110.

21. A,  B, C,  p.  109.

d.  17,  18,  p.  109.

22. A,  p.  111.

22. A, B, C,  E, p.  110.

23. A,  p.  113.

23. A,  B,  C, p.  112.

6.

24.  C, p.  114.

24.  B,  C, p.  112.

a.  1,3, 5, 7, 9.

25.  D,  p.  117.

25.  B,  C,  E,  p.  112-113.

b. 2, 4, 6, 8,10,  p.  109.

26. C,  p.  117.

26. A,  B,  D,  E, p.  113.

27. A,  p.  117.

27. A, C,  D,  E,  p.  113.

7.

28.  E, p.  118.

28.  C,  D,  E,  p.  114.

a. 4.

29.  C,  p.  119.

29. C,  D,  E,  p.  117.

b.  3.

30.  B,  p.  119.

30. A,  B, C, D,  p.  118.

C. 2.

31. A,  p.  120.

31. A,  B, C, p.  119.

d.  1, p.110.

32.  D,  p.  120.

32. A,  B, C,  E,  p.  119.

33.  E,  p.  121.

33. A, B,  E,  p.  119-120.

8.

34. C,  D,  E,  p.  120.

a.  1,  4,  5,  8,  9,  10,  14,

35. A,  B, C,  D, p.  121.

15,  16,  17,  18,

36.  C,  D,  E,  p.  121.

p.  114-115.

b. 2,  3 ,6 ,7,1 1,1 2,1 3, 

p.  115.

9.

a.  3,  4,  5,  7,  8,  12, 

p.121.

b.  1,2,6, 9,  10,  11, 

p.  121-122.

J  76

7.  C O R TE X U L  CEREBRAL

I.  COMPLEMENT SIMPLU

1.  Cel  mai nou etaj al sistemului nervos este:

A.  Cortexul cerebral.

B.  Măduva spinării.

C.  Ganglionii bazali.

D.  Sistemul nervos vegetativ segmentär.

E.  Formaţiunea reticulată.

2.  Cercetările neurofiziologice din ultimii ani au dovedit cu lux de amănunte că acti­

vitatea cortexului cerebral depinde integral de:

A.  Sistemul hormonal al organismului uman.

B.  Funcţionarea structurilor subcorticale.

C.  Sistemul nervos autonom.

D.  Formaţiunea reticulată.

E.  Trunchiul cerebral.

3.  Al doilea sistem de semnalizare semnifică:

A.  Organizarea ierarhică verticală a funcţiilor sistemului nervos.

B.  Substanţa albă cerebrală.

C.  Substanţa cenuşie cerebrală.

D.  Gândirea abstractă.

E.  Suprafaţa emisferelor cerebrale.

4.  Denumirea pallium semnifică:

A.  Emisferă cerebrală.

B.  Structură arhaică.

C.  Mantie.

D.  Limbaj.

E.  Cortex cerebral.

5.  Indicaţi grosimea cortexului cerebral:

A.  0,5-0,7 mm.

B.  0,8-1,2 mm.

C.  1,3-4,5 mm.

D.  5,6-5,0 mm.

E.  5,1-5,5 mm.

6.  Cea mai importantă cale de comunicare interemisferică este:

A.  Scizura centrală (Rolando).

B.  Aria 44 (Broca).

C.  Scizura Sylvius.

D.  Corpul calos.

E.  Gyri occipitalis superiores.

7.  Cea mai mare parte a cortexului emisferelor (95,6%) o alcătuieşte:

A.  Cortexul vechi (allocortex).

77

B.  Cortexul nou (neocortex).

C.  Celulele giganto-piramidale (celulele Betz).

D.  Stratul  molecular.

E.  Stratul granular extern.

8.  Indicaţi descrierea corectă a stratului I (molecular) al neocortexului după K. Brod-

mann:

A.  Este  situat  imediat  sub pia  mater şi  conţine,  în  special,  ramificaţii  terminale 

ale numeroaselor dendrite ale celulelor nervoase şi ale cilindrilor axonali, îm­

pletiţi  reticular.

B.  Conţine o mulţime de celule mici,  rotunde,  poligonale sau triunghiulare, ase­

mănătoare cu nişte grăunţi.

C.  Conţine celule piramidale mici şi mijlocii, bine dezvoltate, însă dispuse destul 

de rar.

D.  Conţine celule granulare mici.

E.  Conţine  celule  polimorfe  şi  fusiforme,  situate  perpendicular  pe  suprafaţa 

cortexului, axonii cărora pătrund în substanţa albă a emisferelor.

9.  Calea tegmentală este:

A.  Un strat de substanţă albă,  aşezat între nucleus lentiformis, pe de o parte, şi 

nucleus caudatus cu thalamus opticus,  pe de altă parte.

B.  Suprafaţa  orbitală  a  lobului  frontal,  ce  se  leagă  cu  polul  temporal  prin  inter­

mediul fasciculului reprezentat sub formă de cârlig (fasciculus uncinatus).

C.  Partea terminală a căii  senzitive,  prin  care trec fibrele ce leagă talamusul cu 

lobul occipital (analizorul optic) şi cu lobul temporal  (analizorul auditiv).

D.  Calea  care conduce  impulsurile voluntare  motorii  spre  muşchii trunchiului  şi 

ai extremităţilor.

E.  Calea ce începe din cortexul cerebral şi duce spre nucleii punţii Varolio.

10.  Cel  mai vechi segment al  prozencefalului în sens filogenetic este:

A.  Creierul olfactiv (rhinencephalon).

B.  Complexul limbico-reticular.

C.  Cortexul cerebral.

D.  Nucleus lentiformis.

E.  Nucleus caudatus.

11.  Indicaţi motivul ce a dat naştere conceptului emisferă dominantă sau majoră:

A.  în cadrul leziunilor sistemului limbico-reticulat, apar o mulţime de simptome şi 

sindroame clinice (dereglări sexuale, tulburări de memorie), care se manifes­

tă prin sindromul Korsakov, dereglări vegetative-endocrine, tulburări de somn 

etc.

B.  Cercetările neurofiziologice din  ultimii  ani au dovedit cu  lux de amănunte că 

activitatea  cortexului  cerebral  depirde  integral  de  funcţionarea  structurilor 

subcorticale.

C.  în anul  1874,  savantul ucrainean V.A.  Betz a descris celulele giganto-pirami- 

dale din care ia naştere fasciculul  piramidal.

D.  Descoperirea perturbării funcţiei limbajului, determinată exclusiv de o leziune 

a emisferei stângi.

E.  Două arii  simetrice ale creierului  pot fi echivalente din punct de vedere func­

ţional,  dar controlează părţi opuse ale corpului sau spaţiului.

12.  Neuropsihologul stabileşte diagnosticul leziunii cerebrale utilizând:

A.  Examenul neurologic obiectiv.

B.  Teste standardizate, ce permit evaluarea performanţelor psihologice ale unui 

pacient în interiorul scalei cantitative a testului.

C.  Rezonanţa magnetică cerebrală.

D.  Tomografia prin emisie de pozitroni.

E.  CT cerebrală.

13. Tomografia  prin  emisie  de  pozitroni  încă  în  stadiul  iniţial  al  demenţei  de  tip 

Alzheimer remarcă:

A.  O creştere a fluxului sanguin cerebral în cortexul occipital.

B.  Activarea cortexului în aria somatosenzorială secundară.

C.  Activarea cortexului frontal.

D.  Inhibarea regiunilor parietale posterioare.

E.  Un hipometabolism adesea asimetric şi predominant parietal superior.

14.  Care evenimente recente au  redus, într-o anumită  măsură, numărul de cazuri în 

care examenul neuropsihologic este util în diagnosticul de localizare?

A.  Realizările de ultimă oră în domeniul fiziologiei omului.

B.  Descoperirea genomului uman.

C.  Ultimele achiziţii în domeniul biochimiei neurotransmiţătorilor.

D.  Descoperirile  din  domeniul  telemedicinei  şi  sistemelor informaţionale  inte­

grate.

E.  Progresele recente ale tehnicilor neuroradiologice.

15.  La  mai  mulţi  ani  după  un  traumatism  craniocerebral  sau  o  intoxicaţie,  singurele 

fenomene reziduale susceptibile de a indica prezenţa unei leziuni cerebrale pot fi:

A.  Deficienţele neuropsihologice.

B.  Neurastenia şi cefaleea musculotonică.

C.  Atacurile de panică,

D.  Dereglările de somn.

E.  Tulburările de comportament, 

*

16.  Afazia Broca se caracterizează prin:

A.  Producţie verbală abundentă şi incoerentă. Limbaj normal articulat, dar logo- 

reic, cu prezenţa multor parafazii,  neologisme asemantice.

B.  Dezintegrare fonetică asociată cu  reducerea spontaneităţii verbale.

C.  Pierderea înţelegerii limbajului oral şi imposibilitatea repetării, contrastând cu 

o înţelegere normală a limbajului scris.

D.  Limbaj  spontan,  bogat în  parafazii  fonemice sau verbale,  dezorganizare se­

veră a  repetării cuvintelor sau frazelor cu  păstrarea  remarcabilă a înţelegerii 

cuvintelor auzite sau văzute.

E.  Pierderea capacităţii bolnavului de a citi şi de a deosebi culorile.

17.  Ce se numeşte disprozodie?

A.  Discurs încetinit, monoton, silabisit, emis cu efort.

B.  Denumirea corectă a obiectelor şi imaginilor în absenţa apraxiei.

C.  Vorbire  rară,  constând  esenţial  din  nume,  verbe  tranzitive  şi  adjective;  cea 

mai mare parte a cuvintelor scurte sunt omise, dând limbajului un stil telegra­

fic, agramat.

D.  Eforturile  bolnavului  pentru  a vorbi  şi  mimica sa denotă  prezenţa conştienti­

zării erorilor cu reacţii de enervare sau angoasă.

E.  Afazie nonfluentă, fără nici o tulburare articulatorie.

18. în  care  afazie  conţinutul  discursului  este,  de  regulă,  lipsit  de  sens  şi  neînţeles 

pentru persoanele înconjurătoare?

A.  Afazia Broca.

B.  Afazia Wernicke.

C.  Surditatea verbală.

D.  Afazia de conducţie.

E.  Cecitatea verbală pură.

19.  Etiologia obişnuită a afaziei de conducţie este:

A.  Consecinţa unei leziuni ischemice, interesând emisfera stângă.

B.  Traumatismul cortexului auditiv asociativ.

C.  Inflamaţia herpetică bilaterală a zonei  Heschle.

D.  O embolie în ramura ascendentă parietală sau temporală posterioară a arte­

rei cerebrale medii.

E.  O leziune tumorală a cortexului striat vizual stâng.

20.1n asigurarea localizării sunetului (direcţia, distanţa) intervin:

A.  Corpii geniculaţi interni.

B.  Emisfera temporală stângă.

C.  Corpii trapezoizi.

D.  Ganglionul spiral Corti.

E.  Emisfera temporală dreaptă.

21. Amuzia desemnează:

A.  Imposibilitatea localizării sunetului.

B.  Imposibilitatea discriminării intensităţilor şi frecvenţelor sunetelor.

C.  Incapacitatea de a identifica sunetele.

D.  Deficitul selectiv de identificare a conţinutului mesajului verbal.

E.  Incapacitatea de a identifica melodiile, determinată de afectarea lobului tem­

poral drept.

22.  Cauza manifestării diferitor forme de agnozii vizuale este:

A.  Atrofia papilei nervului optic.

B.  Adenomul hipofizar cu comprimarea chiasmei optice.

C.  Leziunea bilaterală a bandeletei optice.

D.  Ischemia în zonele de trecere a radiaţiei Gratiolet.

E.  Afectarea lobului occipital.

23.  Astereognozia este:

A.  Incapacitatea de a identifica vizual un obiect sau reprezentarea lui grafică în ab­

senţa tulburărilor funcţiilor vizuale elementare sau a capacităţilor intelectuale.

B.  Tulburarea  limitată  la  denumirea  obiectului,  utilizarea  căruia  pacientul  e ca­

pabil s-o indice.

C.  Incapacitatea  de a  identifica  un obiect pe cale tactilă, în  absenţa oricărei  in­

formaţii vizuale sau auditive.

D.  Imposibilitatea de a numi culorile atunci când ele sunt corect aplicate obiec­

telor.

E.  Imposibilitatea recunoaşterii vizuale a persoanelor chiar apropiate. Identifica­

rea poate deveni posibilă doar auditiv.

24.  Indicaţi forma cea mai expresivă a hemiasomatognoziei:

A.  Anozognoziile hemiplegiei din cadrul sindromului Anton-Babinski.

B.  Imposibilitatea bolnavului de a descrie verbal, de a răspunde şi de a se orien­

ta în raport cu stimulările de partea controlaterală leziunii.

C.  Ignorarea  de  către  bolnav a  hemispaţiului  stâng  (un  dirijor  ignorează  muzi­

canţii din orchestră plasaţi în stânga sa, pacienţii îşi rad doar hemifaţa dreap­

tă etc.).

D.  Pierderea capacităţii de a indica la comandă orală părţile propriului corp.

E.  Agnozie digitală, agrafie pură, dezorientare dreapta-stânga şi acalculie.

25. în  care  apraxie  executarea  gestului  este  perfectă  atunci  când  pacientului  i  se

propune să utilizeze real  un  obiect (de exemplu, ciocanul), în  loc să  mimeze în­

trebuinţarea lui?

A.  Apraxia melocinetică.

B.  Apraxia dinamică.

C.  Apraxia ideomotorie.

D.  Apraxia ideatorie.

E.  Apraxia constructivă.

26. Alegeţi afirmaţia corectă privind amnezia anterogradă:

A.  Imposibilitatea sau diminuarea capacităţii de a reţine informaţii actuale, noi pen­

tru pacient, apărute după instalarea tulburărilor mnezice,  ceea  ce determină o 

incapacitate mai mult sau mai puţin totală de a învăţa. Se manifestă prin deficitul 

de reţinere după un răgaz de 3 min. a 3 informaţii verbale sau vizuale.

B.  Corespunde imposibilităţii evocării amintirilor dobândite înainte de instalarea 

acută sau progresivă a tulburărilor de memorie.  Se  evidenţiază  prin  intero­

garea  pacientului  referitor  la  biografia  sa,  prin  evenimente  politice,  achiziţii 

şcolare sau didactice.

C.  Desemnează  o  perioadă  din  viaţa  subiectului,  care  nu  i-а  lăsat în  memorie 

nici o urmă.

D.  Răspunsuri  verbale  eronate  referitoare  la  rememorarea  amintirilor  recente 

sau din trecut.

E.  Se  instalează  brusc  la  subiecţii  de  50-70  de  ani,  fără  nici  o  cauză  declan­

şatoare  precisă;  durează  6-8  ore  şi  nu  lasă  alte  sechele  decât  o  amnezie 

lacunară.

27. Amneziile axiale înglobează:

A.  O perioadă din viaţa subiectului, care nu i-а lăsat în memorie nici o urmă.

B.  O întrerupere în biografia bolnavului.

C.  Amneziile  asociate  cu  afectarea  bilaterală  a  circuitului  hipocampo-mamilo- 

talamic.

D.  Amneziile traumatice.

E.  Dereglările memoriei (de scurtă durată).

28.  Ipoteza  unei  ischemii  tranzitorii  a  formaţiunilor  hipocampale  este  emisă  drept

cauză a:

A.  Amneziilor lacunare.

B.  lotusului amnezic.

C.  Amneziilor axiale.

D.  Confabulaţiilor.

E.  Amneziei anterograde.

29. Amneziile globale se înregistrează în cadrul:

A.  Polineuropatiei consecutive unei carenţe de tiamină la alcoolicii cu denutrhie.

B.  Afecţiunilor bilaterale ale structurilor limbice.

C.  Lezării regiunii diencefalice.

D.  Diferitor forme de demenţă, atunci când tulburările mnezice nu sunt decât un 

aspect al unei deteriorări mai vaste a funcţiilor intelectuale.

E.  Ictusului amnezic.

30.  Se numeşte shifting (în cadrul sindroamelor ariilor premotorii):

A.  Incapacitatea de a executa acţiuni secvenţiale.

B.  Pierderea abilităţii de a trece rapid de la o mişcare la alta.

C.  O  flexie  reflexă  patologică,  invincibilă  a  degetelor,  declanşată  de  un  stimul 

tactil  mobil  pe faţa palmară a mâinii.

D.  Pierderea obişnuinţei de a utiliza membrele inferioare pentru a merge.

E.  O deviere a privirii spre leziune.

•

31.  Tulburarea de tip I a personalităţii (tip apatico-abulic) în cadrul sindromului frontal

propriu-zis cuprinde:

A.  Apatia şi inerţia motorie, dispoziţia tristă, indiferenţa afectivă, scăderea spon­

taneităţii verbale,  nepăsarea şi imposibilitatea programării unei activităţi.

B.  Comportamentul  impulsiv,  dezinhibat,  cu  schimbări  de  dispoziţie,  tendinţa 

pentru calambururi, puerilitate, egocentrism,  uneori comportament maniacal, 

hipersexual,  bulimie, incapacitatea de a efectua o activitate productivă.

C.  Perseverarea motorie -  repetiţia anormală a unui comportament determinat, 

deficienţa mecanismului de autocontrol al mişcării motorii, dificultăţi de trece­

re de la un ordin la altul.

D.  Comportamentul de  imitare şi de  utilizare  (comportamentul  Lhermitte):  paci­

enţii  frontali  imită  gesturile  examinatorului  şi  au  tendinţa  de  a  apuca  şi  de a 

folosi obiectele prezentate lor fără a fi enunţat vreun ordin.

E.  Pierderea  capacităţii  bolnavului  frontal  de  a  menţine  mişcările voluntare  ale 

privirii după comanda verbală,  reducerea mişcării de explorare a privirii.

32.  Se numeşte astereognozie (apraxie sau cecitate tactilă):

A.  Neglijenţa spaţială  unilaterală, deficitul de percepţie a spaţiului.

B.  Incapacitatea de a descrie verbal caracteristicile spaţiale ale mediului familiar.

C.  Tulburarea schemei corporale.

D.  Incapacitatea  de  a  identifica tactil  un  obiect fără  ajutorul vederii,  în  absenţa 

unui deficit senzitiv sau  motor elementar.

E.  Hemianestezia  sau  hemihipoestezia  controlaterală  leziunii  circumvoluţiunii 

parietale ascendente.

33. Alegeţi descrierea corectă a teleopsiei:

A.  Iluzie optică în care este dereglată forma imaginii.

B.  Transformarea dimensiunilor unei imagini.

C.  Dereglarea percepţiei culorii unei imagini.

D.  Perseverenţa vizuală în timp sub formă de persistenţă a unei imagini.

E.  Dereglarea percepţiei poziţiei imaginii în raport cu subiectul.

34.  Complexele onirice (dreamy state) îşi au originea în:

A.  Structurile temporale, în special din dreapta.

B.  Regiunea striată,  bilateral.

C.  Intersecţia temporo-parieto-occipitală.

D.  Ariile vizuale.

E.  Cortexul şi substanţa albă subiacentă a regiunii  parieto-occipitale.

35.  Una dintre manifestările cele mai spectaculoase ale deconexiunii intraemisferice 

(calozotomiei) este:

A.  Anomia culorilor.

B.  Sindromul Balint.

C.  Apraxia diagnostică (de exemplu,  pacienta se străduieşte să-şi încheie bluza 

cu mâna dreaptă, în timp ce mâna stângă execută acţiunea opusă).

D.  Halucinaţia vizuală liliputană sau guliveriană.

E.  Palinopsia  (de exemplu,  bolnavul are  impresia că  vede trecând  din  nou  prin 

faţa sa o persoană,  pe care a vâzut-o în urmă cu 5 minute).

II.  COMPLEMENT MULTIPLU

1.  Emisferele cerebrale sunt unite prin:

A.  Corpul calos.

B.  Spaţiul  perforat anterior.

C.  Bulbul olfactiv.

D.  Chiasma optică.

E.  Corpii mamilari.

2.  O scurtă revistă de ansamblu a emisferelor cerebrale include următoarele afirmaţii'

A.  Fiecare  emisferă  are  3  suprafeţe:  dorso-laterală,  medială  şi  inferioară  sau 

bazată.

B.  Suprafaţa dorso-laterală este concavă, ceea ce nu corespunde boltii craniului.

C.  Suprafaţa medială, îndreptată spre faţa celeilalte emisfere,  este piaţă.

D.  Suprafaţa  bazată are o formă destul de compactă,  corespunzând  bazei cra­

niului.

E.  Pe întinderea emisferelor deosebim extremitatea anterioară (polus frontalis), 

extremitatea  posterioară  (polus occipitalis)  şi  extremitatea  temporală  (polus 

temporalis).

3.  Corpul calos poate fi împărţit în următoarele regiuni:

A.  Partea anterioară -  rostrum.

B.  Zona centrală -  istm.

C.  Zona posterioară -  splenium.

D.  Zona dorso-laterală.

E.  Circumvoluţiunea supramarginală (gyrus supramarginalis).

4.  Căile de conducere ale telencefalului se împart în următoarele sisteme:

A.  Centrul semioval (centrum semiovalae).

B.  Sistemul aferent.

C.  Sistemul de asociere.

D.  Sistemul comisural.

E.  Sistemul de proiecţie.

5.  Neuropsihologia clinică are ca obiect măsurarea şi analiza modificărilor capacită­

ţilor:

A.  Intelectuale.

B.  De percepţie.

C.  De memorie.

D.  De personalitate.

E.  Emoţionale.

6.  Indicaţi  leziunile cerebrale care pot conduce la modificări neuropsihologice:

A.  Accident vascular.

B.  Intoxicaţie.

C.  Propagare intracerebrală a unei tumori.

D.  Maladie degenerativă a SNC.

E.  Tumori  medulare benigne.

7.  Neuropsihologia cuprinde:

A.  Neuropsihologia fundamentală.

B.  Neuropsihologia clinică.

C.  Neuropsihologia experimentală.

D.  Neurologia comportamentului.

E.  Neuropsihologia cognitivă.

8.  Testarea neuropsihologică continuă şi azi să furnizeze importante contribuţii în:

A.  înţelegerea mecanismelor patofiziologice de dezvoltare a maladiilor sisteme­

lor nervos central şi periferic.

B.  Diagnosticul diferenţial al demenţelor la bolnavii vârstnici.

C.  Stabilirea  particularităţilor de conduită terapeutică la bolnavii cu atrofie corti- 

cală progresivă.

D.  Diagnosticul diferenţial al depresiilor la bolnavii vârstnici.

E.  Identificarea tulburărilor de comportament asociate cu bolile cerebrale în debut.

9.  Examenul neuropsihologic e axat pe cercetarea:

A.  Funcţiilor cognitive, adică intelectuale (numite şi activităţi cerebrale superioa­

re sau corticale).

B.  Categoriilor activităţilor nonintelectuale,  ca emotivitatea,  motivaţia şi funcţiile 

executive, ce presupun activităţi de a  iniţia şi de a transforma în  realitate  un 

comportament dirijat spre un scop precis.

C.  Posibilităţii  de  înţelegere  rapidă,  inteligentă  a  dereglărilor de  comportament 

la bolnavii cu tulburări ale funcţiilor corticale.

D.  Calităţilor fizice ale unui sportiv de a se desprinde de la sol în înălţime sau în 

lungime.

E.  Stărilor  psihice  anormale  ce  se  manifestă  prin  tulburări  de  comportament, 

scăderea capacităţii de adaptare la condiţiile de mediu.

10.  Activităţile cognitive se clasifică în:

A.  Activităţi  mnezice (memoria) -  permit însuşirea,  păstrarea şi  utilizarea  infor­

maţiilor.

B.  Activităţi perceptivo-motrice (gnozii şi praxii) -  permit de a recunoaşte şi de a 

identifica forme şi obiecte, cât şi de a constitui un repertoriu de gesturi pentru 

utilizare şi comunicare.

C.  Activităţi verbale  (limbaj) -  permit de a însuşi,  de a  produce şi de a  înţelege 

semnele unei limbi.

D.  Activităţi organizatorice (raţiune şi gândire) -  permit manipularea cu informa­

ţiile de natură variată, prezente sau memorate, pentru a rezolva o situaţie sau 

o problemă,  pentru a exprima un gând.

E.  Activităţi psiho-sociale de adaptare la mediul înconjurător.

11.  Toate activităţile cognitive sunt:

A.  Izolate una de alta.

B.  Interdependente.

C.  Independente.

D.  Interinfluenţate.

E.  Indezirabile.

12.  Definiţia afaziei exclude:

A.  Perturbările  funcţiei  limbajului,  ce  rezultă  dintr-o  dezorganizare  globală  a 

funcţionării cerebrale (confuzie mentală, demenţă).

B.  Lezarea ariei corticale Broca.

C.  Dificultăţile de comunicare (cecitate-surditate, disartrie-disfonie).

D.  Dezorganizarea funcţiei ariei corticale Wernicke.

E.  Dezintegrarea categoriilor activităţilor nonintelectuale,  ca emotivitatea,  moti­

vaţia şi funcţiile executive.

13.  Examenul unui afazic include:

A.  Examenul limbajului oral.

B.  înţelegerea.

C.  Probele mai complicate.

D.  Examenul neurologic.

E.  Examenul neuroimagistic. 

•

14.  Principalele tipuri de afazie sunt:

A.  Cecitatea auditivă pură.

B.  Surditatea verbală.

C.  Afazia Broca.

D.  Afazia Wernicke.

E.  Afazia de conducţie.

15. în majoritatea cazurilor, afazia Broca este:

A.  Consecinţa lezării cortexului auditiv asociativ (partea posterioară a primei circum- 

voluţiuni temporale) şi lobului parietal inferior (gyrus supramarginal şi angular).

B.  Consecinţa unei lezări ischemice,  interesând emisfera stângă.

C.  Asociată cu o hemiplegie dreaptă cu sau fără hemianestezie.

D.  Asociată cu apraxie buco-facială, eventual cu apraxie ideomotorie.

E.  Consecinţa afectării bilaterale a zonei Heschle.

16.  Examenul anatomic în cecitatea verbală pură  (dislexie fără agrafie) pune în evi­

denţă:

A.  Leziunile anterioare ale lobului frontal.

O

'

B.  Leziunea cortexului striat vizual stâng (aria 17) şi a ariilor de asociere vizuală 

(18 şi  19).

C.  Leziunea conexiunilor cortexului vizual drept şi a ariilor de asociere cu regiu­

nea temporoparietală.

D.  Afectarea suprafeţei interne a  lobului frontal.

E.  Afectarea bilaterală a zonei Heschle.

•

17.  Deseori, astereognozia rezultă din afectarea:

A.  Muşchilor striaţi.

B.  Nervilor periferici.

C.  Măduvei spinării şi trunchiului cerebral.

D.  Talamusului.

E.  Cortexului parietal.

18. în agnozia digitală bolnavul este incapabil:

A.  Să recunoască degetele mâinilor sale dintre cele ale examinatorului.

B.  Să identifice degetele mâinilor sale dintre cele ale examinatorului.

C.  Să numească degetele mâinilor sale dintre cele ale examinatorului.

D.  Să selecteze degetele mâinilor sale dintre cele ale examinatorului.

E.  Să deosebească degetele mâinilor de degetele picioarelor sale.

19.  Examinarea pacientului pentru cercetarea unei apraxii include:

A.  Aprecierea posibilităţii de manipulare concretă cu obiecte (gesturi tranzitive) 

şi îmbrăcării (vestă,  pantaloni de pijama,  cravată etc.).

B.  Examenul  executării  gesturilor,  care  nu  cer  utilizarea  obiectelor  (gesturi  in­

tranzitive) la ordin sau imitaţie.

C.  Examenul executării secvenţelor arbitrare şi gesturilor contrariate.

D.  Aprecierea activităţi grafice şi constructive.

E.  Determinarea integrităţii nucleului  personalităţii.

20.  Sunt recunoscute câteva tipuri de apraxie:

A.  Melocinetică.

B.  Statică.

C.  Dinamică şi ideomotorie.

D.  Ideatorie.

E.  Constructivă.

21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la apraxia constructivă:

A.  Apare în activităţile grafice şi în anumite teste cu exigenţă de utilizare a rela­

ţiilor spaţiale.

B.  Scrisul  este  perturbat din  cauza  utilizării defectuoase a  paginii,  spaţiilor ine­

gale dintre litere şi cuvinte.

C.  Realizarea unui desen se face pe rate, fără structură.

D.  Este consecinţa unei leziuni vaste a lobului frontal stâng.

E.  Rezultă dintr-o leziune parietală  stângă sau dreaptă ori  a  corpului  calos şi e 

facilitată printr-o asociere cu o leziune frontală.

22.  Memoria se clasifică în următoarele tipuri:

A.  De scurtă durată (efemeră sau operativă,  imediată sau primară).

• H v  

B.  Pe termen  lung (secundară).

C.  De lucru.

D.  Principală.

E.  Asociativă.

23.  Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la memoria de lungă durată:

A.  Are o capacitate limitată la 7 cifre sau fenomene prezentate auditiv sau vizual.

B.  Nu poate fi suportul memoriei de lucru.

C.  Se referă  la achiziţii durabile,  accesibile  la  o  reamintire conştientă  (memoria 

declarativă sau explicită) sau ce ţin  de însuşirea procedurilor tehnice şi  cog­

nitive (memoria procedurală sau  implicită).

D.  Poate  fi  explorată  prin  intermediul  testării  privind  cunoştinţele  didactice  şi 

evenimentele trecutului.

E.  Conţine un sistem iniţial ce menţine informaţii temporare (un minut).

24.  Există următoarele tipuri de amnezii:

A.  Sindromul Korsakoff.

B.  Amneziile axiale.

C.  Constatările.

D.  Ictusul amnestic.

E.  Amneziile globale.

25. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la sindromul  Korsakoff:

A.  Se manifestă  prin tulburarea  severă a  memoriei cu confabulaţii  şi  recunoaş­

teri false.

B.  Este asociat cu polineuropatia consecutivă  unei carenţe de tiamină  la alcoo­

licii cu denutriţie.

C.  Dereglările de memorie se caracterizează prin amnezie anterogradă absolu­

tă şi amnezie retrogradă relativă.

D.  Se afectează în special memoria de lungă durată.

E.  Este consecinţa pierderii cunoştinţei.

26.  Exemple de amnezie lacunară sunt:

A.  Dezorientarea în spaţiu. 

.

B.  Tulburarea vigilenţei.

C.  Amnezia consecutivă unei crize comiţiale.

D.  Amnezia consecutivă unui electroşoc.

E.  Majoritatea amneziilor traumatice.

27.  Ictusul amnestic are următoarele caracteristici:

A.  Se instalează lent la subiecţii de 30-40 de ani, cu cauză declanşatoare precisă.

B.  Durează 6-8 ore şi nu lasă alte sechele decât o amnezie lacunară.

C.  Recidivează rar.

D.  Pe parcursul episodului,  pacientul se află într-un „sindrom  Korsakoff acut”.

E.  Examenul clinic nu denotă nici un semn  neurologic asociat.

28.  Din  punct  de  vedere  anatomo-funcţional,  fiecare  lob  frontal  poate  fi  divizat  în 

următoarele zone distincte:

A.  Aria primară de proiecţie a sensibilităţii elementare.

B.  Aria  4  (aria  motorie  sau  circumvoluţiunea  rolandică,  aria  precentrală  sau 

cortexul motor primar).

C.  Ariile terţiare de  integrare plurimodală  (somatosenzitive,  vestibuläre,  vizuale 

şi simbolice).

D.  Ariile  premotorii  considerate  arii  secundare  ale  motricităţii,  privind  mai  ales 

organizarea şi controlul mişcărilor de fineţe.

E.  Cortexul  prefrontal,  care  reprezintă  o zonă  terţiară  de  integrare superioară, 

atât a comportamentului motor, cât şi a altor forme de comportament.

29.  Dereglările de limbaj în cadrul sindroamelor ariilor premotorii se manifestă prin:

A.  Oprirea vorbirii.

B.  Mutism.

C.  Gol de cuvinte.

D.  „Salată" de cuvinte.

E.  Scăderea iniţiativei de a vorbi şi a fluidităţii verbale.

30.  Sindromul de apraxie a mersului are următoarele componente:

A.  Pierderea unilaterală a mirosului.

B.  Lipsa de iniţiativă pentru mers.

C.  Bolnavii sunt incapabili să-şi plaseze picioarele în poziţia normală a mersului 

şi încearcă să meargă „în foarfece”.

D.  Reacţia de magnet (magnet-apraxia lui Denny-Brown): bolnavul stă nemişcat 

timp îndelungat.

E.  Prezenţa reflexelor de prehensiune şi tatonare (grasping şi groping) a mâini­

lor şi picioarelor.

31.  Lobul parietal e divizat în următoarele regiuni funcţionale:

A.  Aria primară de proiecţie a sensibilităţii elementare.

B.  Aria acustică primară.

C.  Aria acustică secundară.

D.  Ariile de asociaţie mai degrabă unimodale, lezarea cărora determină deficite 

unimodale de integrare a percepţiilor senzitiv-senzoriale (anomie tactilă).

E.  Ariile terţiare de integrare plurimodală  (somatosenzitive,  vestibuläre,  vizuale 

şi simbolice).

32.Sindromul  Balint se manifestă prin:

A.  Paralizia psihică a privirii -  incapacitatea de a orienta privirea spre ţinta ce se 

află în câmpul vizual periferic.

B.  Incapacitatea de a percepe vizual obiectele în mişcare.

C.  Ataxia  optică -  deficit de  coordonare ochi-mână  sau  imposibilitatea  pacien­

tului  de  a  efectua  cu  precizie  prinderea  cu  mâna  a  obiectelor  sub  control 

vizual.

D.  Tulburarea recunoaşterii persoanelor sau reprezentărilor acestora (fotografii, 

desene etc.),  pe care pacientul le poate identifica totuşi după voce.

E.  Simultagnozia -   reducerea  concentrică  a  câmpului  vizual funcţional  (bolna­

vul  este incapabil să vadă  2 obiecte în acelaşi timp),  ca o consecinţă a  unui 

fenomen de disociere între vederea centrală şi cea periferică.

33.  Cele mai importante sindroame de disconexiune intraemisferică sunt:

A.  Afazia de conducţie.

B.  Surditatea verbală pură.

C.  Prozopagnozia.

D.  Halucinaţiile vizuale elementare.

E.  Mutismul akinetic.

III. ASOCIERE SIMPLĂ

a.  Fibrele emisferiale de 

asociere.

b.  Fibrele emisferiale 

comisura le.

Asociaţi cifrele cu literele:

1.

2

.

3.

4.

5.