Aprobat de Consiliul metodic central al usmf nicolae Testemiţanu
Yüklə 3,29 Mb. Pdf görüntüsü
|
|
6 . 7. 8 . 9. Leagă talamusul cu corpii geniculaţi, parţial, cu regiunile inferioare ale sistemului nervos central.
Unesc părţile simetrice ale celor două emisfere. Realizează conexiunea dintre diferite zone ale cortexului în cadrul aceleiaşi emisfere. Se împart în fibre scurte şi fibre lungi. O parte din fibre aparţin corpului calos. Unele din aceste fibre conduc excitaţiile cen tripet, iar altele - centrifug. Fasciculus longitudinalis superiores. Comisura anterioară. Fornicis. 10. Fasciculus longitudinalis inferiores. 11. Fasciculus uncinatus. 12. Tractus cortico-bulbaris. 13. Tractus cortico-pontinus. 14. Tractus thalamo-corticalis. Indicaţi formaţiunile creierului olfactiv periferic şi formaţiunile creierului olfactiv central: Creierul olfactiv: Formaţiunile: a. Periferic. 1. Bulbus olfactorius. Piciorul hipocampului. Circumvoluţiunea dentată (gyrus dentatus). Tractus olfactorius. Trigonum olfactorius. • Substanţa perforată anterioară. Circumvoluţiunea fornicată (gyrus fornicatus). b. Central. 2 . 3. 4. 5. 6 . Ш Asociaţi cifrele cu literele: a. Aria Broca. b. Aria Wernicke. 1 2,
4. 5.
. Aria 44.
Aria 45. Jumătatea posterioară a primelor două cir- cumvoluţiuni temporale stângi. A 3-a circumvoluţiune frontală. Este zona motrice, care asigură controlul fo netic al expresiei. Este o zonă receptivă, unde mesajul e deco dat în funcţie de constituantele lui fonemice. Asociaţi apraxiile cu caracteristicile lor: Apraxia:
a. Melocinetică. b. Dinamică. Caracteristicile: 1. Incapacitatea de a supune acţiunea unui plan, eviden ţiată prin testele la apraxie. 2. Dezorganizarea mişcării, apropiată tulburărilor mo torii elementare. 3. Reducerea spontaneităţii motorii (neglijenţă motorie). 4. Prevalenta formulelor tonice, amintind reacţiile de prehensiune şi evitare. 5. Imposibilitatea de a repeta în ordin definit 3 gesturi elementare. 6. Imposibilitatea de a executa o instrucţie (un ordin) contrariantă. Asociaţi simptomatologia motrică paroxistică cu cea deficitară de afectare a ariei motorii primare: Manifestările clinice: Simptomatologia: a. Paroxistică. b. Deficitară. 1. Epilepsie motorie parţială (jacksoniană). 2. Crize ce pot fi generalizate sau urmate de un deficit • motor tranzitoriu sau permanent. 3. Criza este controlaterală leziunii. 4. Hemiplegie sau hemipareză corticală cu predomi nanţă facio-brahială. 5. Mişcări deficitare în hemicorpul afectat. 6. Postură hemiplegică. 7. Pareză facială centrală. 8. Hipertonie şi mers spastic. 9. Reflex cutanat plantar patologic (semnul Babinski). Alegeţi simptomatologia parietală şi simptomatologia temporală: Simptomatologia: a. Parietală. b. Temporală. Manifestările: 1. Tulburări de audiţie prin leziuni bilaterale ale gyru- surilor Heschle. 2. Epilepsie somatosenzitivă parţială. 3. Tulburări olfactive, halucinaţii olfactive. 4. Hemianestezii sau hemihipoestezii controlaterale leziunii distructive. 5. Astereognozie. 6. Hemianopsie omonimă în cadranul superior. 7. Crize parţiale cu simptomatologie complexă. 8. Tulburarea schemei corporale. 9. Tulburări de percepţie şi de integrare vizuală. 10. Deficit sau pierderea memoriei topografice. 11. Neglijenţă spaţială unilaterală. 12. Apraxie ideatorie şi ideomotorie, apraxie constructi vă, apraxie de îmbrăcare. 13. Deficit în percepţia timpului. 14. Tulburări ale memoriei verbale şi nonverbale. 15. Tulburări cognitive (de învăţare), tulburări intelectuale.
IV. RELAŢIE CAUZĂ-EFECT A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele; В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă; D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată; E - dacă ambele afirmaţii sunt false. 1. Studierea cortexului cerebral (cortex cerebri) are o importanţă teoretică de osebită, deoarece ea ne oferă o imagine clară despre reglarea nervoasă a tuturor proceselor organismului uman şi adaptarea lui la mediul înconjurător. 2. Activităţile perceptivo-motrice şi cele verbale permit individului să fie în relaţie cu lumea externă, pe când activităţile mnezice şi organizatorice aparţin acti vităţilor „interne” ale subiectului. 3. Corpul calos nu participă în mod semnificativ la reorganizarea funcţională după o agresiune cerebrală, observaţiile clinice la acest capitol fiind încă foarte sărace. Răspunsurile se vor nota cu: RĂSPUNSURI I.
II. 1. A, p. 123. 1- A, B, D, E, p. 123. 2. B, p. 123. 2. A, C, D, E, p. 123. 3. D, p. 123. 3. A, B, C, p. 126. 4. C, p. 123. 4. C, D, E, p. 129. 5. C, p. 123. 5. A, B, C, D, p. 132. 6. D, p. 126. 6. A, B, C, D, p. 132. 7. B, p. 126. 7. B, C, D, E, p. 132. 8. A, p. 128. 8. B, D, E, p. 133. 9. C, p. 130. 9. A, B, p. 133. 10. A, p. 130. 10. A, B, C, D, p. 133. 11. D, p. 131. 11. B, D, p. 133. 12. B, p. 132. 12. A, C, p. 134. 13. E, p. 133. 13. A, B, C, p. 134. 14. E, p.. 133. 14. B, C, D, E, p. 135. 15. A, p. 133. 15. B, C, D, p. 135. 16. B, p. 135. 16. B, C, p. 135-136. 17.*A, p. 135. 17. B, C, D, E, p. 137. 18. B, p. 135. 18. A, B, C, D, p. 137. 19. D, p.. 135. 19. A, B, C, D, p. 138. 20. C, p. 136. 20. A, C, D, E, p. 138-139. 21. E, p. 136. 21. A, B, C, E, p. 139. 22. E, p. 136. 22. A, B, C, p. 139. 23. C, p. 137. 23. C, D, p. 139-140. 24. A, p. 137. 24. A, B, D, E, p. 141-142. 25. C, p. 139. 25. A, B, C, p. 141. 26. A, p. 141. 26. C, D, E, p. 141. 27. C, p. 141. 27. B, C, D, E, p. 141. 28. B, p. 142. 28. B, D, E, p. 142. 29. D, p. 142. 29. A, B, C, E, p. 142. 30. B, p. 142. 30. B, C, D, E, p. 143. 31. A, p. 143. 31. A, D, E, p. 144. 32. D, p. 144. 32. A, C, E, p. 146. 33. E, p. 146. 33. A, B, p. 147. 34. A, p. 146. 35. C, p. 147. 1 . a. 3,4,7,1 0,1 1. b. 2, 5, 8, 9. c. 1,6, 12, 13. 14, p. 129.
2. a. 1,4, 5,6. b. 2, 3, 7, p. 130. 3. a. 1,2,4, 5. b. 3, 6, p. 134. 4. a. 2, 3,4, p. 138. b. 1, 5, 6, p. 138-139. 5. a. 1,2,3, p. 142. b. 4, 5, 6, 7, 8, 9, p. 142.
6 . a. 2, 4, 5, 8, 10, 11, 12, p. 144. b. 1, 3, 6, 7, 9, 13, 14, 15, p. 145.
III. ţ IV. ., p. 123 p. 133
, p. 147 8. M ENINGELE Ş l
LICH ID U L CEFALOR AHIDIAN I. COMPLEMENT SIMPLU 1. Indicaţi locul de formare a fluidului cerebrospinal: A. Spaţiu! epidural. B. Spaţiul subdural. C. Cisternele cerebrale. D. Ventriculele cerebrale. E. Spaţiul subarahnoidian. 2. Accidentele vasculare ce implică vasele din spaţiul subarahnoidian conduc la: A. Hematoame epidurale. B. Hematoame subdurale. C. Hemoragii subarahnoidiene. D. Hemoragii intraparenchimatoase. E. Hemoragii intraventriculare. 3. Lichidul cefalorahidian curge din ventriculele laterale în ventriculul III prin: A. Orificiile Monroe. B. Apeductul Sylvius. C. Orificiul Luskha. D. Orificiul Majendie. E. Cisterna mare. 4. Indicaţi cantitatea de lichid cefalorahidian de care dispune un adult sănătos: A. 50-60 ml. B. 70-80 ml. C. 90-100 ml. D. 120-160 ml. E. 170-200 ml. 5. Indicaţi maladia care este însoţită adesea de eozinofilie în lichidul cefalorahidian: A. Accidentul vascular cerebral hemoragie. B. Ictusul cerebral ischemic. C. Cisticercoza. D. Encefalita herpetică. E. Poliradiculonevrita Guillain-Barrâ. 6. Pentru a diferenţia o contaminare cu sânge a lichidului cefalorahidian de o hemo ragie preexistentă, se foloseşte: A. Puncţia lombară repetată. B. Extragerea lichidului cefalorahidian prin puncţie ventriculară. C. Examenul prin rezonanţă magnetică cerebrală. D. Examenul prin computer tomografie cerebrală. E. Colectarea lichidului cefalorahidian în cel puţin trei tuburi (testul celor trei tuburi).
7. Pentru descrierea modificărilor lichidului cefalorahidian în meningite se utilizează termenul de: A. Pleiocitoză. B. Proteinorahie. C. Disociaţie celulară-proteică. D. Disociaţie proteică-celulară. E. Lichid meningitic. 8. Indicaţi valorile glucozei în lichidul cefalorahidian, considerate anormale: A. Mai mici de 4,0-4,5 mmol/l. B. Mai mici de 2,2-2,5 mmol/l. C. La nivelul de 60-70% din valorile concentraţiei glucozei din sânge. D. Mai mari de 5,5 mmol/l. E. Mai mari de 6,6 mmol/l. 9. Diminuarea concentraţiei clorurilor şi glucozei în lichidul cefalorahidian este spe cifică pentru: A. Bolile demielinizante ale sistemului nervos. B. Meningita tuberculoasă. C. Hemoragia subarahnoidiană. D* Encefalopatia alcoolică acută. E. Epilepsie. 10. Care afirmaţie din cele enumerate mai jos este considerată o contraindicaţie în puncţia lombară? A. Hipoglicemia. B. Hipertensiunea arterială. c. Rezultatele pozitive ale testării anticorpilor specifici pentru treponemă în plasmă. D. Edemul papilei nervului optic. E. Hidrocefalia normotensivă, depistată prin computer tomografie cerebrală. Cea mai obişnuită complicaţie ce poate surveni în urma puncţiei lombare este: A. Agravarea hernierilor cerebrale şi a compresiunilor medulare. B. Cefaleea. C. Sângerarea subarahnoidiană. D. Diplopia. £. Durerile în rahis şi simptomele radiculare. II. COMPLEMENT MULTIPLU 1. Meningele include de la exterior spre interior: A. Suprafaţa piloasă a capului B. Aponevroza. C. Dura mater. D. Arahnoida. E. Pia mater. 2. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la arahnoidă: A. Reprezintă o membrană subţire, fină, ce înconjoară creierul şi măduva spinării. B. Partea externă aderă la dura mater. C. Este formată din 2 straturi: extern şi intern. D. De la exterior spre interior sunt dispuse numeroase prelungiri filamentoase sau trabecule ce se ataşează de pia mater. E. Este bogat vascuiarizată şi conţine vase sanguine mici, ce irigă creierul şi măduva spinării. 3. Spaţiul epidural la nivelul măduvei spinării conţine: A. Lichid cefalorahidian. B. Semifluid bogat în triacilglicerol. C. Sinusuri venoase ce poartă sângele de la măduva spinării spre venele ma gistrale. D. Vene cu pereţi subţiri. E. Calvaria. 4. Aşa-zisa „barieră hematoencefalică” este constituită din: A. Vilozitâţile plexurilor coroide din ventriculele creierului. B. Sistemul venos al pahimeningelui. C. Endoteliul vascular. D. Sistemul reticulo-endotelial. E. Neuroglie. 5. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la caracteristicile lichidului cefalorahidian al unui adult sănătos: A. Xantocrom. B. Transparent. C. Conţine proteine (0,15-0,33 g/l). D. Conţine celule (0-5 limfocite/mm3). E. Conţine glucoză (2,4-4,5 mmol/l). 6. Presiuni crescute ale lichidului cefalorahidian apar în: A. Edemul cerebral. B. Tumorile cerebrale. C. Epidurita discogenă. D. Accidentele vasculare cerebrale acute. E. Ocluziile venoase cerebrale. 7. De cele mai multe ori, nivelul proteinelor în lichidul cefalorahidian scade (sub 0,15 g/l) în: A. Meningite. B. Tumorile medulare. C. Scurgerile de lichid cefalorahidian datorate unor fistule durale traumatice. D. Scurgerile de lichid cefalorahidian datorate puncţiei lombare. E. Hidrocefalie. 8. Creşterea imunoglobulinelor în lichidul cefalorahidian apare în următoarele boli: A. Imunologice. B. Bacteriene. C. Neuromusculare.
D. Spirochetozice. E. Fungice. 9. Hipoglicorahia este caracteristică următoarelor boli ale sistemului nervos: A. Scleroză multiplă. B. Meningită purulentă acută. C. Meningită tuberculoasă. D. Vasculită cerebrală. E. Meningită fungică. 10. Cefaleea - complicaţie a puncţiei lombare - poate fi evitată, dacă: A. Pacientul evită tuşea şi efortul fizic. B. Se folosesc pentru puncţia lombară ace foarte subţiri. C. înainte de puncţie, pacientul respectă un repaus strict la pat în poziţie orizon tală (2-3 zile). D. Se reduce numărul penetrărilor în efectuarea procedurii propriu-zise. E. După puncţie se indică antihistaminice. III. ASOCIERE SIMPLĂ Asociaţi maladiile cu modificările conţinutului lichidului cefalorahidian: Maladiile: 1. Encefalită. 2. Neoplazie cerebrală. 3. Neoplazie medulară. 4. Arahnoidită cerebrală. 5. Arahnoidită medulară. 6. Blocajul căilor lichidiene. 7. Formele timpurii ale sifilisului. IV. RELAJIE CAUZĂ-EFECT Răspunsurile se vor nota cu: A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele; В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă; D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată; E - dacă ambele afirmaţii sunt false. Tehnicile de amplificare a ADN folosesc reacţia în lanţ a polimerazei (polymerase chain reaction, PCR), realizând astfel o îmbunătăţire a sensibilităţii diagnostice în examinarea lichidului cefalorahidian. Modificările: a. Disociaţie celulară-proteică. b. Disociaţie proteică-celulară. RĂSPUNSURI I. D, p. 150. С, p. 150. А, p. 150. . D, p. 150. С, p. 151. p. 151. p. 152. p. 152. . p. 152. • D, p. 152. B, p. 153. II. 1. C, D, E, p. 148. 2. A, B, D, p. 149. 3. B, D, p. 149. 4. C, D, E, p. 150. 5. В, C, D, E, p. 150. 6. A, B, D, E, p. 151. 7. C, D, E, p. 152. 8. A, B, D, E, p. 152. 9. В, С, E, p. 152. 10. B, D, p. 153. III.
1. a. 1,4, 5, 7, p. 152. b. 2, 3, 6, p, 152. IV.
A, p.152. 9. EX AM EN ELE PARACLINICE I. COMPLEMENT SIMPLU 1. Actualmente, radiografia de rutină a craniului este indicată în: A. Anevrismele cerebrale. B. Accidentul vascular cerebral hemoragie. C. Accidentul vascular cerebral ischemic. D. Hemoragia subarahnoidiană. E. Traumatismul craniocerebral. 2. Indicaţi semnele patognomonice ale anevrismelor cerebrale, care pot fi depistate prin craniografie: A. Defecte osoase craniene. B. Hiperostoze. C. Calcificări circulare sau arcuite. D. Dilatarea vaselor meningeale sau diploice. E« Calcificări în sifonul arterei carotide. 3. Indicaţi semnul radiologie frecvent al adenoamelor hipofizare: A. Meatul auditiv intern - lărgit. B. Fisura orbitară superioară - lărgită. C. Foramenul optic - lărgit. D. Balonizarea şeii turceşti. E. Hiperostoză craniană cu localizare bazală. 4. Care metodă de cercetare deseori provoacă tulburări de conştienţă? A. Pneumoencefalografia. B. Tomografia computerizată. C. Rezonanţa magnetică. D. Mielografia. E. Angiografia cerebrală. 5. Rezoluţia angiografiei cerebrale se poate majora prin: A. Introducerea indirectă a substanţelor de contrast în lumenul vaselor cere brale.
B. Injectarea directă a substanţei de contrast în artera carotidă. C. Injectarea directă a substanţei de contrast în artera vertebrală. D. Metoda Selidinger (cateter introdus în artera femurală). E. Substracţia digitală computerizată. 6. Care dintre ţesuturile/structurile enumerate mai jos are cel mai mare coeficient de absorbţie (unităţi Hounsfield) în tomografia computerizată? A. Ţesutul osos. B. Calcificarea. C. Săngerarea proaspătă. D. Tumora. E. Lichidul cefalorahidian.
7. Indicaţi metoda de elecţie în diferenţierea ictusuiui cerebral ischemic de cel he moragie:
A. Rezonanţa magnetică nucleară. B. Tomografia computerizată. C. Pneumoencefalografia. D. Angiografia cerebrală. E. Scanerul radioizotopic. 8. Indicaţi intervalul de timp în care, la investigaţia prin tomografie computerizată, ariile de ramolisment cerebral pot fi izodense cu creierul normal: A. Până la 3 ore. B. Până la 6 ore. C. Până la 12 ore. D. Până la 24 ore. E. Până la 48 ore. 9. Numiţi particula principală încărcată din ţesuturile organismului, direcţia mişcă rii căreia poate fi influenţată de un câmp magnetic (principiul rezonantei maq- netice): A. Protonul atomului de hidrogen. B. Neutronul atomului de oxigen. C. Electronul atomului de azot. D. Protonul atomului de carbon. E. Neutronul atomului de fier. 10. Indicaţi metoda cea mai sensibilă în vizualizarea tumorilor cerebrale şi medulare: A. Mielografia. B. Computertomomielografia. C. Rezonanţa magnetică nucleară. D. Tomografia prin emisie de pozitroni. E. Single Photon Emission Computed Tomography (SPECT). «r 11. Indicaţi principala metodă de investigaţie în examinarea pacienţilor cu convulsii şi a celor suspecţi la crize convulsive: A. Reoencefaiografia (REG). B. Echoencefalografia (EchoEG). C. Electroencefalograma (EEG). D. Electromiografia (EMG). E. Ultrasonografia Doppler a vaselor magistrale cervico-cerebrale. 12. Testul de laborator în encefalopatia spongiformă: A. Potenţialele evocate vizuale. B. Potenţialele evocate auditive. C. Potenţialele evocate somato-senzoriale. D. Potenţialele evocate motorii. E. Electroencefalograma. 13. Indicaţi cea mai evidentă modificare patologică a traseului EEG: A. Unde-vârf cu frecvenţa de 3 Hz/sec. B. Silenţiumul electrocerebral. C. Descărcările epileptiforme. D. Undele ascuţite cu frecvenţa de la 4 până la 7 Hz. E. Activitatea sub formă de platou (mai mică de 2 pV). 14. Principala metodă de laborator în studiul nervilor periferici este: A. Examenul electromiografic de stimulodetecţie. B. Stimularea nervoasă repetitivă. C. Examenul cu ac-electrozi. D. Potenţialele evocate somestezice. E. Stimularea transcraniană a cortexului motor. 15. în 1895, Jooly a observat că forţa contracţiilor musculare se micşorează progre siv la şocurile electrice repetitive la bolnavii cu: A. Distrofie musculară progresivă. B. Scleroză laterală amiotrofică. C. Miastenie. D. Miotonie. E. Amiotrofie spinală. 16. Care figură reprezintă potenţialele patologice de fibrilaţie, înregistrate în timpul examenului electromiografic cu ac-electrod? MBA
1.1 M \ Э Н й / г. 7.
/^ЛГ' V I- n v«/> ...a.a
ta t" • .1
mm 1 1 ta n M
Ţ — v f —
M — г —
— j------- H f r : ------------ ; \ ' i r '—
— S« L 1 — ■ J X_
'vH r---------V"" — ' — - л - ţ - v — ----------- . f r - : ■— V — 1 _ л .—
— ♦ -f c - 1-------ir i __ : j u i - . k i 17. Potenţialele unităţilor motorii se numesc polifazice, dacă: A. Devin majorate în amplitudine. B. Conţin mai mult de patru faze. C. Sunt extrem de prelungite. D. Au amplitudine joasă. E. Sunt de scurtă durată şi au amplitudine joasă. 18. Una dintre cele mai remarcabile proprietăţi ale potenţialelor evocate, comparativ cu electroencefalografia (EEG), este: A. Rezistenţa lor la anestezie, remediile sedative şi chîar la lezarea emisferei cerebrale. B. Evocă un răspuns în ariile corticale receptive şi în conexiunile subcorticale respective. C. Un potenţial scăzut poate fi detectat cu doar câţiva microvolţi pe fundalul ac tivităţii mai impunătoare electroencefalografice (EEG) sau electromioqrafice (EMG). D. înregistrează activitatea electrică spontană sumară, generată de cortexul ce rebral. E. Sensibilitatea metodei creşte după aplicarea procedurilor activatoare. 19. Latenţa aşteptată a polarităţii pozitive a potenţialelor evocate vizuale (PEV) este de circa: A. 9 ms. B. 100 ms. C. 118 ms. D. 120 ms. E. 128 ms. 20. Precizia metodei de ultrasonografie Doppler a vaselor cervico-cerebrale foarte mult depinde de: A. Vârsta pacientului. B. Sursa de emitere a ultrasunetului. C. Patologia examinată. D. Aparatajul utilizat. E. Capacităţile şi experienţa examinatorului. 21. Modificările traseului electroencefalografic (EEG), asociate cu stările de criză epileptică de absenţă, reprezintă: A. Unde-vârf cu frecvenţa de 3 Hz/sec. în toate înregistrările EEG. * B. Silenţium electroencefalografic în timpul crizei. C. Unde cu frecvenţa mai mică de 4 Hz şi amplitudinea de la 50 până la 350 pV. D. Unde cu frecvenţa de la 4 până la 7 Hz. E. Diminuarea periodică a frecvenţei traseului EEG. II. COMPLEMENT MULTIPLU 1. în practica neurologică metodele de investigaţie paraclinică a sistemului nervos se divizează în: A. Neuropsihologice. B. Neuroradiologice. C. Neurofiziologice. D. Ultrasonore. E. Funcţionale.
Valoarea radiografiei craniene convenţionale a rămas neschimbată în: A. Investigarea traumatismelor craniofaciale. B. Depistarea hematoamelor subdurale. C. Evidenţierea leziunilor pituitare. D. Monitorizarea sindromului de hipertensiune intracraniană. E. Pregătirea pacientului pentru intervenţia neurochirurgicală ghidată endosco pic. Pneumoencefalografia se poate utiliza în studiul: A. Atrofiilor cerebrale. B. Epilepsiei. C. Tumorilor cerebrale. D. Leziunilor nervilor periferici. E. Tulburărilor cerebrale posttraumatice. Angiografia cerebrală este metoda de elecţie în diagnosticul: A. Tumorilor cerebrale. B. Encefalitelor. C. Anomaliilor vasculare cerebrale. D- Stenozelor vaselor cerebrale. E. Obstrucţiilor vasculare cerebrale. Single Photon Emission Computed Tomography (SPECT) face posibilă: A. Identificarea activităţii neuronale crescute, responsabilă de epilepsia focală. B. Diferenţierea varietăţii tulburărilor atrofice din demenţe. C. Evidenţierea precisă a proceselor tumorale medulare. D. Concretizarea caracterului leziunilor congenitale cerebrale. E. Vizualizarea tulburărilor cerebrale posttraumatice. Prin tomografie computerizată e posibilă: A. Vizualizarea plăcilor de demielinizare în scleroza multiplă. B. Vizualizarea sistemului ventricular cerebral. C. Vizualizarea uşoară a calcificatelor. D. Distingerea nervului optic în orbită. E. Distingerea muşchilor globului ocular. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la rezonanţa magnetică nucleară: A. Se bazează pe principiul că în ţesuturile organismului există particule încăr cate, direcţia mişcării cărora poate fi influenţată de un câmp magnetic. B. Nu oferă avantaje considerabile faţă de tomografia computerizată. C. Este superioară comparativ cu tomografia computerizată în depistarea modi ficărilor de tip infecţios şi inflamator ale ţesutului cerebral. D. A fost elaborată metoda ce vizualizează fluxul sanguin cerebral - angiografia în rezonanţa magnetică. E. A fost preconizată de către Ambrois şi Hounsfield. Indicaţi stările care cresc sensibilitatea de diagnosticare a electroencefalografiei: A. Oprirea respiraţiei pe un termen mai lung de 3 minute. B. Hiperventilaţia. C. Excitarea cu un flux intermitent de lumină. D. Examinarea în timpul somnului. E. Examinarea după deprivarea somnului. 9. în lipsa administrării antidepresantelor sau gradului excesiv de hipotermie, o în registrare EEG sub formă de „platou" (mai mică de 2 pV) deasupra tuturor regiu nilor craniului în majoritatea cazurilor rezultă datorită: A. Somnului fiziologic adânc. B. Hipoxiei cerebrale. C. Ischemiei cerebrale. D. Traumatismului cerebral. E. Hipertensiunii intracraniene sporite. 10. Rezultatele studiilor conductibilităţii în fibrele motorii şi senzitive ale nervilor peri ferici includ: A. Amplitudinea răspunsului evocat muscular şi potenţialul de acţiune senzorial. B. Viteza de conducere. C. Latenţele distale. D. Blocajul de conducere. E. Decrementul. 11. Compresiunea focală (prinderea în capcană) a nervului poate produce: A. Deformarea răspunsului evocat motor. B. Descreşterea amplitudinii răspunsului muscular la stimulări repetitive cu frec venţa de 2-3 Hz pe secundă. C. Absenţa reflexului Hoffman. D. Lentoare localizată (scăderea vitezei de conducere). E. Blocaj de conducere. 12. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la examenul muşchilor cu ac-electrozi: A. Necesită utilizarea ac-electrozilor monopolari. B. Necesită utilizarea ac-electrozilor bipolari. C. Activitatea electrică a muşchilor se înregistrează în repaus. . D. Activitatea electrică a muşchilor se înregistrează la contractarea activă efec tuată de pacient. E. Când muşchiul se contractă voluntar, apar potenţialele de fasciculaţii şi fibri- laţii. 13. în cadrul unui examen electromiografic cu ac-electrozi pot fi înregistrate următoa rele modificări patologice: A. Activitatea „spontană" patologică la relaxare. B. Modificarea amplitudinii, duratei şi formei potenţialelor unităţilor motorii (PUM).
C. Silenţiumul în stare de repaus muscular. D. Diminuarea numărului de potenţiale ale unităţilor motorii şi modificarea pater nului de descărcare. E. Variaţia amplitudinii şi numărului de faze ale potenţialelor unităţilor motorii pe parcursul contractării voluntare a muşchiului. 14. Activitatea electromiografică spontană patologică la relaxare include: A. Potenţiale de fibrilaţie şi miochimice. B. Unde pozitive ascuţite. C. Crampe. D. Descărcări miotonice. E. Potenţiale de denervare. 15. Potenţialele de fibrilaţie pot fi întâlnite în: A. Denervarea neurogenă. B. Polimiozită. C. Miozita cu incluziuni. D. Miocardită. E. Cefalee musculotonică. 16. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la potenţialele de fasciculaţie, înregistrate în cadrul examenului electromiografic: A. Reprezintă o contractare spontană a unei singure fibre musculare. B. Nu este vizibilă prin piele. C. Forma potenţialului de fasciculaţie este similară celei a potenţialului unităţii motorii, observat la contracţie voluntară. D. Relevă iritabilitatea fibrelor nervoase şi nu denotă distrugerea fibrelor nervoa se sau denervarea unităţilor motorii. E. Originea precisă este contestată până în prezent. 17. Maladiile ce distrug fibrele musculare sau reduc populaţia de fibre musculare se manifestă prin următoarele modificări ale potenţialelor unităţilor motorii (PUM): A. La activarea unei asemenea unităţi, potenţialul este de voltaj diminuat şi are o durată mai mică decât cea normală. B. Pot fi polifazice. C. Are loc aşa-numita recrutare majorată. D. La înregistrare sonoră nu produc nici un sunet. E. Poate fi evidenţiat fenomenul jitter. 18. Interpretarea potenţialelor evocate aferente (vizuale, auditive, somestezice) şi eferente (motorii) se bazează pe înregistrarea următorilor indici: A. Activitatea spontană. B. Latenţa apariţiei undelor după stimulare. C. Intervalul de timp dintre unde. D. Decrementul amplitudinii A1/A4 la stimularea cu frecvenţa de 3 Hz/sec. E. Asimetria undelor. 19. Examenul prin potenţiale evocate somatosenzoriale (PES) este util în aşa entităţi nozologice ca: A. Vertijul vestibular central de origine vasculară. B. Sindromul Guillain-Ваггё. C. Herniile de disc lombare şi cervicale. D. Scleroza multiplă. E. Spondiloza cervicală. 20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la potenţialele evocate cognitive: A. Fac parte din potenţialele cerebrale tardive (latenţa > 100 ms), care pot fi extrase din activitatea fondală prin metode computerizate. B. Aceste potenţiale „legate de eveniment" sau „endogene” sunt în raport cu aspectele cognitive.
C. Răspunsurile tardive sunt de un voltaj destul de mare, au un aspect constant (nu fluctuează). D. Majoritatea tipurilor studiate apar aproximativ la 300 ms (P300), după ce o persoană atentă determină un stimul neaşteptat sau un stimul nou, care acţi onează în paralel cu cel precedent. E. Amplitudinea răspunsului depinde de dificultatea sarcinii şi este invers pro porţională cu frecvenţa evenimentului. 21. Prelungirea latenţei potenţialelor evocate cognitive poate fi observată: A. La pacienţii vârstnici. B. în maladia Parkinson. C. La bolnavii cu paralizie supranucleară progresivă. D. La bolnavii cu coreea Huntington. E. La bolnavii cu disfuncţie vegetativă suprasegmentară psihogenă. 22. Amplitudinea răspunsului evocat cognitiv este diminuată în: A. Radiculopatia discogenă. B. Sindromul carpian. C. Schizofrenie. D. Depresie. E. Angoasă. 23. Prin metoda de ultrasonografie Doppler este posibilă: A. Determinarea diametrului vaselor cerebrale şi poate fi relevată stenozarea sau ocluzia lor. B. Determinarea particularităţilor morfologice ale plăcilor: ulceraţia, calcificarea sau hemoragiile în plăci. C. Determinarea direcţiei fluxului sanguin. D. Evaluarea etiologiei dereglării circulaţiei sanguine. E. Detectarea malformaţiilor arteriovenoase. * III. ASOCIERE SIMPLĂ 1. Asociaţi cifrele cu literele: a. Metode neuroimagistice noi. 1. Craniografia. b. Metode radiologice tradiţio 2. Tomografia computerizată. nale.
3. Pneumoencefalografia. 4. Mielografia. 5. Rezonanţa magnetică nucleară 2. Selectaţi caracteristicile corecte ale undelor înregistrate la examenul electroen- cefalografic: Undele: Caracteristicile: a. Alfa (a). 1. La adulţi se determină numai în timpul somnului, b. Beta (ß). iar la copii este o înregistrare caracteristică. с. Delta (9). 2. Preponderent, se depistează în regiunea occipi d. Teta (a). tală. Dispare la deschiderea ochilor şi în timpul activităţii mintale.
3. Pot fi determinate în regiunea temporală la per soanele care au depăşit vârsta de 60 de ani. 4. Se înregistrează în regiunea frontală şi la pacien ţii care utilizează barbiturate şi benzodiazepine. 5. Frecvenţa - 8-12 Hz. 6. Frecvenţa - 12-30 Hz. 7. Frecvenţa - 1-3 Hz. 8. Frecvenţa - 4-7 Hz. 9. Amplitudinea - 50 pV. 10. Amplitudinea - de la 10 la 20 pV. 3. Alegeţi paternurile (tipurile) înregistrărilor electroencefalografice normale şi pato logice:
înregistrare EEG: Paternul (tipul): a. Normală. 1. Silenţium electrocerebral. b. Patologică. 2. înregistrare sub formă de platou (mai mică de 2 pV). 3. Unde sinusoide alfa. 4. Unde-vârf. * 5.
4. Asociaţi afirmaţiile referitoare la potenţialele evocate somestezice şi la cele ce ţin de stimularea transcraniană a cortexului motor: Sunt utilizate pentru confirmarea leziunilor siste mului senzitiv. Permite determinarea întârzierii transmiterii im pulsului prin căile motorii descendente. Prin intermediul stimulării magnetice poate fi obţi nută activarea directă a cortexului motor şi a seg mentelor medulare. Se aplică stimuli electrici puţin dureroşi cu frec venţa de 5 excitaţii pe secundă pentru nervii me dian, tibial şi peronier. Electrozii de înregistrare se aplică pe suprafaţa claviculei (punctul Erb), procesului spinos C2, cortexului parietal contralateral pentru membrul superior şi deasupra măduvei lombare şi cervica le, cortexului parietal contralateral pentru mem brele inferioare. Prin metoda dată, introdusă de Marsden, are loc stimularea puţin dureroasă a celor mai mari neu roni motorii (probabil, a celuleor Betz) şi a axoni- lor cu cea mai rapidă conducere. Se consideră că în cazurile stimulării măduvei cervicale are loc activarea radiculelor anterioare. 106 a. Potenţiale evocate 1. somestezice. b. Stimularea transcra- 2. niană a cortexului motor. 3. 4. 5. 6 . 7. 8. Impulsurile sunt generate de 500 sau mai multe stimulări şi trec prin fibrele nervilor periferici, ra- diculele spinale, cordoanele posterioare, nucleii Burdach şi Goli, bulbul rahidian, lemniscusul me dial, talamus şi cortexul senzitiv parietal. 9. Lentoarea de la punctul de stimulare şi punctul Erb sau măduva lombară indică afectarea nervi lor periferici. 10. încetinirea transmisiunii impulsului de la punctul Erb (sau măduva lombară) până la C2este în fa voarea afectării radiculelor corespunzătoare sau a cordoanelor posterioare. 11. Diferenţa de timp dintre activarea corticală şi cea cervicală a muşchilor mâinii reprezintă viteza de conducere a neuronilor motorii corticali-cervicali (timpul central de conducere motorie). 12. Prezenţa leziunii în porţiunea lemniscusului me dial şi căii talamoparietaie poate fi presupusă datorită întârzierii apariţiei răspunsurilor de pe cortexul parietal. IV. RELAŢIE CAUZĂ-EFECT Răspunsurile se vor nota cu: A - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele; В - dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; С - dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă; D - dacă prima afirmaţie este falsă, iar cea de a doua este adevărată; E - dacă ambele afirmaţii sunt false. 1. Tomografia prin emisie de pozitroni (PET - Positron Emission Tomography) este o investigaţie complementară costisitoare, deoarece necesită prezenţa unui ciclotron în apropiere, care ar genera izotopi radioactivi de carbon, azot, oxigen de scurtă durată. 2. Donchin, care a descoperit fenomenul de potenţiale evocate cognitive, con sideră că fenomenul este relatat de reprezentarea cerebrală a mediului am biant.
RĂSPUNSURI 1. E, p. 154. 2. С, p. 154. 3. D, p. 154. 4. A, p. 155. 5. E, p. 155. 6. A, p. 156. 7. B, p. 157. 8. D, p. 157. 9. A, p. 157. 10. C, p. 158. 11. C, p. 159. 12. E, p. 159. 13. B, p. 160. 14. A, p. 162. 15. C, p. 162. 16. D, p. 164. 17. B, p. 164. 18. A, p. 166. 19. B, p. 166. 20. E, p. 171. 21. A, p. 161. I.
Yüklə 3,29 Mb. Dostları ilə paylaş:
|