Aprobat de Consiliul metodic central al usmf nicolae Testemiţanu

2

.

■.  w, f. ww..  i

.

n

,

, у. « и I. 

a. 2, 3,4,11.

8.  B,  p. 502.  8. C,  D,  E,  p. 501. 

b. 1, 5, 6, 7, 8, 9,10,

Q  Л  

С Л О  

O  A  D   п   Г\  ГЧ  c n n  

~   c n c

K J.   L- t,   y j .

 

u .   V-», 

L _ , 

y j .

 

I .

9. A,  p. 503. 

9. А,  В, C, D, p. 502.

10. A,  p.  505.  10. A,  C,  D,  E,  p. 503.

11.  B. 

p .  

506.  11. A. 

B. C. 

D. 

503.

a. 2,  3, 6.

p. 505.

10. A,  p. 505.  10. A, 

C,  D,  E,  p. 503.

11.  B,  p. 506.  11. А, 

В, C,  p. 503. 3.

12. C,  p. 507. 12. A, 

E,  p.  504.

13.  D,  p. 508.  13. C, D, 

E, p. 504.

14.  C,  p. 511.  14.  А, С, 

E,  p. 507.

15.  E, p. 511.  15.  В, C, 

D, E, p. 507.

16. A, p.  511. 

16.  A, C, 

D,  p.  507.

17. C, p.  512.  17. A,  B,  D,  E,  p.  507-508.

18.  B, p. 512.  18.  A,  B, 

D,  E,  p.  508.

19.  E, p. 512.  19. А,  В,  C,  D,  p.  508-509.

20. A,  p. 512.  20. А,  В, 

C,  p. 509.

21. А, 

В, C,  D,  p.  510.

22. A, 

C,  D,  E,  p.  511.

23.  В, 

C,  p. 511-512.

24. А, 

В, С,  E,  p.  512.

25. C, 

D,  E,  p.  512.

26.  В, 

C,  D,  E,  p.  512.

26. N EVR O ZELE

I.  COMPLEMENT SIMPLU

1.  Semnele comune pentru toate tipurile de nevroze sunt următoarele, cu excepţia:

A.  Este prezentă o cauză organică perceptibilă.

B.  Dereglarea este durabilă -  nu este vorba despre o reacţie tranzitorie la stres.

C.  Comportamentul simptomatic nu afectează serios normele sociale, deşi func­

ţionarea personalităţii poate fi considerabil diminuată.

D.  Interpretarea realităţii de către pacient rămâne intactă.

E.  Simptomele patologice stresante pentru individul afectat sunt considerate de 

el  inacceptabile sau ciudate, stranii.

2.  Conflictul intrapsihic apare în cazul când este blocată realizarea motivaţiei indivi­

dului, ceea ce poartă denumirea şi semnificaţia de:

A.  Fuddy-duddy.

B.  Frustrare.

C.  Germinaţie.

D.  Ingratitudine.

E.  Psihopatie.

3.  Termenul de nevroză anxioasă a fost introdus în  1895 de:

A.  Marinescu.

B.  Secenov.

C.  Freud.

D.  Charcot.

E.  Babinski.

4.  în prezent se consideră că perturbarea metabolică, care se află la originea mani­

festărilor anxioase,  rezultă dintr-o dereglare concomitentă a celor 2 sisteme:

A.  De activare şi de frânare.

B.  Simpatic şi parasimpatic.

C.  Somatic şi vegetativ.

D.  Noradrenergic şi serotoninergic.

E.  De anabolism şi catabolism.

5.  Nevroza anxioasă debutează la vârsta de:

A.  10 ani.

B.  16 ani.

C.  20 de ani.

D.  25 de ani.

E.  40 de ani.

6.  O incidenţă familială înaltă există în:

A.  Cefaleea musculo-tonică.

B.  Nevroza anxioasă.

C.  Glioamele cerebrale.

D.  Isterie.

E.  Nevroza obsesiv-compulsivă.

7.  Majoritatea pacienţilor cu nevroză anxioasă consultă la început un:

A.  Preot.

B.  Extrasens.

C.  Medic generalist.

D.  Neurolog.

E.  Psihiatru.

8.  Atacurile de panică în nevroza anxioasă survin:

A.  într-o situaţie particulară.

B.  într-un şir de circumstanţe.

C.  „Din senin”.

D.  „Din menit”.

E.  Din frica pentru o cauză concretă.

9.  Care din simptomele enumerate mai jos nu ţin de atacul de panică?

A.  Palpitaţii,  bătăi puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac.

B.  Transpiraţii.

C.  Tremor sau trepidaţii.

D.  Senzaţii de scurtare a respiraţiei sau de strangulare.

E.  Criză convulsivă cu pierderea cunoştinţei.

10. Trăsătura esenţială a anxietăţii generalizate este:

A.  Derealizarea  (sentimentul de  irealitate) sau depersonalizarea  (detaşarea  de 

sine).

B.  Frica de pierdere a controlului sau de a deveni nebun.

C.  Frica de moarte.

D.  Paresteziile (senzaţiile de amorţeală sau de furnicături).

E.  Anxietatea generalizată şi persistentă („liber flotantă”).

11.  Preparatul de elecţie în tratamentul atacului de panică este considerat:

A.  Alprazolamul.

B.  Lorazepamul.

C.  Relaniumul. 

•

D.  Amitriptilina.

E.  Fluoxetina.

12.  Cu  toate  că  isteria  a  fost  cunoscută  din  antichitate,  prima  ei  descriere  detaliată 

(1859) a făcut-o medicul:

A.  Briquet.

B.  Charcot.

C.  Freud.

D.  Janet.

E.  Babinski.

13. Termenul conversie,  inclus de Freud în nomenclatura nevrozelor,  semnifică:

A.  înlăturarea prin hipnoză a simptomelor isterice.

B.  Starea de transă a bolnavului cu isterie.

C.  Energia psihică generată de conflicte psihice,  inconştient refulată şi converti­

tă (transformată) în simptome fizice, corporale.

D.  Ansamblul circuitelor nervoase, cu ajutorul cărora în nevroze are loc transmi­

terea de energie psihică.

E.  Starea unui individ care îşi pierde personalitatea.

14.  Structura paroxismelor psihogene (isterice) la pacienţii cu isterie este determina­

tă preponderent de fenomene:

A.  Senzitive.

B.  Motorii.

C.  Cerebeloase.

D.  Vegetative.

E.  Extrapiramidale.

15.  Unul dintre cele mai frecvente fenomene neurologice isterice este:

A.  Pseudopareza.

B.  Mutismul akinetic.

C.  Pseudocoma.

D.  „Arcul  isteric".

E.  Amavroza.

16.  Cea mai frecventă formă de hiperkinezie în cadrul isteriei este:

A.  Torticolisul.

B.  Ticul.

C.  Hemispasmul facial.

Q.  Blefarospasmul.

E.  Tremurătura.

17.  La tulburările de mers isteric se referă variantele enumerate mai jos, cu o excepţie:

A.  Mersul cu „târârea” labei piciorului şi fixaţie ecvino-varus.

B.  „Mers patinat".

C.  „Mers în patru labe”.

D.  „Mersul cocoşului”.

E.  Mers care imită dansul.

18.  Care dereglare a funcţiei oculomotorii poate sugera o nevroză isterică?

A.  Ptoza palpebrală superioară unilaterală.

B.  Diplopia care se menţine la privirea cu un singur ochi.

C.  Strabismul divergent.

D.  Strabismul convergent.

E.  Midriaza paralitică.

19. Actul ritual (compulsiv) este o încercare simbolică de a:

A.  Reduce timpul de desfăşurare a accesului de panică.

B.  Provoca sincopa.

C.  îndepărta pericolul.

D.  Conştientiza modificările din sfera subconştientului.

E.  Explica  diminuarea  capacităţii  de  muncă  şi  evitarea  obligaţiei  militare  sau 

arestului etc.

20.  Majoritatea actelor compulsive se referă la:

A.  Regimul zilei (alimentare, activitate fizică, activitate intelectuală).

B.  Comportamentul cognitiv-mnemonistic.

C.  Procesul de adormire.

D.  Procesul de deşteptare.

E.  Ordine  şi  curăţenie  (spălatul  mâinilor,  verificări  repetate  pentru  a  se asigura 

că nu se va întâmpla nimic periculos).

II.  COMPLEMENT MULTIPLU

1.  Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la nevroză:

A.  Este o maladie organică.

B.  Apare pe fundalul anumitor particularităţi ale  personalităţii,  ce conduc la for­

marea conflictului intrapsihic.

C.  Se dezvoltă dereglări în sferele emoţională, somatică şi vegetativă.

D.  Are  loc tulburarea  activităţii  mecanismelor integrative  centrale,  care asigură 

un comportament adecvat raţional al individului.

E.  Fatigabilitatea şi epuizarea mecanismelor centrale de integrare, reducerea sta­

bilităţii psihice determină instalarea comportamentului neadecvat, nevrotic.

2.  Dereglările nevrotice includ primordial următoarele forme:

A.  Nevroza angoasă.

B.  Nevroza anxioasă.

C.  Nevroza hiperstenică.

D.  Isteria.

E.  Nevroza obsesiv-compulsivă.

3.  în linii generale,  sunt posibile următoarele situaţii clasice generatoare de conflict 

intrapsihic:

A.  Necesitatea alegerii dintre două posibilităţi egal dorite (conflict apetenţă-ape- 

tenţă).

B.  Necesitatea  alegerii  dintre  două  posibilităţi  egal  nedorite  (conflict  aversie- 

aversie).

C.  Necesitatea  alegerii  dintre  o  posibilitate  reală  şi  una  dorită  (conflict  reality- 

wish).

D.  Lipsa posibilităţii de a decide alegerea dintre dorit şi real.

E.  Necesitatea  alegerii  dintre  atingerea  scopului  dorit cu  preţul  emoţiilor nedo­

rite şi  refuzul  la  scopul  dorit,  pentru  a  evita  aceste  emoţii  (conflict apetenţă- 

aversie). 

#

4.  Factorii ce pot influenţa formarea particularităţilor structurii personalităţii sunt:

A.  Acţiunea nocivă a mediului extern în primele săptămâni de la concepere.

B.  Particularităţile ereditar-constituţionale.

C.  Particularităţile perioadei de copilărie.

D.  Unele afecţiuni organice cerebrale.

E.  Condiţiile de viaţă.

5.  Un rol decisiv în apariţia nevrozelor îl joacă:

A.  Importanţa stresului pentru individ.

B.  Semnele caracteristice specifice ale individului.

C.  Particularităţile personalităţii.

D.  Anturajul individului.

E.  Medicamentele folosite pentru preîntâmpinarea stresului.

6.  Algoritmul diagnosticării nevrozelor include următoarele etape:

A.  Diagnosticul prezumtiv: presupunerea unei eventuale nevroze.

B.  Diagnosticul  negativ:  excluderea  cauzelor organice  ale simptomelor la  nivel 

clinic şi cu ajutorul investigaţiilor complementare.

C.  Diagnosticul pozitiv: dovada cauzalităţii psihologice 7n forma unei clare asoci­

aţii în timp a simptomelor nevrotice cu probleme şi evenimente stresante sau 

relaţii perturbate (chiar daca sunt negate de pacient).

D.  Diagnosticul topografic: localizarea simptomelor şi semnelor în funcţie de for­

ma nevrozei.

E.  Diagnosticul  diferenţial:  excluderea  unui  spectru  de  maiadii  asemănătoare 

nevrozelor.

7.  Desemnaţi caracteristicile anxietăţii:

A.  Este o stare emoţională caracterizată prin sentimentul de aşteptare amenin­

ţătoare,  neconcretizată, fără pericol real.

B.  Este asociată cu indispoziţie şi suferinţă.

C.  La această stare de nelinişte se asociază simptome fiziologice vasomotorii şi 

viscerale mediate prin intermediul sistemului nervos vegetativ.

D.  Sunt implicate glandele endocrine tiroide şi suprarenale.

E.  Este  caracteristică  necesitatea  individului  de  a  fi  întotdeauna  în  centrul 

atenţiei.

8.  Indicaţi  nucleii  şi  ariile  cerebrale  cu  conţinut  de  noradrenalină,  care  se  află  în

rplaţie strânsă cu anxietatea:

A.  Nucleii rafe-ului.

B.  Nucleii Goli şi Burdach.

C.  Locus coeruleus.

D.  Ariile septale.

E.  Ariile hipocampale.

9.  Nevroza anxioasă este:

A.  O afecţiune cronică.

B.  O  maladie care  se  manifestă  prin  episoade  acute de  anxietate -  atacuri de 

panică.

C.  O tulburare de sănătate,  cu stări  prelungite de anxietate,  care pot dura săp­

tămâni,  luni sau ani -  anxietate generalizată.

D.  O  boală  atribuită  abnormităţilor  genetice,  slăbiciunii  constituţionale  a  siste­

mului  nervos central,  factorilor sociali  şi  psihologici,  anumitor perturbări  bio­

chimice şi psihologice.

E.  O infectare a  sistemului  nervos central  cu forma larvară a cestodului  Taenia 

solium (cysticercus cellulosae).

10.  Care din simptomeie enumerate mai jos se referă la atacul de panică din nevroza

anxioasă?

A.  Senzaţia de sufocare.

B.  Criza de absenţă.

C.  Durerile sau disconfortul precordial.

D.  Greaţa sau detresa abdominală.

E.  Senzaţia de ameţeală, dezechilibru, vertij sau leşin.

11.  Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la atacurile de panică din nevroza anxioasă:

A.  De  regulă,  pacienţii  le  provoacă  conştient,  având  o  senzaţie  plăcută în  mo­

mentul de iniţiere a lor.

B.  Sunt aşteptate.

C.  Sunt recurente.

D.  Sunt  urmate  de  un  termen  de  cel  puţin  o  lună  de  preocupare  persistentă  a 

individului de teama unei complicaţii sau consecinţe a atacului de panică.

E.  Sunt jugulate prin administrarea antibioticelor.

12. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la indivizii cu atacuri de panică:

A.  Devin excesiv de temători în legătură cu consecinţele activităţilor de rutină, în 

special ale celor referitoare la sănătate sau la despărţirea de fiinţa iubită.

B.  Anticipează  adesea  un  deznodământ  catastrofic  dintr-un  simptom  somatic 

uşor (de ex.,  ideea că o cefalee indică o tumoră cerebrală sau o criză  hiper­

tensivă).

C.  Sunt bine dispuşi,  posedă o capacitate de muncă inepuizabilă.

D.  Adesea, sunt foarte toleranţi la efectele secundare ale medicamentelor indicate.

E.  Rămân  temători  şi  sceptici  la  afirmaţia  că  nu  au  o  maladie  care  să  le  pună 

viaţa în pericol.

13.  Pacienţii cu nevroză anxioasă îşi modifică în mod semnificativ comportamentul:

A.  Doresc să se afle în centrul atenţiei, fac tot posibilul să se afle în mulţime.

B.  Abandonează serviciul.

C.  Evită să rămână singuri, să conducă automobilul.

D.  Evită să iasă fără însoţitor.

E.  Ocolesc locurile şi situaţiile din  care  „scăparea este dificilă  sau jenantă",  iar 

în cazul unui atac de panică,  nu vor putea primi nici un ajutor.

14.  Pentru stabilirea diagnosticului de anxietate generalizată este necesar ca:

A.  Starea anxioasă să dureze cel puţin  1  lună.

B.  Subiectul  să  prezinte  o  presimţire  de  accident  pentru  propria  persoană  sau 

pentru o rudă apropiată.

C.  Pacientul să aibă temeri de viitoarele nenorociri.

D.  Bolnavul să se simtă „pe marginea prăpăstiei”.

E.  Să se excludă  un factor organic,  care ar iniţia sau ar menţine tulburarea  (de 

exemplu, hipertiroidismul,  intoxicaţia cu cafeină etc.).

15.  Este necesar de menţionat că tratamentul  nevrozei anxioase este:

A.  De scurtă durată (ore, zile).

B.  Bazat pe doze medicamentoase suficiente.

C.  Independent de întâlnirile cu medicul.

D.  Dependent de cooperarea pacientului.

E.  Fără perspectivă (prognostic rezervat).

16. în opinia multor autori, termenul conversie se referă la aşa simptome inexplicabi­

le, ca:

A.  Amnezia.

B.  Parezele şi paraliziile.

C.  Cecitatea.

D.  Afonia.

E.  Meningismul.

17. în neurologia clinică sunt înregistrate următoarele tipuri de isterie:

A.  Maladie cronică, preponderent a sexului feminin, ce se manifestă prin simpto­

me funcţionale psihice şi somatice multiple, a căror cauză nu este evidentă.

B.  Maladie ce se întâlneşte predominant la bărbaţi, cu simptome fizice ce urmă­

resc obţinerea unei compensaţii,  influenţe asupra unor litigii, evitarea obliga­

ţiei  militare sau arestului etc.

C.  Stare determinată de necesitatea de a fi întotdeauna în centrul atenţiei.

D.  Modificarea statutului psihic cu tendinţa individului de a-şi sublinia irezistibili- 

tatea sau comportamentul provocator sexual, emoţiile labile şi superficiale.

E.  Emoţii  labile  şi  superficiale,  preocuparea  excesivă  de  propriul  farmec,  dis­

cursul accentuat emoţional,  dar lipsit de  profunzime,  autodramatizarea, tea- 

tralitatea  şi  exprimarea  exagerată  a  emoţiilor,  sugestibilitatea,  dependenţa 

de  persoanele  din  anturaj  şi  de  circumstanţe,  tendinţa  de  a  impune  relaţii 

intime.

18.  Simptomele isterice au legătură temporală strânsă cu:

A.  Evenimente vasculare.

B.  Evenimente infecţioase.

C.  Evenimente traumatice.

D.  Probleme intolerabile.

E.  Relaţii  perturbate.

19.  De regulă, dereglările motorii isterice se asociază cu:

Ä.  Diminuarea tonusului muscular.

B.  Fasciculaţii musculare.

C.  Absenţa asimetriei reflexelor osteotendinoase.

D.  Absenţa atrofiilor musculare.

E.  Prezenţa semnelor patologice.

20.  Particularităţile specifice ale tremurăturii isterice:

A.  Se depistează concomitent trăsături ale tremurăturilor de repaus, posturale şi 

de acţiune.

B.  Se manifestă o discordanţă între intensitatea tremurăturii şi prezervarea func­

ţiei extremităţii (de ex., scrisul).

C.  E  specific  debutul  subit  legat  de  factori  emoţionali,  evoluţie  neprogresivă, 

remisiuni spontane.

D.  Nu dispare în timpul somnului.

E.  Ineficienţa tratamentului medicamentos şi eficienţa psihoterapiei sau placebo.

21.  Dereglările de sensibilitate în  isterie au următoarele caracteristici:

A.  Sunt strict legate de deficitul  motor isteric, după localizare şi dinamică.

B.  Pe  suprafaţa  corpului  se  marchează  o  hipoestezie  sau  anestezie  limitată 

strict la linia mediană.

C.  La nivelul membrelor, dereglările de sensibilitate au un caracter „de amputaţie”.

D.  Se respectă o topografie metamerică sau a dermatomului respectiv.

E.  Sunt însoţite de semne de elongaţie pozitive.

22.  în anamneza pacienţilor cu sindroame algice isterice se depistează:

A.  Hemoragii subarahnoidiene repetate.

B.  Infarcte repetate.

C.  Colică renală sau  hepatică.

D.  Abdomen acut.

E.  Laparoscopii diagnostice.

350

23.  Dereglările vegetative isterice includ sindroame variate:

A.  Hipersomnia (somn patologic, fără perioade de trezire şi de activitate intelec­

tuală).

B.  Tulburările de  respiraţie  (dispnee  psihogenă,  echivalente  respiratorii -  oftat, 

căscat frecvent, comportament respirator, tuse seacă, strănut paroxistic).

C.  Tulburările gastrointestinale („nod în gât”, pirozis, vome).

D.  Stările subfebrile de durată.

E.  Modificările vegetativ-trofice pe partea pseudoparezei.

24. în tratamentul isteriei sunt eficiente:

A.  Asocierea antidepresivelor cu neurolepticele.

B.  Administrarea desensibilizantelor.

C.  Terapia cu anticoagulante.

D.  Tratamentele psihoanalitic şi psihoterapeutic cu reconstruirea motivaţiilor bâ­

zâie şi particularităţilor personalităţii.

E.  Antibioterapia.

25.  Nevroza obsesiv-compulsivă se caracterizează prin:

A.  Necesitatea de a fi tot timpul în centrul atenţiei.

B.  Tendinţa  de  a-şi  sublinia  irezistibilitatea  sau  comportamentul  provocator se­

xual.

C.  Gânduri obsesive.

D.  Dereglări vizuale şi oculomotorii.

E.  Acte compulsive recurente.

Tratamentul  medicamentos  al  nevrozei  anxioase  include  remedii  psihotrope  şi 

vegetotrope. Clasificaţi-le:

III.  ASOCIERE SIMPLĂ

Grupele:

a.  Psihotrope.

b.  Vegetotrope.

1.  Alprazolam.

2.  Lorazepam.

3.  Propranolol

4.  Anaprilin.

5.  Midocalm.

6.  Relanium.

7.  Amitriptilină

8.  Miolastan.

9.  Sirdalud.

10.  Magne B6.

11.  Fluoxetină.

Remediile:

A -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi există o relaţie cauză-efect între ele;

В -  dacă ambele afirmaţii sunt adevărate şi nu există o relaţie cauză-efect între ele; 

С -  dacă prima afirmaţie este adevărată, iar cea de a doua este falsă; 

.

D -  dacă prima afirmaţie este falsă,  iar cea de a doua este adevărată;

E -  dacă ambele afirmaţii sunt faise.

1.  Nevrozele  au  început  să fie  considerate entităţi clinice încă  la  sfârşitul  sec. 

al  XlX-lea,  dar şi  până în  prezent  mai  există  multe  probleme  nesoîuţionate 

referitoare la natura, clasificarea şi etiologia lor.

2.  Semnele şi simptomele isteriei clasice sunt multiple şi polimorfe, manifestân- 

du-se în cele mai variate sisteme ale organismului uman.

IV.  RELAJIE CAUZĂ-EFECT

Răspunsurile se vor nota cu:

RĂSPUNSURI

1. A, p. 513.

2.  В, p. 513.

3. С, p. 514.

4. D, p. 514.

5. B, p. 515.

6. B, p. 515.

7. C, p. 515.

8. C,  p. 515.

9.  E, p.  515.

10.  E,  p. 516.

11. A, p. 516.

12. A, p. 516.

13. C, p. 516.

14. B,  p. 518.

15. A,  p. 518.

16.  E,  p. 518.

17.  D,  p. 518-519.

18.  B,  p. 519.

19. C,  p. 520.

20.  E,  p. 520.

I.

II.

1.  В, C,  D,  E, p. 513.

2.  B,  D,  E,  p.  513.

3. А, В,  E,  p. 513.

4. В,  C,  D,  E, p.  513-514.

5. А,  В, C, p.  514.

6.  В, C, p.  514.

7. А,  В, C,  D, p. 514.

8. C,  D, E, p. 514.

9. А,  В,  C,  D,  p.  514.

10. A, C,  D, E, p. 515.

11. C,  D,  p. 515.

12. A,  B.E.p.515.

13.  В, C,  D,  E,  p.  515-516.

14. A,  E, p. 516.

15.  B,  D,  p. 516.

16. А,  В, C,  D,  p. 517.

17. A.  B.  p.  517.

18. C,  D,  E, p. 517.

19. A,  C,  D,  p.  518.

20. А,  В, С,  E,  p.  518.

21. А,  В, C, p.  519.

22.  В, C,  D,  E, p.  519.

23.  В, C,  D,  E,  p.  519.

24. A,  D, p. 519.

25. С,  E, p. 519.

III.

a.  1,2, 6, 7,11.

b. 3, 4,  5, 8, 9,10, 

p.  516.

1

.

B,  p.  513. 

2.

A, p. 517.

IV.

27. CAZUR I  CLIN IC E

C A Z U L  NR.  1.

O femeie în vârstă de 64 de ani prezenta acuze de dureri violente, „arzătoare” în 

hemitoracele stâng.

Examenul  neurologic a depistat o hiperestezie algicâ pe proiecţia dermatomeru- 

lui ThXII  pe stânga. Peste 4 zile,  pe aceeaşi suprafaţă unde se proiectau durerile, au 

apărut erupţii buloase.  Examenele radiologie şi de laborator erau în limite normale.

In d ic a ţ i:

I

A.  Tipul depistat de dereglare a sensibilităţii.

B.  Manevra examenului clinic, folosită pentru depistarea acestui tip de deregla­

re a sensibilităţii.

C.  Substratul anatomic al sistemului nervos,  inclus în procesul patologic.