Cartea de uraniu


Să scoți uraniu din a morții mine ?”



Yüklə 162,98 Kb.
səhifə16/18
tarix28.12.2016
ölçüsü162,98 Kb.
#3776
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   18
Să scoți uraniu din a morții mine ?”

  • Io lucru și mă rog, după Pravilă!...”

Ultimul rus care –a plecat din Ştei...

Ultimul rus care-a plecat din Ştei

Faţa scăldată-n lacrimi o avea;



Baranov - nu mai ştiu cum - se numea-,

Cu prieteni dragi , căsătoriţi, holtei,

L-au însoţit la gară ortaci, femei,

Iar inima i-a tresărit prea grea,

Când a pierdut din ochi ruseasca stea

Pe - un turn de fabrică , printre scântei...

Pe-acelaşi lung traseu s-a dus cu trenul

Pe unde –a mers uraniul grămadă...

Acum a părăsit Adamul rus Edenul
Cel românesc, spre -o veşnică zăpadă

Unde se-ntinde muşchiul şi lichenul

Sub al Iakuţiei dur lemn de zadă..

Flămândul din Băița


Flămând, iradiat, păzind morminte,

Din care totul fost-a jefuit

Eu întâlnii, târziu , spre asfințit,

Un fost miner ce n-are nici un dinte.

Sub salopetă - ascunde oseminte;

La gura minei bate rar un nit

În ușa grea cu lanțul ruginit

Și mă privește cu luare-aminte:



  • Închidem moartea-n galeria plină

De apă , poate s-o-neca cumva;

Să bea de- acum uraniu; e de vină,
Că mi- a luat atâți ortaci cu ea

Și inima din piept îmi mai suspină

Dup-a lor glumă ce mă-nveselea”...

Auto- iradierea tovarășului Gheorghe Gheorghiu - Dej

În vizitele sale prin județe

Primit-a comunistul flori de mină,

Ca resturi terțiare de lumină

Cu care se mândrea pe la ospețe

Sau le-oferea femeilor iubețe.

Le contempla adesea, după cină,

Cum se-nfioară strălucirea fină

Iar piatra vie făcea fețe-fețe...

Primit-a-n dar și - o piatră de uraniu:

Semn că-n Ciudanovița se deschide

O noua mină cu un scop cam straniu

De-a smulge cuibu-atomic din firide...

Cel ce l-a osândit pe Iuliu Mániu

S-a prăpădit cu raze X , perfide...


Somnifer cu radon

Radonul, gaz parșiv ce se adună

În catacombe tainice și sure

Sub case de mineri, lângă pădure

Se umflă , doarme, tace și amână.

Când fost-a a uraniului stână

Sub baciul cel sovietic, lângă mure,

Toți brazii au picat sub grea secure,

Tavanul galeriei să susţină .

Iar un sătean când a săpat sub casă

Să-și adâncească pivnița –n răcoare

A amețit ca-n cânepa cea deasă ...
Nu peste mult, abia stând înpicioare ,

Bărbatul a simțit cum îl apasă

O mare greutate-adormitoare...

Natură moartă de la Băița


Au fost pe Lună rușii, dar ´nainte,

Deșert lunar lăsat-au la Băița;

Nici nu mai crește-n plai a vieții vița,

Ortacii-n gură nu mai au un dinte.

A lor lămpașe aprind doar la morminte,

Tot întinzând tutunului foița,

Ferind de o scânteie –n jur căpița,

De aventuri de mult și- aduc aminte:





  • Ce bani aveam atunci și ce muieri

Veneau din toată țara pe la Ștei,

Și noi , nici douăzeci de primăveri,

N-aveam și le iubeam ca niște zmei;

Parcă s-a întâmplat totul mai ieri

Și azi rămas-am singuri singurei...”

Colonia de mineri de la Nucet

Nucet, oraș de coloniști de-aiurea,

În care vodka s-a băut ca apa

Și s-a strivit cu pumnul țeapăn ceapa

Și s-a tăiat cu drujba-n sus pădurea,


S-armeze galeria pentru Iurea...

O noapte-ntreagă-atunci ținea agapa

Și se-njurau și Stalin, Dej și Papa

Și iar se ascuțea, cântând, securea:




  • Oraș de munte fără de- altar,

Doar nucii te mai spală de păcate;

Nu sus spre cer, ci jos, la buzunar,
Privește tot băieșu - adus de spate;

Dar drumul lui prin mină e calvar

Prin care suie la Divinitate”...

Sovieticele case verzi din Ștei

Se dedică criticului de artă Ramona Novicov, născută în Ştei
Și azi rezistă la asaltul vremii

Cochetele căsuțe verzi din tundră

În care mari povești de-amor abundă:

Par sănii unde se înhamă renii...


Între pătrate blocuri, par vedenii

Aceste izbe cu veranda scundă,

Prin care Rusia nu vrea s- ascundă

Farmecul trist al unei vechi bejenii.

Par cochilii urieșești de unde

Au emigrat spre Răsăritul magic

Ciudații melci cu-antene muribunde,
Iar casele mai zac în somn letargic:

Vecinilor , nimeni nu le răspunde,

Vreun general sau barem ultim paznic...

Rata cu minerii

Foștilor mineri navetiști de la mina de exploatare a uraniului ”Avram Iancu”


Spre Ferice urca un autobuz

S-adune grabnic , dis de dimineață,

Minerii navetiști , plini de viață,

Cu glume ca semințele-n harbuz.
Prin neaua mare se-auzea difuz,

Motorul duduind prin recea ceață,

Suflarea –i promoroacă pe musteață:

Nici unul însă nu e trist , ursuz ;


Săud, Buntești, Lelești, Șebiș, cu toate,

Se-adaugă ratei noilor stăpâni ,

Alături de atâtea alte sate ,
Cu harnici, răbdurii și blânzi români.

Astăzi, privesc la Dumnezeu , pe spate

Și strălucesc ca sfinții: iradiați la mâini...

Revolta de la Băița din 1988 46

În cea dintâia zi a a săptămânii

Din data de - opt a opta optzeciși opt,

Răbdarea minerească s-a tot copt

Cum crește –n albie- aluatul pâinii.


De foame, insultatu-și-au stăpânii

Și un ortac mai îndrăsneț, necopt,

Revoluționar ca la pa´ș´opt

A început să strige tare : -”Câinii !,”




  • Nici pita-n chioșcuri, amărâtă, neagră,


Yüklə 162,98 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   10   11   12   13   14   15   16   17   18




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin