Domnului profesor inginer Constantin Butişcă din Câmpani
Cum ieși privind spre dreapta din Fânațe
S-ajungi trudit l-ale Băiței mine,
De-a lungul drumului se-nșiră pline,
Uitate , sterpe halde cu albeață.
S-au periat toți munții; aci-i mătreață,
Steril amestecat cu plumb, toxine,
Salcâmii răsădiți sunt doar prăjine,
Nu vezi pe doalmă paiul de verdeață.
Ca-n pilda biblică când cade bobul
Din cerul Domnului pe piatra goală,
Chiar de s-a străduit pe-aici norodul
Ca să ridice-un codru de la poală;
Fără urmări rămasu-i-a istovul
De parcă-ar fi plantat pe – o nicovală...
După golirea muntelui
-
”Vai , Stalin , ne-a luat toată smântâna,
Iar, noi, românii , am rămas cu zerul
Și prin abrupte râpe, doar cu fierul
Din ZIL - urile ce-au mușcat țărâna,
Când n-a ținut la coborâre frâna-,”
Șopteau ortacii de pe șantierul,
Schimbat de ocupant în falansterul
Atomic , când Moskva ne - a fost stăpâna...
După ce –n taină , uraniul a fost smuls,
Precum un diamant dintr-o montură,
Ai noștri se-apucară triști, de muls:
Sărmane resturi pline de sulfură.
-
„De-o fi uraniu, unde s-a ascuns
Şi unde să începem săpătură ?”
Magica poțiune de uraniu...
Fostului director al Exploatării miniere Bihor, ing.Anastasă Hristodor, născut la Niculițel în Dobrogea
-
”Ce se întâmplă, doctore, cu mine,
C-atunci când plec de la Băița-n țară
Să-mi iau concediu aproape-ntreaga vară
De-mi vine ca să țip că va fi bine,
Să mă îndrept spre plajele divine,
Spre toamnă-n ultima plimbare-hoinară,
Începe, din senin , ca să mă doară,
Inima,rânza , capul; mi-e rușine
Să-i spui ceva nevestei să n-o supăr,
Dar când ajung în Ștei iar, totul trece...”
Ci zis-a medicul: -” Și - un zdravăn nufăr,
De-l smulgi din baltă, chiar de - l pui la rece,
Se-nchide-n suferința-i ca-ntr-un cufăr:
Dar tu, cu- uraniul mai poți petrece !...
Rugăciunea minerului
În memoria tuturor minerilor morți ori răniți în accidente de muncă
” Sfantă Varvară, nobilă mireasă,
Tot trupul meu prin suflet mi-e deschis;
Ți-l dau să faci din el un paraclis,
Ca, astfel, eu în noaptea cea mai deasă,
Când abatajul morții mă apasă,
Tu, sfânta mea, să treci peste abis,
Geana să-mi tragi peste un ultim vis
Și tu să fii Măicuța mea miloasă.
Ajută-mă ca –n cea din urmă clipă
A vieții răscolite sub pământ,
Să mă înalți spre cer pe - a ta aripă
Și flori de mină pune-mi la mormânt…
Nu m-osândi să-mi pierd viața-n pripă
Făr-a adresa lui Iisus un cuvânt…”
Pe lângă plopii de la Ștei...
Se dedică domnului Voicu David, exclus din organizația de tineret comunist din Ștei, din cauza condamnării politice a tatalui său ,dar salvat miraculos în acest fel de obligaţia de a fi trimis la minele de uraniu de la Băiţa Plai
Pe lângă plopii de la Ștei,
Adesea au trecut ,vai, rușii;
Noi nu știam nimic, supușii,
De ce plantatu-i-au chiar ei.
La ordin scurt, pe lungi alei,
Cu premoniția cenușii,
Au și înfipt în sol țărușii,
Subțiri și verzi , cazoni fuștei.
Au fost sădiți fiindc´ – absorbeau,
Ei , cel mai mult din radiații:
Pe strada Lenin ori pe șleau,
Dar mai ales lâng-a lor spații...
Astăzi, urmașe crengi mai beau
Din rămășițele de rații...
Prăbușirea coliviei cu mineri
Se dedică minerului Constantin Guler din Șebiș si ortacilor săi
Lanțul s-a rupt și colivia plină
De-ortaci ce se grăbeau să intre-n șut
S-a prăbușit în gol ca Belzebut:
Sângele-n stropi pe roata de drezină;
Pe gâtul lor vânjos e-o ghilotină.
Captivii năuciți au început
Să urle-n întunericul hirsut,
Mușcând amara morții rădăcină...
S-a dat alarma; aprigi, salvatorii,
În fuga mare vin să-i descleșteze
Din gura vâlvei minelor, putorii;
Când pe brancarde prind ei să-i așeze
De praf înecăcios îi umple norii
Și-i scot spre a luminii metereze...
Cum se adună uraniul...
Uraniul se-adună-ntâi în oase
Ca vântu-n fluiere ce nu mai cântă,
Apoi, ficatul singur se-nveșmântă
Cu un cojoc de vene stricăcioase.
Urmează-apoi rărunchii să te lase:
În van o babă seara îți descântă,
Globulele din trup se iau la trântă
Cu micile răzmeriți canceroase.
Spre jertfă, vin testiculii la rând,
Miner matur și frageda virgină;
În loc de dragoste, un trist comând...
Mireasa de ortac a fost o ... ”Mină”...
Casa e mare, goală, fără rând:
Bărbatul e secat din rădăcină.
La cumpăna apelor...
Prin ani optzeci în ai Bihariei creieri
De pe versantul de apus spre est
Au tot săpat mineri cu chip agrest,
Ca-n pivnița furnicii, flămânzi greieri,
Sub supraveghetorii cei mai severi,
Să smulgă al uraniului rest,
Când dintr-o dată, un șuvoi funest
Lovi pe dată-n neatenții meșteri
Și prinse ca să curgă-n galerie
Al Arieșului izvor sălbatic
Spre Crișul Negru –n cruntă bucurie,
Iar abatajul deveni acvatic;
Chemat-au întăriri ca-n bătălie
Să pună râu-n locu - i geografic ...
Supraviețuitorul
Lui Toader Harnagea din Drăgănești, fost excavatorist la Sovrom Kwarțit
”Am încărcat cu cupa mii de tone
Din cel mai tare, agresiv uraniu,
Astăzi în sat sunt omul cel mai straniu,
Octogenar aproape, fără bone.
Am dat la Stat bir, zeciuieli și none
Și ochii abia-mi clipesc acum în craniu,
Pensia mea –i cât un cățui de staniu,
Stârnind durere și revoltă-n zone .
Cu « trenul foametei» eu am sosit
De la Moldova până în Bihor,
Iar la Băița Plai m-am și grăbit
Să-ncalec pe- un flămând excavator
Ca pe un cal cu greabăn oțelit
De care și acum îmi este dor...”
Descompunere
Uitat de toţi , se descompune-n haldă,
Uraniul, un uriaș raton,
În gaz periculos, letal – radon,
O boare umedă, adesea caldă,
Ce, invizibilă, țăranii - i scaldă
Cu silicoza-nfiptă în pulmon,
Într-un târziu și rece abandon,
Lângă Biharea tainică, înaltă...
Clocește într-un cuib de minereuri
Pasărea neagră , oarbă, insipidă;
În galerii - mormane de deșeuri
Se-nalță-n româneasca piramidă:
Un faraon din Est , prin defileuri,
Luat-a pradă multă și morbidă...
Fundațiile de uraniu
Pietroaie –au strâns de pe-a Băiței vale,
După ce explozii le-au urnit din loc,
Țăranii ce și-au spus că au noroc
Și nu mai merg din sus să le prăvale.
Acelea ce aveau zeci de chintale
Spartu-le-au ei, fierbând pe sub cojoc:
Le-au înălțat în zid sub boloboc
Spre cer ca în cetăți medievale...
După o vreme, dinții - au început
Să li se clatine în alveole
Și mult răritu-s-a și-acel sărut
Ce îl dădeau nevestei pe cupole...
Apoi sfârși și –al tinerilor rut
În satele schimbate-n necropóle...
-
„Io lucru și mă rog după Pravilă !...”
Se dedică unchiului meu Balaci Ioan , fost miner și veteran de război, a fost capturat pe front în Ungaria şi dus prizonier în Germania, fapt care a provocat multă vreme suspiciunea autorităţilor comuniste
-
”Câți ani ai, moșule ?” - ”Nici unul! Toți s-au dus !
Pe Prut , în patru ´ș´unu, când Oștirea
Trecu ca să redobândim Unirea
Și mă bătui cu bolșevicul rus !
Apoi ,trimis de Rege spre Apus,
Luptai cu ungurul și neamțul. Firea
Ţăranilor din Binş e că iubirea
Față de sat, de toate –i mai presus.
Domnul a dat să-mi fie iarăşi bine
Și cote am plătit , că mi-a fost milă,
De bieții orășeni, că n-au pe nime´ ...
-
”Dar la Băița, bace, nu –ţi fu silă
Dostları ilə paylaş: |