Cartea de uraniu

Davai porumb, orz, grâu, mioare ,taur,

Și tot ce –n România-a mai rămas;

Mujicul nostru e sătul de cvas ¹³ -

Krasnaia Armia ^l4 stă pe un tezaur !

• 
  De ce ne-ați atacat ? Acum plătiți !
  

Serp i molot ^l5 vă-ncrucișăm pe steaguri-

Cu bolșevicii ruși , voi frați să fiți

Și s-adunăm, precum albina-n faguri,

Roșul polen , marxist, la urgisiți

Ca să răscoale-n lume noi meleaguri...”


¹³ Cvas- băutură răcoritoare, slab alcoolizată, preparată din pâine neagră de grâu sau secară,la care se adaugă legume și zahar, foarte populară la ruși.

¹⁴ Krasnaia Armia - Armata Roșie (rusă).

¹⁵ Serp i molot - secera și ciocanul (rusă)

Un Eldorado al Europei centrale și de sud- est...

După cum un magnet de dimensiuni colosale din regiunea Magnitogorskului din fosta U.R.S.S. sau după cum luna plină atrage spre tării valurile oceanelor, înteţind fluxul pe tot cuprinsul mărilor , tot așa neașteptatul miraj al îmbogățirii peste noapte a atras în zona Șteiului un uriaș flux de omenire, un fenomen rar întâlnit altundeva, o nestăvilită forță tânără de muncă gata să răstoarne munții Bihorului. Aproape 20.000 de bărbați au năvălit din toate provinciile țării spre necunoscutul Ștei și tenebroasa Băița medievală.

Din Moldova postbelică, cea biciuită de secetă și foamete, din Muntenia aprigă, din Dobrogea îndepărtată și somnolentă, din Banatul pragmatic şi mai prosper ori din Oltenia fierbinte a călușarilor, ori chiar din străinătate, toți cei care auziseră de nivelul salariilor s-au așternut imediat la drum. Unul dintre ei a fost ieşeanul Harnagea Toader , excavatorist la uraniu, venit din Moldova atinsă de secetă şi foamete şi care şi-a întemeiat o familie în comuna Drăgăneşti... Faptul incontestabil că Băița , Șteiul, Nucetul sunt din cele mai cosmopolite așezari din România se datorează tocmai acestei ” rush gold” românești.

In anul l956, Nucetul avea peste lo.ooo locuitori, iar azi mai are ceva peste 2ooo...

Goana după aur ? Sună a ceva cunoscut , sună a poveste ecranizatului eveniment din Lumea Nouă, când americanii dau năvală în California și apoi în Alaska ... La noi, în România a fost o goană febrilă după alt soi de aur, un aur care nu strălucește în adâncurile minelor ori în nisipurile spălate la șaitroc, ci în lucirea apocaliptică a exploziilor nucleare: uraniul... Un alt aur, ascuns într-o rocă sură, comună , aparent inofensivă, care trebuia dislocată, cărată cu trocul, cu ranița, cu buldozerul, cu camionul,cu vagonetul... Un minereu măcinat în morile teribile de la Ștei, încărcat în cutii speciale ori saci, dar cel mai adesea în vrac, acoperit cu prelate , apoi încărcat în vagoane , toate atent păzite de soldați sovietici cu Kalașnikov-ul în bandulieră pe ruta Ștei- Beiuș- Holod- Halmeu...

Halmeu... Ultima haltă...

Unde s-a întâmplat ca un consătean de-al meu, Balaci Vasile, zis Asu, un veteran al exploatării uraniului, o adevărată arhivă vie, să construiască rampa de descărcare a uraniului și care are acum și-a adus aminte de multe întâmplări din vremea rușilor şi care pretinde că l-a cunoscut şi a fost amic cu un rus care răspundea la numele de Ivan Ivanovici Ivanov...

P e –o gură de rai... cu cicatrice

Se-nvârt-ale ” Antonov ” -ului elice-

Fatale ace –n metronom atomic:

În Ștei , în chipul cel mai antinomic,

Din gura cea de rai , cu cicatrice,
Sosesc –ale uraniului- spice,

Cu grad de puritate astronomic,

Cel mai bogat filon , tribut draconic ,

Războiului de –al treilea, se prezice.

Containerele cu grăunțe grele,

Sunt ridicate de soldați în cală;

N-au apucat măcar ca să le spele

C-au fost cerute-n telex prin centrală

Și decolează nava cu ghiulele

Spre –a lumii comuniste Capitală.

Perforarea pe uscat

Se dedică lui Balaci Vasile din Șebiș, zis Asu , fost miner la Sovromquarțit

Vânjoase brațe ce-apăsau ieri plugul

Să intre în ogor pentru sămânță,

Împing astăzi cu mare stăruință-

Să frângă - al rocii mute vicleșugul-,

Perforatorul magic , dalta , drugul

Prin galerii – alt fel de locuinţă:

Chipuri sculptate doar de-a lor voinţă,

Când un perete dur cu fier străpungu-l.

Când dintele de vidia pătrunde,

Rotindu-se , în stânca cu uraniu,

A prafului mortal stătute unde

Le pune măști ca la un bal ce, straniu,

Noaptea și ziua , prin saloane scunde

Răsună neauzit sub bolți de staniu.

Scuturarea de uraniu

În memoria unchiului meu, Guler Traian, zis Dețu din Șebiș

În zona întâi , păzită de sovietici,

Când ieși din schimb, te scuturi mult și bine,

Să nu rămână-uraniul pe tine;

Cu infinită grijă te deretici...

Pe schimburi, supraveghetori atletici,

Un alt polen adună de pe-albine,

Când trec ortacii pe sub ghilotine

Cu chipurile supte, de ascetici.

În mare taină ei se întreabă iară :

• 
  ”De ce se-aprinde becul ? Doar nu-i aur !