Cartea de uraniu
Yüklə 162,98 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Guliati tac, guliati rebiata !”
- Guliati tac, guliati rebiata
- Predaite , rumunski !”
|
Ca la Certej și Brad, or, bunăoară,
La Roșia Montana, cu tezaur”... Dar tac și-ndură zilnica ocară Când trec umili sub roșiul balaur... Labirint subpământean De la Băița - au prins să scormonească După un minereu secret prin stâncă, Prin scoarţa îndărătnică , adâncă, Spre cele patru zări să cucerească, Metru cu metru-n cursa cea drăcească. Sub Valea Leucii cu lopata-n brâncă În burta vagoneților se - aruncă Pietroaie cu lucirea nefirească. Apoi spre Arieș și-a lui izvoare Ortacii –au ridicat catarg cu pânză Pe a uraniului neagră mare
Când clopotul îi cheamă la mâncare Cu brișca taie pâine,ceapă, brânză... Cele trei cercuri ale uraniului... Exploatarea teribilului minereu de uraniu se facea în trei cercuri ca într-un fel de minimal scenariu dantesc.Pe masura ce intrai in interiorul cercului cu atât mai mare era pericolul de contaminare. In fiecare dintre aceste trei cercuri intrarea se făcea cu legitimații speciale, fiecare având o altă culoare în raport direct de importanta deosebită, strategică, chiar militară a fiecarui cerc. Se crede că o anumită doză de radiații strict și științific calculată nu ar face decât să determine creșterea anumitor plante. La Oradea, un cunoscut de-al meu îmi spunea în glumă, dar de nenumărate ori, textual ca şi cum ar fi trebuit să învăţ pe de rost ca la şcoală : „În Ţara Beiuşului este posibil să existe şi un efect pozitiv al radiaţiilor , având în vedere talentul şi statura impunătoare a mai multor intelectuali din acea zonă precum Alexandru Andriţoiu, Viorel Horj, Nicolae Brânda, Blaga Mihoc, Paşcu Balaci... „ Mutatis mutandis, o posibilă creștere a nivelului de radiații a dus ineluctabil nu la micșorarea sau dispariţia satului Ştei de odinioară, ci la creșterea sa la a nu știm a câta putere. Locul de naștere al folcloristului, poetului și profesorului universitar Miron Pompiliu, un mare prieten al lui Eminescu a devenit dintr-o dată cunoscut pe harta strategilor atomici ai lumii. Poetul național s-a inspirat din culegerile de folclor ale lui MironPompiliu când a scris Ce te legeni codrule, referindu-se la balada bihoreană Ce te legeni, bradule... Parcă ar fi ştiut Miron Pompiliu ce se va întâmpla cu brazii săi... Se vor tăia cu milioanele pentru întărirea galeriilor viitoarelor mine de uraniu... Loc pentru balade lirice nu mai exista... Pentru că fostul sat Ștei a fost ras de pe suprafața pământului, iar la Moscova pe planșele desenatorilor și arhitecților a fost construit viitorul oraș Ștei, devenit în anul 1956 oraș Dr.Petru Groza. Străzi largi cum nu mai sunt aproape nicăieri în România. Străzi drepte ca o traiectorie de rachetă Katiușa. Barăcile de scânduri au răsărit peste noapte ca niște ciuperci siberiene. Intr-o parte a satului Ștei se afla armata sovietică, în cealaltă localnicii. Pentru inginerii, militarii, specialiștii sovietici s-au construit rapid blocuri cu apartamente confortabile, dar și așa zisele W.B. uri, căsuțe verzi bine izolate pentru frig sau pentru căldură. Au apărut imediat restaurantul, cinematograful, școlile, spitalul pentru cei care se îmbolnăveau la mină. La restaurantul sovietic, dacă erai român , nu aveai ce căuta acolo. Un soi de ”apartheid” socialist în care rușii erau albii, iar românii, slovacii, ungurii, nemții (cei puţini care scăpaseră de deportarea în Siberia!) erau negrii, buni doar de coborât spre grădinile subterane ale Băiței Plai de unde să culeagă fructele morții. Românii bihoreni, străini în propria țară, prizonieri sui generis sub o armată de ocupație. Fapt care a provocat izolate cazuri de revoltă, înăbușite repede și cu cruzime....
Strigau adesea ruşii pe la Ştei, Căci nimenea nu mai era ca ei, Dar celor harnici, le dădeau răsplata; Erau protectorii-absoluţi şi tata Multor orfani, săraci și feciorei , Plecați de-acasă pe străbun temei: ”Să se mărite , sora noastră , fata „.
Cum sate –au părăsit ca pe corăbii Şi au sărit în mină făr΄ examen, Cum pe grăunţe cade- un stol de vrăbii... Ori cum ciocane-n Krasnogo Snameni 17 Bat toaca ateistelor mătănii... 16 Guliati tac, guliati rebiata ! - Plimbați- vă așa, plimbați –vă, copii ! (rusă). 17 Krasnogo Snameni- de la Orden Krasnogo Snameni, Ordinul Steagul Roşu , distincţie importantă , instituită de puterea sovietică în toamna anului 1918 în timpul războiului civil şi apoi adoptată de guvernul URSS în anul l924, oferită în semn de recunoaştere oficială a unor merite deosebite , mai ales de natură militară (n.a.) Satul cu ministru Nu e cătun ca-oricare satul Ștei; Ca el nu mai găsești în lumea toată Și nicăieri, altundeva să scoată Minerii, atâtea mii şi mii de lei. Când cântă la petreceri zici că-s zmei Și-ades se prind în hora zisă vatră , De banii cheltuiți nu țin socoată Și nimenea din țară nu-i ca ei. Doar au ministrul lor ce stă-n Palat La un birou cu multe telefoane Și un ciudat și gureș aparat Ce bate singur cifre , telegrame Spre Bucureștiu- atât de-ndepărtat De unde vin îndemnuri , știri, canoane ...
Yüklə 162,98 Kb. Dostları ilə paylaş:
|