Se spune că tot ceea ce facem şi/sau întreprindem în relaţiile cu mediul ambiant este şi înseamnă comunicare

tacticile terminale între care, mai importante sunt:

• 
  concluzionarea directă, fără „ocolişuri”;
  
• 
  obţinerea acordului printr-o întrebare închisă („Da sau Nu?”);
  
• 
  „hai să găsim mijlocul” („Mi-aţi propus 20 milioane, eu vă ofer 16, aşa că haideţi să batem palma pe 18!…”);
  
• 
  „acordul-cadru” (în cazul în care negociatorii stabilesc doar liniile directoare ale potenţialei viitoare colaborări)
  

tacticile de timp, care fac apel la:

• 
  stabilirea unor termene;
  
• 
  uzura psihică a interlocutorului, amplificată de trecerea timpului;
  
• 
  temporizare;
  
• 
  strategia avantajului pierdut (din cauza adoptării tardive a deciziei);
  
• 
  sugerarea deciziei care urmează a fi adoptată (pentru a câştiga timp);
  
• 
  acordarea „ultimei şanse”…
  

tacticile de preţ cum sunt, spre exemplu:

• 
  reformularea a două – trei dintre cele mai importante avantaje care vor fi obţinute în urma cooperării;
  
• 
  adaptarea la toate cererile formulate de interlocutor;
  
• 
  demonstrarea avantajelor raportului „calitate-preţ”;
  
• 
  compararea cu preţurile/tarifele unor produse/servicii similare;
  
• 
  insistarea asupra unui punct tehnic precis, care va aduce avantaje importante sub aspectul costurilor implicate;
  
•