„ce îmi place în ideile expuse de dumneavoastră este că...”
„dar dacă vom face..., ce avantaje vom putea avea?”
„dacă voi cumpăra X bucăţi din produsul pe care ni-l oferiţi, care va fi preţul acestora?”
„bine, hai, fie aşa cum vreţi dumneavoastră!”...
tacticile de argumentare, care fac apel la:
„dezamorsarea” unei situaţii (potenţial) tensionate create cu prilejul discuţiilor, prin strângere de mână, bătaie pe umăr etc.;
sesizarea, chiar de către interlocutori, a viitoarelor certe avantaje rezultate din potenţiala cooperare cu noi;
globalizarea tactică(spre exemplu, condiţionarea înregistrării unui rezultat favorabil al negocierilor numai după parcurgerea şi aprobarea, în consens, pas-cu-pas, a tuturor punctelor de vedere supuse dezbaterii);
tactica „judo”(constă în a-l pune pe interlocutor în situaţia de a suporta consecinţele extreme ale poziţiei adoptate de el; practic, în a-l determina să suporte consecinţele propriei logici, neavând nici o „portiţă” de scăpare...)
