Psihodiagnoza la vârstele mici
Testele pentru copiii foarte mici denumite baby – test au o utilizare din ce în ce mai extinsă. Dr. S. R. Chaille (1887) poate fi considerat primul care a publicat o serie de teste simple pentru copiii sub 3 ani. Ele au fost grupate în aşa fel încât să permită părinţilor să vadă dacă copiii se dezvoltă normal sau nu. Mai cunoscute sunt testele lui Alice Descoendres care în 1921 a făcut o baterie de probe adecvate, aplicabile din jumătate în jumătate de an, pentru copiii de la 2 la 7 ani. Charlotte Buhler şi Hildegard Hetzer au efectuat în 1932 o baterie de 10 probe pentru fiecare din primele luni ale copilăriei apoi peste 15, 18 luni şi pentru 2, 3, 4, 5, 6 ani. Prezintă interes inventarul de dezvoltare infantilă al lui A. Gessell (Gessell Developmental Diagnosis) elaborat într-o primă versiune în 1925 şi refăcut în 1940. Are în atenţie dezvoltarea copiilor între 4 – 60 săptămâni. Fiecare modalitate de comportament (motor, verbal, de adaptare socială) se cotează cu + sau -. Se poate calcula un ritm de dezvoltare. Gessell a recomandat atenţie la calităţile reacţiilor, a avut reticenţe în ceea ce priveşte calculul şi cotaţia acestei scale. Gessell a conceput evoluţia psihică în copilărie ca o parcurgere de niveluri pe care le-a reprezentat printr-un arbore. La primul nivel, biologicul şi psihologicul nu se diferenţiază, acesta este un nivel psihomotor. La nivelul 2 sunt evidente conduitele psihologice pe lângă cele biologice. La nivelul 3 – conduitele ce exprimă aptitudini.
O. Brunet şi I. Lezine au elaborat o scară franceză de teste. Bateria e alcătuită din câte 10 probe pentru fiecare etapă din care 6 sunt considerate ca teste ce pun copilul în condiţii experimentale controlabile în prezenţa unui material uşor de găsit şi utilizat. Întrebările din baterie uşurează primul contact cu părinţii şi dau posibilitatea de consemnare a condiţiilor sociale şi afective în care se dezvoltă copilul. Testele sunt foarte utile părinţilor pentru că servesc drept introducere în problematica primei vârste destul de dificile din punctul de vedere al studiului şi al instruirii. Întrebările determină surprinderea gradului de influenţă al mediului. Autoarele consideră că foarte devreme are loc o corelaţie între QI al părinţilor şi QD (cotienul de dezvoltare) al copiilor. Testele sunt grupate în patru categorii având fiecare o iniţială pentru notare. P = controlul postural şi motricitatea; C = coordonarea oculo – motorie; L = limbajul; S = relaţiile sociale şi personale. Gruparea acestora se face în funcţie de diferite etape ale dezvoltării psihice timpurii. Până la 1 an prezintă foarte mare interes controlul postural şi motricitatea în general. După 1an acestea vor fi notate, dar vor prezenta mai puţină importanţă decât caracteristicile achiziţiilor verbale şi posibilităţile de mânuire de obiecte. Examinarea se desfăşoară cu ajutorul unor experimente şi întrebări. Durata unei examinări ~ 20 minute la copiii între 4 – 12 luni şi la 30 minute la cei între 12 luni până la 4 ani. Profilurile obţinute permit să se urmărească ritmul dezvoltării psihice şi să se calculeze un QD.
Bateria Bayley cuprinde 185 itemi şi are funcţii similare. Se referă la mişcările coordonate, vocalizare, apucare, întoarcere de pagini, denumire de obiecte, etc. Instructajul uşor de efectuat al acestei baterii permite să fie utilizată şi de părinţi fără vreun ajutor suplimentar.
Rene Spitz a elaborat o serie de baby – tests 1945 – 1946 prin care a pus în evidenţă influenţa mare a avitaminizării afective în vârstele timpurii. Carenţele se manifestă în domeniul reactivităţii generale şi în dezvoltarea intelectuală la copiii deprivaţi de afecţiune şi tandreţe.
Bateria Borel – Maysonnay (de la 1 la 5 ani). Cuprinde imagini de obiecte simple pentru mânuit – 13 imagini în culori. Ele trebuie mânuite şi indicate verbal elementele ce le conţin. Bateria pune în evidenţă inteligenţa copiilor mici şi tulburările de limbaj (are funcţii).
Bateria Merrill – Palmer cuprinde planşe de încastrare, probe de limbaj. Scara cuprinde teste non – verbale foarte bune pentru 4 – 6 ani.
Scara de performanţă Borelli – Oleron cuprinde 7 probe, au rol important factorii spaţiali.
Scara de inteligenţă pentru preşcolari Minnesotta cuprinde o serie de probe nonverbale.
Bateria Cunningham Pintner, eleborată 1932, revizuită 1947 e folosită în grădiniţele de copii. Bateria cuprinde variantele A, B şi C fiecare cuprinzând 7 teste.
-
Observaţie însoţită de identificare de obiecte comune (animale, plante)
-
Percepţie de diferite obiecte pt a diferenţia ceea ce este frumos (între desenele aceluiaşi obiect)
-
Identificarea de obiecte ce se pot asocia (găina cu ou). Trebuie asociate 2 obiecte din 4.
-
Determinarea de greşeli de mărime şi proporţii în desene de vestminte (pt desenare personaje)
-
Capacitatea de a completa desene din care lipsesc anumite părţi (decupare de părţi)
-
Completarea de scene
-
Reproducerea unui desen după modelul dat în cadrul unor puncte (16 puncte)
Există şi bateria non-verbală Pintner-Paterson cu 13 teste.
Scările de dezvoltare au o notaţie aparte.
Grace Arthur (1919) şi Woodword (1926) apoi Thorndike (testul C.A.V.D.) cu colaboratorii au trecut în revistă sistemele de notaţie unificându-le.
Alte scări longitudinale: Pasamnik şi Koblok (1946), Cavanaugh (1957), Callanger (1953), Horms (1957) etc
Bazându-se pe concepţia şi etapele de dezvoltare intelectuală prezentate de Piaget, Warburton s-a elaborat o baterie de teste de dezvoltare a gândirii logice a copiilor, ce conţine 5 probe (operaţii combinatorii, probe de depistare a noţiunii de proporţie şi probabilitate, probe de gândire logică, reprezentări spaţiale şi conservare a greutăţii şi volumului. Tentative mai vechi în acest sens se aflau în testele Dubusson.
Există şi baterii de teste de dezvoltare pt copii cu deficienţe (surdo-muţi) şi pt copii handicapaţi verbal (Drever şi Mary Collins)..
Teste clinice de inteligenţă
Scara de maturitate mentală
Columbia (COL)
Descriere: elaborată de B. B. Burgmeister L. Hollander şi I. Sorge (1954) şi este o baterie pentru evaluarea nivelului intelectual al copiilor infirmi motor-cerebral. Solicită o activitate motorie restrânsă. Cuprinde 100 imagini de figuri geometrice, persoane, animale, plante, obiecte ale vieţii de fiecare zi. Copiii trebuie să arate care dintre acestea nu se potrivesc cu celelalte şi care se potrivesc între ele. E o baterie de gândire conceptuală. Cuprinde 5 clase normalizate în Q. I. standard.
Serial Test de H. Head şi testul afaziei lui R. Ducarne de Ribencourt
Descriere: se aplică subiecţilor afazici în vederea reeducării vorbirii. Cuprind subteste ce se referă la expresiile orale, înţelegerea orală, lectură şi scriere. Fiecare subtest cuprinde un număr de itemi. Se ţin în evidenţă în timpul examenului psihic aspecte ca: intonaţia, pierderea de elemente lingvistice, defectele, evocarea de cuvinte, perturbările de perseveraţie, dissintaxia, reducţiile, stereotipiile şi agramatismele, tulburările de articulaţie, dezintegrarea fonetică. Sunt necesare probe complementare.
Scara de performanţă Borelli - Oleron
Descriere: elaborată de Borelli – Vincent, Oleron şi utilizează ca material cuburi, cartoane pentru construcţia de cuburi, manechine (traforaj), demonstraţie cu triunghiuri şi două figuri de Pinter Patterson, mărgelele lui Healy – Fernand. Subiectul realizează o parcurgere individuală timp de 30 minute. Vârsta de aplicare e de la 5 la 9 ani.
Cui se adresează: scară pentru copii handicapaţi din punct de vedere al limbajului.
Probe: 7 probe pentru estimarea comprehensivă a nivelului mintal. Se fac în prealabil demonstraţii.
Etalonarea: fie în note brute, fie în note standard.
La ce foloseşte: repartiţia copiilor surdo – muţi sau cu deficienţe de vorbire în instituţii şi clase de nivel corespunzător. Diagnosticarea nivelului mintal.
Chestionarul multifazic al lui R.S.WOODWORTH sau inventarul psihonevrotic P.D.S.
Descriere :Acesta a fost elaborat în timpul primului război mondial (1917) şi avea în vedere eliminarea din armată a subiecţilor anormali psihic. Se solicită răspunsuri la 76 itemi ce se referă la 200 simptome, vizând tendinţe ale personalităţii, tendinţe schizoide, tendinţe paranoide, ipohondrice, impulsive, epiloptoidale, instabile, antisociale. Deşi nu mai este folosit, acest chestionar a constituit punctul de plecare pentru foarte multe alte chestionare de adaptare.
Chestionarele multifazice se utilizează mai ales în mediul universitar şi în cel industrial (BALL).
Un chestionar de adaptare şcolară este cel realizat în 1966 de
REMMERS şi SCHIMBERG
Acesta conţine 296 itemi clasaţi în 8 secţiuni, pentru copiii de 15-18 ani. Secţiunile sondează:
1.aspecte ale adaptării şcolare, relaţiile cu profesorii, atitudinea faţă de metodele de lucru, faţă de examene;
2.aspiraţiile profesionale şi atitudinea faţă de propriile aptitudini;
-
caracteristicile personale;
4. conduita în grup;
-
adaptarea în familie;
-
raporturile cu celălalt sex;
-
sănătatea, atitudinea faţă de eventualele aspecte proprii vârstei;
-
atitudinea faţă de lume şi viaţă, morală, filozofie, religie etc.
| |
