Menopauza Definiţie

Menopauza

Definiţie
Menopauza se instalează ca urmare a diminuării producţiei de estrogeni. La majoritatea femeilor se instalează între 50 şi 55 de ani, cu o medie de 51 de ani.

În concordanţă cu Comitetul Nomenclaturilor al Federaţiei Interna­ţionale de Obstetrică şi Ginecologie, climacteriul este faza procesului de îmbătrânire în care femeia trece de la stadiul reproductiv la stadiul nonreproductiv. Premenopauza se referă la acea perioadă a climacteriului în care ciclul menstrual este neregulat, apar în mod progresiv diferitele simptome ale climacteriului şi precede instalarea menopauzei. Menopauza reprezintă momentul din viaţa unei femei când a avut loc ultima menstruaţie. Postmenopauza se referă Ia acea perioadă ce urmează menopauzei.

Etiopatogenie: în funcţie de cauza determinantă, există două tipuri de menopauză: menopauza fiziologică şi menopauza artificială.

1. Menopauza fiziologică

Menopauza se instalează ca urmare a două procese:

• primul constă în dispariţia ovocitelor din ovar;

• al doilea constă în lipsa de răspuns al celor câteva ovocite rămase în ovar faţă de gonadotropinele ovariene.

2. Menopauza artificială: întreruperea permanentă a funcţiei ovariene din cauza îndepărtării chirurgicale a ovarelor sau radioterapiei se numeşte menopauză artificială. Menopauza artificială este utilizată în prezent ca tratament pentru endometrioză şi tumorile estrogen sensibile ale glandei mamare şi endometrului.

Diagnostic

Scăderea nivelului de estrogeni se asociază cu o serie de manifestări clinice.

1. Simptome generale

În menopauză cel mai frecvent simptom este apariţia „bufeurilor" sau a valurilor de căldură. Aproape 80% dintre femeile care intră în menopauză prezintă acest simptom, iar dintre acestea 30-40% îl consideră o manifes­tare greu de suportat.

În majoritatea cazurilor, bufeurile încep ca o senzaţie de presiune asupra craniului, asemănătoare cu o cefalee, care creşte progresiv în intensitate. Apoi se instalează o senzaţie de căldură sau de arsură localizată la faţă, gât, torace, urmată de transpiraţii pe tot corpul, dar predominând pe gât, spate, torace şi cap. Se pot asocia şi palpitaţii, furnicături şi ameţeli. Uneori, valurile de căldură sunt precedate de o aură, care trezeşte femeia din somn, iar dacă se repetă astfel de episoade în cursul nopţii pot apărea insomnie, oboseală şi iritabilitate. Durata unui episod variază de la 1-2 minute până la 10 minute, în medie fiind de 4 minute. Frecvenţa episoa­delor variază de la 1-2 pe oră până la 1-2 pe săptămână, cel mai adesea fiind de 8-10 în decurs de 24 de ore.

Alte simptome care pot apărea în menopauză sunt: parestezii, ameţeli, scotoame. Acestea se datorează instabilităţii sistemului nervos autonom. Pe lângă acestea mai pot fi întâlnite: greaţă, vărsături, flatulenţă, anorexie, constipaţie, diaree şi artralgii.

2. Aparatul genital

Alterarea funcţiei menstruale este primul simptom ce apare în climacteriu, aceasta putând îmbrăca următoarele forme: întreruperea bruscă a menstruaţiei este rară, pentru că diminuarea funcţiei ovariene se face progresiv; scăderea progresivă a fluxului menstrual, precum şi a duratei menstruaţiei, este mai frecvent întâlnită; neregularităţile menstruale apar mai devreme sau mai târziu, întârzierile în apariţia menstruaţiei fiind relativ frecvente; la un număr mic de femei putem întâlni apariţia unei sângerări menstruale mai frecvente sau mai abundente; aceasta se poate datora unei stimulări continue cu estrogeni (chiar în cantitate mică), fără a fi tamponaţi de secreţia de progesteron, sau poate ascunde o afecţiune organică (hiperplazie endometrială sau carcinom de endometru).

3. Tractul urinar

Estrogenii joacă un rol important în menţinerea troficităţii epiteliului vezicii urinare şi uretrei. Deficitul estrogenic este urmat de atrofia epiteliului urinar şi de apariţia cistitei atrofice, a incontinenţei urinare, a polakiuriei şi a disuriei.

4. Glandele mamare

La menopauză apare o diminuare a dimensiunilor glandei mamare.

5. Osteoporoza

Osteoporoza este o afecţiune caracterizată prin reducerea structurii osoase, fără modificări în compoziţia chimică a osului. Cu toate că acest proces este întâlnit la toţi oamenii o dată cu înaintarea în vârstă, reducerea structurii osoase este accelerată la femei după întreruperea funcţiei ovariene.

Oasele care suferă de osteoporoză sunt deosebit de predispuse la fracturi.

6. Sistemul cardiovascular

Majoritatea studiilor au demonstrat rolul protector al estrogenilor faţă de apariţia afecţiunilor cardiovasculare şi scăderea riscului mortalităţii femi­nine datorate acestor afecţiuni cu 50%. Estrogenii împiedică apariţia bolii coronariene atât printr-un efect indirect, acţionând asupra lipidelor circulante, cât şi printr-un efect direct, acţionând asupra sistemului vascu­lar.

Efectul protector al estrogenilor este mai mare la femeile cu factori de risc cardiovascular, de tipul fumatului, obezităţii, hipertensiunii etc.

7. Tegumentele

Le menopauză se constată o subţiere generalizată a tegumentului, însoţită de o pierdere a elasticităţii.

La menopauză s-a constatat o diminuare a părului pubian şi axilar, uneori fiind posibilă apariţia părului deasupra buzei superioare. Toate aceste modificări se datorează scăderii estrogenilor şi menţinerii unui nivel constant al testosteronului.

8. Modificări psihice

La menopauză s-a evidenţiat creşterea incidenţei unor stări cum ar fi iritabilitatea, nervozitatea şi disforia. Totodată, s-a constatat scăderea libidoului, precum şi unele disfuncţii sexuale secundare atrofiei genitale.

Cauza modificărilor psihice apărute la menopauză are la bază modificări la nivelul neurotransmiţătorilor centrali (ex. alterarea aminelor biogene cerebrale).

Investigaţiile paraclinice

1. 
   Aprecierea nivelului hormonal este posibilă cu ajutorul tehnicilor
   radioimunologice sau radioizotopice:
   
2. 
   Biopsia de endometru după instalarea menopauzei poate evidenţia orice modificări de la un endometru atrofie la un endometru moderat proliferativ.
   
3. 
   Ecografia - indicaţiile ecografice genitale (abdominale sau vaginale) la menopauză sunt: existenţa unei formaţiuni tumorale anexiale; evaluarea grosimii endometrului
   

Tratament

Atâta timp cât funcţia ovariană este suficiente pentru a menţine sângerarea menstruală, nu este necesar în mod obişnuit nici un tratament. Ocazional, este posibil ca unele femei aflate în premenopauză să acuze exacerbarea unor simptome şi semne, cum ar fi sindromul premenstrual, sângerările disfuncţionale şi mastopatiile benigne. În aceste situații se preferă tratamentul hormonal.

a). Complicaţiile terapiei de substituţie

- Cancerul de endometru

- Cancerul mamar

- Hipertensiunea

- Boala trombembolică

- Riscuri metabolice

b). Indicaţii

Care dintre femeile aflate la menopauză au indicaţie pentru terapia de substituţie estrogenică ?

- femei la care menopauza naturală sau artificială s-a instalat înainte de 40 de ani;

- femei cu risc cardiovascular crescut;

- femei la care simptomatologia funcţională este severă.

c). Contraindicaţii

- trombembolii şi tromboflebite;

- afecţiuni coronariene;

- accidente vasculare cerebrale;

- afecţiuni hepatice acute sau cronice;

- carcinom de col, corp şi mamar tratat;

- boli vasculare neurooftalmologice;

- diabet zaharat;

- tulburări ale metabolismului lipidic.

Alternative la terapia de substituţie estrogenică:

Terapia de substituţie estrogenică este contraindicată în anumite situaţii. Pentru controlul simptomatologiei subiective şi diminuarea riscurilor ge­nerate de menopauză, în aceste circumstanţe putem apela la unele medicamente, cum ar fi: medroxiprogesteron acetat pentru diminuarea valurilor de căldură; administrarea de calciu 1000-1500 mg, calciu efervescent 4 cp/zi, sau calciu forte - 2 tablete efervescente/zi, calciu lactic - 4 cp/zi sau calciu şi vitamina D - 3 cp/zi.

Prognostic

Prognosticul femeilor la menopauză, la care aceasta nu se manifestă printr-o simptomatologie clinică evidentă, implică numai riscurile obişnuite ale vârstei înaintate. Din acest motiv, terapia de substituţie la femeile care nu au nevoie de aceasta poate crea o serie de efecte adverse neplăcute, însoţite de unele riscuri pentru starea de sănătate. La femeile la care menopauza se manifestă din punct de vedere clinic, terapia de substituţie corectează simptomatologia subiectivă şi obiectivă, ameliorează starea emoţională şi previne apariţia principalelor tulburări metabolice date de deficitul estrogenic.