Obstetrică Şi ginecologie

CORELAŢIA OXIDULUI NITRIC CU PROSTAGLANDINA E
2
, PROGESTERONUL, 
ESTRADIOLUL ŞI OXITOCINA ÎN MATURAŢIA COLULUI UTERIN 
 Rodica Catrinici, Valentin Friptu, Larisa Catrinici 
Catedra Obstetrică şi Ginecologie, USMF „Nicolae Testemiţanu” 
         
Summary 
Correlation of nitric oxide with prostaglandina E
2
, progesterone, 
estradiol and oxytocin in cervical ripening 
         Currently,  the  gold  standard  for  induction  of  cervical  ripening  is  considered  local 
administration  of  PG.  The  effectiveness  of  preparing  the  cervix  is  estimated  at  80-83%. 
However,  their  application  act  not  only  in  the  cervix,  but  can  cause  uterine  hyperstimulation, 

107 
 
with significant side effects for patients with scar uterus or fetal risk of respiratory distress, such 
as:  placental  abruption  and  fetal  hypoxia.  These  complications  in  postmaturity  pregnancies 
aggravate fetal status and increase the rate of obstetrical interventions, the perinatal and maternal 
mortality  and  morbidity.  From  this  point  of  view, alternative methods  for cervical  ripening  are 
needed,  which  would  not  impose  these  risks  and  NO  donors  in  our  opinion  could  be  used 
successfully  in  such  situations.  NO  participates  in  the  maturation  of  the  cervix  by  COX-2, 
metalloproteinases,  glycosaminoglycans  increasing  and  apoptosis.  The  local  application  of  NO 
donors,  in  our  case  of  Nitroglycerin,  increase  its  concentration  and  lead  to  the  development  of 
this  process.  Postmaturity  pregnancy  evolves  from  a  lack  of  NO  local  synthesis  in  the  cervix, 
which  together  with  PG  E
2
,  estradiol  and  oxytocin  deficiency  and  the  maintaining  of 
progesterone  block,  lead  to  delays  and/or  disruption  of  the  cervical  ripening  process  and 
subsequently the onset of labor. 
         
 
Rezumat  
În prezent, standardul de aur în inducerea maturării cervicale se consideră  administrarea 
locală de PG. Eficacitatea acestor preparate în pregătirea colului uterin se estimează la 80-83%. 
Cu toate acestea, prin aplicarea lor s-a stabilit că ele acţionează nu numai la nivelul cervixului, ci 
pot  cauza  hiperstimularea  uterului,  cu  însemnate  reacţii  adverse  pentru  pacientele  cu  uter 
cicatriceal  sau  la  cele  cu  un  risc  de  detresă  respiratorie  fetală,  cum  ar  fi:  discoordonarea 
travaliului,  dezlipirea  placentei  normal  inserate  şi  hipoxia  fătului  [9,11].  Aceste  complicaţii  în 
cazul  sarcinei  supramaturate  agravează  şi  mai  mult  starea  fătului  şi  evoluţia  sarcinii,  crescând 
rata intervenţiilor obstetricale, a morbidităţii şi mortalităţii perinatale şi materne. Din acest punct 
de vedere în conduita obstetricală sunt necesare metode alternative de maturare a colului uterin, 
care  nu  ar  impune  aceste  riscuri,  iar  donatorii  ON  după  părerea  noastră  ar  putea  fi  utilizaţi  cu 
succes în aşa scop.  
        Conform  rezultatelor  numeroaselor  studii,  s-a  determinat  că  ON  participă  în  cascada 
transformărilor  cervicale  ce  determină  iniţierea  procesului  de  maturare  a  acestuia,  iar  prezenţa 
celor trei enzime-sintetaze ale ON la nivelul cervixului şi uterului, care îşi modifică concentraţia 
şi coraportul pe parcursul sarcinii şi naşterii, demonstrează acest lucru [3,4,6]. Se cunoaşte faptul 
că metaboliţii  ON din  secretul cervical  cresc la o naştere la termen, în  comparaţie  cu naşterea 
prematură. În cazul gravidelor cu sarcina prolongată s-a determinat că există un deficit genetic de 
sinteză  locală  a  ON  la  nivelul  cervixului,  fapt  ce  probabil  condiţionează  întârzierea  şi/sau 
dereglarea procesului de maturaţie a colului uterin şi ulterior a celui de declanşare a travaliului 
[1,2,6].  Alterarea  compoziţiei  glicosaminoglicanilor  din  cervix  apare  o  dată  cu  creşterea 
termenului gestaţional, iar cantitatea acidului hialuronic se majorează în cazul sarcinii la termen. 
Aceste schimbări favorizează dereglarea proprietăţii de adeziune a colagenului, în felul următor 
fiind modificată hidratarea tisulară, fapt ce condiţionează creşterea extensibilităţii cervicale. ON 
are şi acţiune supresivă asupra sintezei proteoglicanice, în plus, ON poate promova apoptoza din 
celulele musculare netede şi fibroblaşti. După Chwalisz şi Garfield (2004), ON este considerat 
mediatorul final în maturarea cervicală. După cum a fost determinat, stimularea secreţiei de ON 
are  loc  atât  în  maturaţia  fiziologică  a  colului  uterin,  cât  şi  în  cea  farmacologică,  prin 
administrarea substituienţilor, cum ar fi isosorbit mononitrat, sodiu nitroprusid, gliceril trinitrat, 
iar în cazul studiului nostru - a nitroglicerinei [2,5].  
         
Scopul  
Determinarea  concentraţiei  ON  atât  la  nivel  cervical  şi  seric  la  gestantele  din  lotul  de 
studiu cu sarcina prolongată şi aprecierea modificărilor concentraţiei acestuia după administrarea 
locală  a  nitroglicerinei  şi  misoprostolului  şi  aprecierea  corelaţiei  ON  cu  progesteronul, 
estradiolul, oxitocina şi prostoglandina (PG) E
2
 în procesul de maturaţie cervicală.   
         

108 
 
Materiale şi metode 
Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 374 paciente, fiind unul randomizat simplu-orb, 
divizat  în  două  loturi:  control  (187  paciente  cu  sarcină  prolongată,  la  care  pentru  maturarea 
colului uterin s-a administrat  analogul sintetic al PG E
1
 - misoprostol în doză de 25 µg (formă 
tabletată,  în  fornexul  posterior,  o  priză  la  24  ore)  şi  de  cercetare  (187  paciente  cu  sarcină 
prolongată, la care cu scop de maturare a colului uterin s-a administrat nitroglicerina, ca donator 
de ON). S-au administrat trei doze diferite: 2,6 mg, 5,2 mg şi 7,8 mg de nitroglicerină cu acţiune 
retard, formă tabletată, în fornexul posterior, o priză la 24 ore).  
        Pentru  aprecierea  concentraţiei  ON  s-a  utilizat  metoda  indirectă  ce  constă  în  determinarea 
concentraţiei  metaboliţilor  ON  (ONx)  cu  ajutorul  reagentul  Griess,  prin  spectrofotometrie. 
Determinarea  concetraţiei  plasmatice  la  pacientele  din  ambele  grupuri  de  studiu  a  oxitocinei, 
progesteronului,  estradiolului  şi  PG  E
2
  s-a  efectuat  prin  metoda  imunoenzimatică  ELISA. 
Testările au fost efectuate în incinta laboratorului biochimic al USMF ’’N. Testemiţanu’’. 
         
Rezultatele studiului  
Din cauza timpului  de înjumătăţire ultra-scurt  al  ON, determinarea lui  in  vivo şi in vitro 
rămâne a fi dificilă, de aceea pentru aprecierea concentraţiei ON se poate utiliza metoda indirectă 
ce  constă  în  determinarea  concentraţiei  metaboliţilor  ON  (ONx):  nitraţii  şi  nitriţii,  prin  reacţia 
Griess. Aceasta este cea mai simplă testare din  punct de vedere tehnic şi economic. Reagentul 
Griess formează compuşi azo- cu nitriţii şi nitraţii, care pot fi determinaţi prin spectrofotometrie 
şi pot fi utilizaţi ca markeri ai acestuia. Concentraţia ONx în secretul cervical a fost determinată 
până  la  administrarea  misoprostolului  şi  nitroglicerinei  şi  la  24  ore  după  administrare,  când  la 
majoritatea pacientelor au fost observate modificări de maturaţie a colului uterin, apreciate prin 
rezistocervicometrie şi scorul Bishop.  
Asfel  conform  datelor  obţinute  (tab.1),  la  pacientele  din  ambele  loturi  de  studiu                     
concentraţia iniţială a metaboliţilor ON a fost foarte joasă, cu o medie de 55,99±1,91 µmol/l în 
lotul  de  cercetare  şi  56,27±1,89  µmol/l  în  lotul  control,  limitele  normei  pentru  o  sarcină  la 
termen  la  nivel  local  fiind  de  95-120  µmol/l.  După  administrarea  nitroglicerinei,  valorile 
metaboliţilor ON au crescut până la valori normale, înregistrând o medie de 117,48±0,25 µmol/l. 
În  lotul  control,  cu  toate  că  s-a  administrat  analogul  sintetic  al  PG  E
1,
  misoprostolul,  valorile 
metaboliţilor ON la fel au crescut, dar mai puţin comparativ cu lotul de cercetare, având o medie 
de  99,85±0,28  µmol/l.  Acest  rezultat  se  explică  prin  faptul  că  probabil  prostoglandinele 
intercalează la un nivel anumit sinteza şi acţiunea ON, fenomen studiat şi încă neelucidat până în 
prezent (p<0,001). 
Tabelul 1  
Modificările concentraţiei locale a ONx în procesul de maturaţie cervicală  
la pacientele din loturile de studiu (M) 
 
        Deci,  în  urma  rezultatelor  obţinute  putem  afirma  că  într-adevăr  la  pacientele  cu  sarcină 
prolongată se determină un deficit de ON, fapt care probabil stă la baza dereglărilor de maturaţie 
a colului uterin şi la întârzierea naşterii. Substituirea acestui deficit prin administrarea donatorilor 
de ON, în cazul studiului nostru a nitroglicerinei, îşi manifestă acest efect. 
        Un  alt  aspect  pe  care  l-am  studiat,  a  fost  determinarea  ONx  în  serul  sangvin  şi  aprecierea 
modificărilor  de  concentraţie  a  acestuia  după  obţinerea  maturaţiei  cervicale  şi  declanşării 
Concentraţia  locală a ONx 
(µmol/l) 
Lotul control 
Lotul de cercetare 
Iniţial 
56,27±1,89 
t=33,5 
p<0,001 
55,99±1,91 
t=31,8 
p<0,001 
După maturaţia cervicală 
99,85±0,28 
117,48±0,25 

109 
 
naşterii.  Este  cunoscut  deja  rolul  ON  în  mecanismul  de  relaxare  a  miometrului,  efect  datorat 
îndeosebi eSON, care are acţiune asupra musculaturii netede. Acest aspect de acţiune a ON a fost 
pe larg studiat, iar la moment donatorii de ON sunt incluşi în protocoalele de conduită în caz de 
iminenţă de întrerupere a sarcinii drept tratament tocolitic [1,5]. Determinarea ONx a fost la fel 
efectuată  prin  reacţia  Giess  respectând  cu  stricteţe  condiţiile  de  colectare,  păstrare  şi  apreciere 
impuse de această metodă. 
        Astfel,  conform  rezultatelor  obţinute,  putem  remarca  că  concetraţia  ONx  iniţial,  până  la 
obţinerea  maturaţiei  cervicale  a  avut  un  nivel  ridicat  de  131,78±0,36  µmol/l  în  medie  în  lotul 
control şi 134,45±0,37 µmol/l în lotul de cercetare. Situaţia dată se modifică la 12 ore, când a 
fost  determinată  o  scădere  considerabilă  a  acestora  cu  o  medie  de  77,42±1,79  µmol/l  în  lotul 
control şi 76,84±1,84 µmol/l în lotul de cercetare (p<0,001) (tab.2). 
Tabelul 2  
Concentraţia serică a ONx la pacientale din loturile de studiu  
în procesul de maturaţie cervicală (M) 
Concentraţia serică a ONx  
(µmol/l) 
Lotul control 
Lotul de cercetare 
Iniţial 
131,78±0,36 
t=29,7 
p<0,001 
134,45±0,37 
t=30,6 
p<0,001 
După maturaţia cervicală 
77,42±1,79 
76,84±1,84 
 
        Această  modificare  a  concentraţiei  poate  fi  explicată  prin  faptul  că  sarcina  prolongată  se 
caracterizează  prin  menţinerea  „blocului  progesteronic”,  a  fracţiilor  scăzute  de  estrogeni, 
oxitocină  şi  PG  şi  respectiv  nivelul  crescut  de  ON,  însă  după  obţinerea  maturaţiei  cervicale  şi 
declanşării  travaliului  acest  raport  se  inversează,  substanţele  responsabile  de  dezvoltarea 
contracţiilor  uterine  dezvoltând  o  acţiune  supresivă  asupra  ON  şi  progesteronului,  cu  scăderea 
concentraţiei lor. 
        Este cunoscut faptul că controlul modificărilor ce au loc la nivelul colului uterin în timpul 
sarcinii,  având  ca  rezultat  creşterea  compleanţei  sale  căte  sfârşitul  sarcinii  este  deţinut  de 
estrogeni,  progesteron,  PG,  relaxină  şi  dehidroepiandrosteron.  PG,  în  special  PG  E
2
  sunt 
considerate  mediatorii-cheie  în  maturarea  cervicală,  mecanism  determinat  de  dilatarea  vaselor 
cervicale şi extravazarea leucocitelor. Sinteza PG a fost determinată în amnion, deciduă, corion, 
miometru,  placentă  şi  cervix,  sinteza  primară  având-o  PG  E
2
,  care  se  consideră  un  agent 
vasoactiv principal ce facilitează infiltraţia prin inflamaţie celulară, reglarea secreţiei de citokine 
şi  stimularea  activităţii  colagenazelor.  Este  bine  cunoscut  şi  efectul  PG  asupra  contractilităţii 
uterului. Deşi rolul lor în maturarea cervicală este discutabilă, acest proces parcurge independent 
de  contracţiile  uterine.  ON  este  implicat  în  reglarea  multor  factori  din  procesul  inflamator  pe 
parcursul maturării cervicale, fapt demonstrat de prezenţa celor trei isoforme de SON în cervixul 
uman. S-a demonstrat faptul că iSON creşte pe parcursul naşterii la nivelul cervixului, sinteza ei 
fiind indusă de citokine, TNF-α, interferon-γ sau endotoxine. ON îşi poate exercita efectul său 
prin  stimularea  endogenă  de  sinteză  a  PG  prin  activarea  COX  sau  prin  stimularea  cel  puţin  a 
uneia din MMP, MMP-1.  
        Acest  moment  de  apreciere  a  modificării  concentraţiei  PG  E
2
  sub  acţiunea  ON  crescut  în 
urma administrării nitroglicerinei, ca donator de ON, l-am avut ca obiectiv de cercetare în studiul 
nostru. Astfel, conform datelor obţinute putem remarca că la gestantele cu sarcina prolongată din 
loturile de studiu, concentraţia serică a PG E
2
 era foarte joasă, cu o medie de 65,13±1,81 pg/ml, 
în  lotul  control  şi  62,49±1,94  pg/ml  în  lotul  de  cercetare.  La  12  ore  după  administrarea 
nitroglicerinei şi misoprostolului, concentraţia PG E
2
 practic se dublează, atingând o concentraţie 
medie de 119,79±0,35 pg/ml în lotul control şi 113,26±0,45 pg/ml în lotul de cercetare (p<0,001) 
(tab.3).  Deci,  putem  afirma  că  sarcina  prolongată  pentru  care  este  caracteristic  colul  imatur, 

110 
 
evoluează cu un deficit de PG E
2
  care  după  cum  se  ştie  are  rol  decisiv  în  maturaţia  lui.  La  fel 
putem afirma, în urma rezultatelor obţinute, că ON are efect de stimulare a sintezei PG E
2
, iar 
împreună duc la declanşarea transformărilor de maturaţie a colului uterin. 
Tabelul 3 
Concentraţia serică a PG E
2
 la gestantele din loturile de studiu (M) 
Concentraţia serică a     PG 
E
2
 (pg/ml) 
Lotul control 
Lotul de cercetare 
Iniţial 
65,13±1,81 
t=29,7 
p<0,001 
62,49±1,94 
t=25,5 
p<0,001 
După maturaţia cervicală 
119,79±0,35 
113,26±0,45 
 
 
        Estrogenii  condiţionează  creşterea  elementelor  musculare  şi  conjunctive  în  miometru, 
sporesc sinteza actomiozinei, facilitează depozitarea glicogenului şi joncţiunilor fosforice. La fel 
ei  diminuează  potenţialul  de  relaxare  a  miometrului,  cresc  numărul  Ca
2+
,  stimulează  α-
adrenoreceptorii,  sporesc  sensibilitatea  uterului  către  substanţele  ocitocice,  menţin  buna 
vascularizare a uterului şi potenţează sinteza PG. După datele lui Turnbull A., Vorherr C. (1975), 
Салов  И.А.  (2004),  modificarea  nivelului  hormonilor  steroizi  şi  eliberarea  PG,  reprezintă 
factorul  de  bază  ce  determină  sinteza  de  către  făt  şi  mamă  a  oxitocinei  în  naştere.  Estrogenii 
sporesc excitabilitatea uterului, determină maturaţia şi pregătirea căilor moi către naştere, la fel 
inhibă acţiunea ocitocinazei, protejând astfel oxitocina endogenă de distrugere. Numeroase studii 
efectuate de către Чернуха Е.A. (1977), Мелконова К.Ю. (1992), Turnbull A., Coney P. (1990) 
au demonstrat că sinteza estrogenilor are loc în sistemul fetoplacentar. Aceşti autori consideră că 
pentru  supramaturarea  sarcinii  sunt  caracteristice  diminuarea  bruscă  a  excreţiei  estrogenilor  şi 
sensibilitatea  uterului  la  estrogeni  scăzută.  Această  stare  de  hipoestrogenie  duce  la  reţinerea  şi 
menţinerea progesteronului în  ţesutul miometral, ceea ce determină şi mai mult încetinirea sau 
reţinerea mecanismului de declanşare a naşterii [4,9]. Rolul estradiolului în transformările ce au 
loc  la  nivelul  colului  uterin  este  determinat  de  efectul  lui  de  sporire  a  sintezei 
glicozaminoglicanilor, stimularea producerii şi potenţarea efectelor colagenazei şi de favorizare a 
acţiunii PG la nivel cervical [11].  
        La  determinarea  concentraţiei  serice  a  estradiolului  la  gestantele  din  loturile  de  studiu  am 
determinat  că  iniţial  nivelul  acestora  în  ambele  grupe  a  fost  redus  cu  o  concentraţie  medie  de 
1622,43±12,91  pg/ml  în  lotul  control  şi  1632,39±12,90  pg/ml  în  lotul  de  cercetare.  După 
administrarea  nitroglicerinei  şi  misoprostolului  peste  12  ore,  concentraţia  acestora  a  crescut 
simţitor,  înregistrându-se  o  medie  de  2600,10±13,42  pg/ml  în  lotul  control  şi  2593,05±13,59 
pg/ml  în  lotul  de  cercetare  (p<0,001).  Din  aceste  rezultare  reiese  că  estradiolul  are  un  rol 
important  în  maturaţia  colului,  acţiune  corelată  şi  de  acţiunea  sinergică  a  ON  şi  PG  în  acest 
proces,  fapt  demonstrat  de  creşterea  concetraţiei  lui  după  administrarea  nitroglicerinei  şi 
misoprostolului (tab.4).  
Tabelul 4 
 Concentraţia serică a estradiolului la gestantele din loturile de studiu (M) 
Concentraţia serică a 
estradiolului (pg/ml) 
Lotul control 
Lotul de cercetare 
Iniţial 
1622,43±12,91 
t=21,77 
p<0,001 
1632,39±12,90 
t=4,47 
p<0,001 
După maturaţia cervicală 
2600,10±13,42 
2593,05±13,59 
 
        Pentru studiul nostru a prezentat interes şi elucidarea rolului progesteronului în dezvoltarea 
travaliului şi sarcinii suprapurtate.  

111 
 
        Conform  cercetărilor  efectuate  de  către  Liggins  G.  (1970),  Bolte  A.  şi  coaut.  (1971),  cea 
mai  mare  cantitate  a  progesteronului  se  formează  în  partea  maternă  a  placentei.  În  urma 
cercetărilor  efectuate,  s-a  determinat  că  progesteronul  blochează  expresia  genică  a  proteinelor 
contractile (CAP) şi debutul travaliului. După datele lui Sparey C. şi coaut. (1999), progesteronul 
stimulează  activitatea  enzimei  prostoglandindehidrogenaza  (PGDH),  inhibă  CAP  în  miometru, 
menţinându-l în stare relaxată. Unii autori accentuează importanţa nu atât a concetraţiei sangvine 
a progesteronului, ci raportul dintre estrogeni şi progesteron. Astfel, la 2 luni de sarcină raportul 
dintre  estrogeni  şi  progesteron  este  de  1:80,  la  sfârşitul  sarcinii  acest  raport  fiind  de  1:1,2  sau 
1:1,3.  Conform  rezultatelor  cercetărilor  efectuate  de  Чернуха  E.A.  şi  coaut.  (2005),  un  rol 
deosebit  în  dezvoltarea  travaliului  îl  are  anume  acest  raport,  demonstrând  că  acest  indice  este 
foarte înalt într-o sarcină supramatură (1:41,3), comparativ cu o sarcină la termen.  
        Progesteronul  acţionează  asupra  miometrului  prin  creşterea  potenţialului  membranar, 
blochează transportul Na
+
 şi stabilizează membrana celulară, infuienţând asupra tonusului uterin, 
frecvenţei  şi  amplitudinei  contracţiei  uterine.  La  fel  progesteronul  împiedică  degradarea 
colagenului,  inhibă  sinteza  şi  activitatea  colagenazică,  reduce  efectele  estradiolului  asupra 
sintezei  glicozaminoglicanilor.  S-a  constatat  că  progesteronul  posedă  un  rol  dominant  în 
inhibarea procesului de maturare a cervixului, în timp ce antiprogestinele sunt agenţi efectivi în 
această acţiune. Deşi a fost demonstrat că maturarea cervicală începe înaintea scăderii nivelului 
seric  al  progesteronului,  fapt  ce  indică  prezenţa  unui  mecanism  adiţional  progesteron-
independent [4,5]. 
        Testând  progesteronul  seric  la  pacientele  din  dotul  de  studiu  am  determinat  că  într-adevăr 
iniţial concetraţia acestuia depăşea limitele determinate pentru o sarcină la termen, apreciindu-se 
o  concentraţie  medie  de  42,24±2,04  ng/ml  în  lotul  control  şi  41,93±2,31  ng/ml  în  lotul  de 
cercetare.  După  administrarea  nitroglicerinei  şi  misoprostolului,  la  declanşarea  procesului  de 
maturaţie cervicală, concentraţia lui s-a redus de  aproximativ 2 ori,  cu o medie de 27,31±2,51 
ng/ml în lotul control şi 26,91±2,44 ng/ml în lotul de cercetare (p<0,001) (tab.5). 
Tabelul 5 
Concentraţia serică a progesteronului la gestantele din loturile de studiu (M) 
Concentraţia serică a 
progesteronului (ng/ml) 
Lotul control 
Lotul de cercetare 
Iniţial 
42,24±2,04 
t=4,6 
p<0,001 
41,93±2,31 
t=4,47 
p<0,001 
După maturaţia cervicală 
27,31±2,51 
26,91±2,44 
 
        Rezultatele  obţinute  se  conformează  acelor  date  din  literatură  ce  afirmă  că  în  sarcina 
prolongată  se  menţine  „blocul  progesteronic”,  situaţie  ce  împiedică  maturarea  colului  uterin  şi 
declanşarea  travaliului,  iar  prin  acţiunea  ON  şi  PG  concentraţia  lui  scade,  inversând  raportul 
estrogeni-progesteron.  
        Caldeyro-Barcia R. (1961), Poseiro J., Fuchs A. (1971) au demonstrat că oxitocina are rol 
declanşator în procesul naşterii. Conform acestor date, concetraţia oxitocinei în plasma sangvină 
creşte  de  la  28  la  100  UA  în  raport  cu  avansarea  termenului  sarcinii.  Cantitatea  oxitocinei  în 
organism depinde de activitatea enzimei – oxitocinaza, ce scindează oxitocina. Caldeyro-Barcia 
R.  (1960)  şi  Semm  K.  (1962)  au  determinat  că  odată  cu  avansarea  termenului  sarcinii  se 
determină scăderea activităţii oxitocinazei în sânge şi placentă.  
        Un  rol  deosebit  în  dezvoltarea  sarcinii  supramature  îl  joacă  şi  substanţele  ocitotice,  ca 
acetilcolina,  oxitocina  şi  enzimele  lor  (colinesteraza  şi  pitocinaza).  Este  demonstrat  faptul  că 
într-o  sarcină  supramatură  are  loc  creşterea  activităţii  enzimelor  şi  scăderea  concentraţiei 
substanţelor ocitocice, mai ales de PG, în special PG E
2 
[1,2,7,8]. Ichaliotis S. şi Lambrinopoulas 
T.  (1965)  au  determinat  în  cazul  sarcinilor  supramature  creşterea  activităţii  oxitocinazei  şi 

112 
 
scăderea  excreţiei  de  oxitocină.  După  datele  lui  Степанковская  Г.К.  (1967),  în  mai  mult  de 
jumătate din gravidele diagnosticate cu sarcina supramatură, cantitatea substanţelor oxitocice a 
fost foarte diminuată [7,8,11].  La pacientele din loturile de studiu, la testarea concentraţiei serice 
de oxitocină s-a determinat că iniţial pe un fon de col imatur şi lipsa travaliului, nivelul acesteia 
era  foarte  redus  în  ambele  loturi,  cu  o  medie  de  395,65±4,37  pg/ml  în  lotul  control  şi 
394,86±4,25 pg/ml în lotul de cercetare.  
Tabelul 6 
Concentraţia serică a oxitocinei la gestantele din loturile de studiu (M) 
Concentraţia serică a 
oxitocinei (pg/ml) 
Lotul control 
Lotul de cercetare 
Iniţial 
395,65±4,37 
t=76,7 
p<0,001 
394,86±4,25 
t=76,9 
p<0,001 
După maturaţia cervicală 
1246,83±10,24 
1240,64±10,19 
   
        La 12 ore de la administrarea nitroglicerinei şi misoprostolului, concentraţia oxitocinei s-a 
majorat simţitor de aproximativ 4 ori, atingând o valoare medie de 1246,83±10,24 pg/ml în lotul 
control şi 1240,64±10,19 pg/ml în lotul de cercetare (p<0,001) (tab.6).