CORELAŢIA OXIDULUI NITRIC CU PROSTAGLANDINA E
2
, PROGESTERONUL,
ESTRADIOLUL ŞI OXITOCINA ÎN MATURAŢIA COLULUI UTERIN
Rodica Catrinici, Valentin Friptu, Larisa Catrinici
Catedra Obstetrică şi Ginecologie, USMF „Nicolae Testemiţanu”
Summary
Correlation of nitric oxide with prostaglandina E
2
, progesterone,
estradiol and oxytocin in cervical ripening
Currently, the gold standard for induction of cervical ripening is considered local
administration of PG. The effectiveness of preparing the cervix is estimated at 80-83%.
However, their application act not only in the cervix, but can cause uterine hyperstimulation,
107
with significant side effects for patients with scar uterus or fetal risk of respiratory distress, such
as: placental abruption and fetal hypoxia. These complications in postmaturity pregnancies
aggravate fetal status and increase the rate of obstetrical interventions, the perinatal and maternal
mortality and morbidity. From this point of view, alternative methods for cervical ripening are
needed, which would not impose these risks and NO donors in our opinion could be used
successfully in such situations. NO participates in the maturation of the cervix by COX-2,
metalloproteinases, glycosaminoglycans increasing and apoptosis. The local application of NO
donors, in our case of Nitroglycerin, increase its concentration and lead to the development of
this process. Postmaturity pregnancy evolves from a lack of NO local synthesis in the cervix,
which together with PG E
2
, estradiol and oxytocin deficiency and the maintaining of
progesterone block, lead to delays and/or disruption of the cervical ripening process and
subsequently the onset of labor.
Rezumat
În prezent, standardul de aur în inducerea maturării cervicale se consideră administrarea
locală de PG. Eficacitatea acestor preparate în pregătirea colului uterin se estimează la 80-83%.
Cu toate acestea, prin aplicarea lor s-a stabilit că ele acţionează nu numai la nivelul cervixului, ci
pot cauza hiperstimularea uterului, cu însemnate reacţii adverse pentru pacientele cu uter
cicatriceal sau la cele cu un risc de detresă respiratorie fetală, cum ar fi: discoordonarea
travaliului, dezlipirea placentei normal inserate şi hipoxia fătului [9,11]. Aceste complicaţii în
cazul sarcinei supramaturate agravează şi mai mult starea fătului şi evoluţia sarcinii, crescând
rata intervenţiilor obstetricale, a morbidităţii şi mortalităţii perinatale şi materne. Din acest punct
de vedere în conduita obstetricală sunt necesare metode alternative de maturare a colului uterin,
care nu ar impune aceste riscuri, iar donatorii ON după părerea noastră ar putea fi utilizaţi cu
succes în aşa scop.
Conform rezultatelor numeroaselor studii, s-a determinat că ON participă în cascada
transformărilor cervicale ce determină iniţierea procesului de maturare a acestuia, iar prezenţa
celor trei enzime-sintetaze ale ON la nivelul cervixului şi uterului, care îşi modifică concentraţia
şi coraportul pe parcursul sarcinii şi naşterii, demonstrează acest lucru [3,4,6]. Se cunoaşte faptul
că metaboliţii ON din secretul cervical cresc la o naştere la termen, în comparaţie cu naşterea
prematură. În cazul gravidelor cu sarcina prolongată s-a determinat că există un deficit genetic de
sinteză locală a ON la nivelul cervixului, fapt ce probabil condiţionează întârzierea şi/sau
dereglarea procesului de maturaţie a colului uterin şi ulterior a celui de declanşare a travaliului
[1,2,6]. Alterarea compoziţiei glicosaminoglicanilor din cervix apare o dată cu creşterea
termenului gestaţional, iar cantitatea acidului hialuronic se majorează în cazul sarcinii la termen.
Aceste schimbări favorizează dereglarea proprietăţii de adeziune a colagenului, în felul următor
fiind modificată hidratarea tisulară, fapt ce condiţionează creşterea extensibilităţii cervicale. ON
are şi acţiune supresivă asupra sintezei proteoglicanice, în plus, ON poate promova apoptoza din
celulele musculare netede şi fibroblaşti. După Chwalisz şi Garfield (2004), ON este considerat
mediatorul final în maturarea cervicală. După cum a fost determinat, stimularea secreţiei de ON
are loc atât în maturaţia fiziologică a colului uterin, cât şi în cea farmacologică, prin
administrarea substituienţilor, cum ar fi isosorbit mononitrat, sodiu nitroprusid, gliceril trinitrat,
iar în cazul studiului nostru - a nitroglicerinei [2,5].
Scopul
Determinarea concentraţiei ON atât la nivel cervical şi seric la gestantele din lotul de
studiu cu sarcina prolongată şi aprecierea modificărilor concentraţiei acestuia după administrarea
locală a nitroglicerinei şi misoprostolului şi aprecierea corelaţiei ON cu progesteronul,
estradiolul, oxitocina şi prostoglandina (PG) E
2
în procesul de maturaţie cervicală.
108
Materiale şi metode
Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 374 paciente, fiind unul randomizat simplu-orb,
divizat în două loturi: control (187 paciente cu sarcină prolongată, la care pentru maturarea
colului uterin s-a administrat analogul sintetic al PG E
1
- misoprostol în doză de 25 µg (formă
tabletată, în fornexul posterior, o priză la 24 ore) şi de cercetare (187 paciente cu sarcină
prolongată, la care cu scop de maturare a colului uterin s-a administrat nitroglicerina, ca donator
de ON). S-au administrat trei doze diferite: 2,6 mg, 5,2 mg şi 7,8 mg de nitroglicerină cu acţiune
retard, formă tabletată, în fornexul posterior, o priză la 24 ore).
Pentru aprecierea concentraţiei ON s-a utilizat metoda indirectă ce constă în determinarea
concentraţiei metaboliţilor ON (ONx) cu ajutorul reagentul Griess, prin spectrofotometrie.
Determinarea concetraţiei plasmatice la pacientele din ambele grupuri de studiu a oxitocinei,
progesteronului, estradiolului şi PG E
2
s-a efectuat prin metoda imunoenzimatică ELISA.
Testările au fost efectuate în incinta laboratorului biochimic al USMF ’’N. Testemiţanu’’.
Rezultatele studiului
Din cauza timpului de înjumătăţire ultra-scurt al ON, determinarea lui in vivo şi in vitro
rămâne a fi dificilă, de aceea pentru aprecierea concentraţiei ON se poate utiliza metoda indirectă
ce constă în determinarea concentraţiei metaboliţilor ON (ONx): nitraţii şi nitriţii, prin reacţia
Griess. Aceasta este cea mai simplă testare din punct de vedere tehnic şi economic. Reagentul
Griess formează compuşi azo- cu nitriţii şi nitraţii, care pot fi determinaţi prin spectrofotometrie
şi pot fi utilizaţi ca markeri ai acestuia. Concentraţia ONx în secretul cervical a fost determinată
până la administrarea misoprostolului şi nitroglicerinei şi la 24 ore după administrare, când la
majoritatea pacientelor au fost observate modificări de maturaţie a colului uterin, apreciate prin
rezistocervicometrie şi scorul Bishop.
Asfel conform datelor obţinute (tab.1), la pacientele din ambele loturi de studiu
concentraţia iniţială a metaboliţilor ON a fost foarte joasă, cu o medie de 55,99±1,91 µmol/l în
lotul de cercetare şi 56,27±1,89 µmol/l în lotul control, limitele normei pentru o sarcină la
termen la nivel local fiind de 95-120 µmol/l. După administrarea nitroglicerinei, valorile
metaboliţilor ON au crescut până la valori normale, înregistrând o medie de 117,48±0,25 µmol/l.
În lotul control, cu toate că s-a administrat analogul sintetic al PG E
1,
misoprostolul, valorile
metaboliţilor ON la fel au crescut, dar mai puţin comparativ cu lotul de cercetare, având o medie
de 99,85±0,28 µmol/l. Acest rezultat se explică prin faptul că probabil prostoglandinele
intercalează la un nivel anumit sinteza şi acţiunea ON, fenomen studiat şi încă neelucidat până în
prezent (p<0,001).
Tabelul 1
Modificările concentraţiei locale a ONx în procesul de maturaţie cervicală
la pacientele din loturile de studiu (M)
Deci, în urma rezultatelor obţinute putem afirma că într-adevăr la pacientele cu sarcină
prolongată se determină un deficit de ON, fapt care probabil stă la baza dereglărilor de maturaţie
a colului uterin şi la întârzierea naşterii. Substituirea acestui deficit prin administrarea donatorilor
de ON, în cazul studiului nostru a nitroglicerinei, îşi manifestă acest efect.
Un alt aspect pe care l-am studiat, a fost determinarea ONx în serul sangvin şi aprecierea
modificărilor de concentraţie a acestuia după obţinerea maturaţiei cervicale şi declanşării
Concentraţia locală a ONx
(µmol/l)
Lotul control
Lotul de cercetare
Iniţial
56,27±1,89
t=33,5
p<0,001
55,99±1,91
t=31,8
p<0,001
După maturaţia cervicală
99,85±0,28
117,48±0,25
109
naşterii. Este cunoscut deja rolul ON în mecanismul de relaxare a miometrului, efect datorat
îndeosebi eSON, care are acţiune asupra musculaturii netede. Acest aspect de acţiune a ON a fost
pe larg studiat, iar la moment donatorii de ON sunt incluşi în protocoalele de conduită în caz de
iminenţă de întrerupere a sarcinii drept tratament tocolitic [1,5]. Determinarea ONx a fost la fel
efectuată prin reacţia Giess respectând cu stricteţe condiţiile de colectare, păstrare şi apreciere
impuse de această metodă.
Astfel, conform rezultatelor obţinute, putem remarca că concetraţia ONx iniţial, până la
obţinerea maturaţiei cervicale a avut un nivel ridicat de 131,78±0,36 µmol/l în medie în lotul
control şi 134,45±0,37 µmol/l în lotul de cercetare. Situaţia dată se modifică la 12 ore, când a
fost determinată o scădere considerabilă a acestora cu o medie de 77,42±1,79 µmol/l în lotul
control şi 76,84±1,84 µmol/l în lotul de cercetare (p<0,001) (tab.2).
Tabelul 2
Concentraţia serică a ONx la pacientale din loturile de studiu
în procesul de maturaţie cervicală (M)
Concentraţia serică a ONx
(µmol/l)
Lotul control
Lotul de cercetare
Iniţial
131,78±0,36
t=29,7
p<0,001
134,45±0,37
t=30,6
p<0,001
După maturaţia cervicală
77,42±1,79
76,84±1,84
Această modificare a concentraţiei poate fi explicată prin faptul că sarcina prolongată se
caracterizează prin menţinerea „blocului progesteronic”, a fracţiilor scăzute de estrogeni,
oxitocină şi PG şi respectiv nivelul crescut de ON, însă după obţinerea maturaţiei cervicale şi
declanşării travaliului acest raport se inversează, substanţele responsabile de dezvoltarea
contracţiilor uterine dezvoltând o acţiune supresivă asupra ON şi progesteronului, cu scăderea
concentraţiei lor.
Este cunoscut faptul că controlul modificărilor ce au loc la nivelul colului uterin în timpul
sarcinii, având ca rezultat creşterea compleanţei sale căte sfârşitul sarcinii este deţinut de
estrogeni, progesteron, PG, relaxină şi dehidroepiandrosteron. PG, în special PG E
2
sunt
considerate mediatorii-cheie în maturarea cervicală, mecanism determinat de dilatarea vaselor
cervicale şi extravazarea leucocitelor. Sinteza PG a fost determinată în amnion, deciduă, corion,
miometru, placentă şi cervix, sinteza primară având-o PG E
2
, care se consideră un agent
vasoactiv principal ce facilitează infiltraţia prin inflamaţie celulară, reglarea secreţiei de citokine
şi stimularea activităţii colagenazelor. Este bine cunoscut şi efectul PG asupra contractilităţii
uterului. Deşi rolul lor în maturarea cervicală este discutabilă, acest proces parcurge independent
de contracţiile uterine. ON este implicat în reglarea multor factori din procesul inflamator pe
parcursul maturării cervicale, fapt demonstrat de prezenţa celor trei isoforme de SON în cervixul
uman. S-a demonstrat faptul că iSON creşte pe parcursul naşterii la nivelul cervixului, sinteza ei
fiind indusă de citokine, TNF-α, interferon-γ sau endotoxine. ON îşi poate exercita efectul său
prin stimularea endogenă de sinteză a PG prin activarea COX sau prin stimularea cel puţin a
uneia din MMP, MMP-1.
Acest moment de apreciere a modificării concentraţiei PG E
2
sub acţiunea ON crescut în
urma administrării nitroglicerinei, ca donator de ON, l-am avut ca obiectiv de cercetare în studiul
nostru. Astfel, conform datelor obţinute putem remarca că la gestantele cu sarcina prolongată din
loturile de studiu, concentraţia serică a PG E
2
era foarte joasă, cu o medie de 65,13±1,81 pg/ml,
în lotul control şi 62,49±1,94 pg/ml în lotul de cercetare. La 12 ore după administrarea
nitroglicerinei şi misoprostolului, concentraţia PG E
2
practic se dublează, atingând o concentraţie
medie de 119,79±0,35 pg/ml în lotul control şi 113,26±0,45 pg/ml în lotul de cercetare (p<0,001)
(tab.3). Deci, putem afirma că sarcina prolongată pentru care este caracteristic colul imatur,
110
evoluează cu un deficit de PG E
2
care după cum se ştie are rol decisiv în maturaţia lui. La fel
putem afirma, în urma rezultatelor obţinute, că ON are efect de stimulare a sintezei PG E
2
, iar
împreună duc la declanşarea transformărilor de maturaţie a colului uterin.
Tabelul 3
Concentraţia serică a PG E
2
la gestantele din loturile de studiu (M)
Concentraţia serică a PG
E
2
(pg/ml)
Lotul control
Lotul de cercetare
Iniţial
65,13±1,81
t=29,7
p<0,001
62,49±1,94
t=25,5
p<0,001
După maturaţia cervicală
119,79±0,35
113,26±0,45
Estrogenii condiţionează creşterea elementelor musculare şi conjunctive în miometru,
sporesc sinteza actomiozinei, facilitează depozitarea glicogenului şi joncţiunilor fosforice. La fel
ei diminuează potenţialul de relaxare a miometrului, cresc numărul Ca
2+
, stimulează α-
adrenoreceptorii, sporesc sensibilitatea uterului către substanţele ocitocice, menţin buna
vascularizare a uterului şi potenţează sinteza PG. După datele lui Turnbull A., Vorherr C. (1975),
Салов И.А. (2004), modificarea nivelului hormonilor steroizi şi eliberarea PG, reprezintă
factorul de bază ce determină sinteza de către făt şi mamă a oxitocinei în naştere. Estrogenii
sporesc excitabilitatea uterului, determină maturaţia şi pregătirea căilor moi către naştere, la fel
inhibă acţiunea ocitocinazei, protejând astfel oxitocina endogenă de distrugere. Numeroase studii
efectuate de către Чернуха Е.A. (1977), Мелконова К.Ю. (1992), Turnbull A., Coney P. (1990)
au demonstrat că sinteza estrogenilor are loc în sistemul fetoplacentar. Aceşti autori consideră că
pentru supramaturarea sarcinii sunt caracteristice diminuarea bruscă a excreţiei estrogenilor şi
sensibilitatea uterului la estrogeni scăzută. Această stare de hipoestrogenie duce la reţinerea şi
menţinerea progesteronului în ţesutul miometral, ceea ce determină şi mai mult încetinirea sau
reţinerea mecanismului de declanşare a naşterii [4,9]. Rolul estradiolului în transformările ce au
loc la nivelul colului uterin este determinat de efectul lui de sporire a sintezei
glicozaminoglicanilor, stimularea producerii şi potenţarea efectelor colagenazei şi de favorizare a
acţiunii PG la nivel cervical [11].
La determinarea concentraţiei serice a estradiolului la gestantele din loturile de studiu am
determinat că iniţial nivelul acestora în ambele grupe a fost redus cu o concentraţie medie de
1622,43±12,91 pg/ml în lotul control şi 1632,39±12,90 pg/ml în lotul de cercetare. După
administrarea nitroglicerinei şi misoprostolului peste 12 ore, concentraţia acestora a crescut
simţitor, înregistrându-se o medie de 2600,10±13,42 pg/ml în lotul control şi 2593,05±13,59
pg/ml în lotul de cercetare (p<0,001). Din aceste rezultare reiese că estradiolul are un rol
important în maturaţia colului, acţiune corelată şi de acţiunea sinergică a ON şi PG în acest
proces, fapt demonstrat de creşterea concetraţiei lui după administrarea nitroglicerinei şi
misoprostolului (tab.4).
Tabelul 4
Concentraţia serică a estradiolului la gestantele din loturile de studiu (M)
Concentraţia serică a
estradiolului (pg/ml)
Lotul control
Lotul de cercetare
Iniţial
1622,43±12,91
t=21,77
p<0,001
1632,39±12,90
t=4,47
p<0,001
După maturaţia cervicală
2600,10±13,42
2593,05±13,59
Pentru studiul nostru a prezentat interes şi elucidarea rolului progesteronului în dezvoltarea
travaliului şi sarcinii suprapurtate.
111
Conform cercetărilor efectuate de către Liggins G. (1970), Bolte A. şi coaut. (1971), cea
mai mare cantitate a progesteronului se formează în partea maternă a placentei. În urma
cercetărilor efectuate, s-a determinat că progesteronul blochează expresia genică a proteinelor
contractile (CAP) şi debutul travaliului. După datele lui Sparey C. şi coaut. (1999), progesteronul
stimulează activitatea enzimei prostoglandindehidrogenaza (PGDH), inhibă CAP în miometru,
menţinându-l în stare relaxată. Unii autori accentuează importanţa nu atât a concetraţiei sangvine
a progesteronului, ci raportul dintre estrogeni şi progesteron. Astfel, la 2 luni de sarcină raportul
dintre estrogeni şi progesteron este de 1:80, la sfârşitul sarcinii acest raport fiind de 1:1,2 sau
1:1,3. Conform rezultatelor cercetărilor efectuate de Чернуха E.A. şi coaut. (2005), un rol
deosebit în dezvoltarea travaliului îl are anume acest raport, demonstrând că acest indice este
foarte înalt într-o sarcină supramatură (1:41,3), comparativ cu o sarcină la termen.
Progesteronul acţionează asupra miometrului prin creşterea potenţialului membranar,
blochează transportul Na
+
şi stabilizează membrana celulară, infuienţând asupra tonusului uterin,
frecvenţei şi amplitudinei contracţiei uterine. La fel progesteronul împiedică degradarea
colagenului, inhibă sinteza şi activitatea colagenazică, reduce efectele estradiolului asupra
sintezei glicozaminoglicanilor. S-a constatat că progesteronul posedă un rol dominant în
inhibarea procesului de maturare a cervixului, în timp ce antiprogestinele sunt agenţi efectivi în
această acţiune. Deşi a fost demonstrat că maturarea cervicală începe înaintea scăderii nivelului
seric al progesteronului, fapt ce indică prezenţa unui mecanism adiţional progesteron-
independent [4,5].
Testând progesteronul seric la pacientele din dotul de studiu am determinat că într-adevăr
iniţial concetraţia acestuia depăşea limitele determinate pentru o sarcină la termen, apreciindu-se
o concentraţie medie de 42,24±2,04 ng/ml în lotul control şi 41,93±2,31 ng/ml în lotul de
cercetare. După administrarea nitroglicerinei şi misoprostolului, la declanşarea procesului de
maturaţie cervicală, concentraţia lui s-a redus de aproximativ 2 ori, cu o medie de 27,31±2,51
ng/ml în lotul control şi 26,91±2,44 ng/ml în lotul de cercetare (p<0,001) (tab.5).
Tabelul 5
Concentraţia serică a progesteronului la gestantele din loturile de studiu (M)
Concentraţia serică a
progesteronului (ng/ml)
Lotul control
Lotul de cercetare
Iniţial
42,24±2,04
t=4,6
p<0,001
41,93±2,31
t=4,47
p<0,001
După maturaţia cervicală
27,31±2,51
26,91±2,44
Rezultatele obţinute se conformează acelor date din literatură ce afirmă că în sarcina
prolongată se menţine „blocul progesteronic”, situaţie ce împiedică maturarea colului uterin şi
declanşarea travaliului, iar prin acţiunea ON şi PG concentraţia lui scade, inversând raportul
estrogeni-progesteron.
Caldeyro-Barcia R. (1961), Poseiro J., Fuchs A. (1971) au demonstrat că oxitocina are rol
declanşator în procesul naşterii. Conform acestor date, concetraţia oxitocinei în plasma sangvină
creşte de la 28 la 100 UA în raport cu avansarea termenului sarcinii. Cantitatea oxitocinei în
organism depinde de activitatea enzimei – oxitocinaza, ce scindează oxitocina. Caldeyro-Barcia
R. (1960) şi Semm K. (1962) au determinat că odată cu avansarea termenului sarcinii se
determină scăderea activităţii oxitocinazei în sânge şi placentă.
Un rol deosebit în dezvoltarea sarcinii supramature îl joacă şi substanţele ocitotice, ca
acetilcolina, oxitocina şi enzimele lor (colinesteraza şi pitocinaza). Este demonstrat faptul că
într-o sarcină supramatură are loc creşterea activităţii enzimelor şi scăderea concentraţiei
substanţelor ocitocice, mai ales de PG, în special PG E
2
[1,2,7,8]. Ichaliotis S. şi Lambrinopoulas
T. (1965) au determinat în cazul sarcinilor supramature creşterea activităţii oxitocinazei şi
112
scăderea excreţiei de oxitocină. După datele lui Степанковская Г.К. (1967), în mai mult de
jumătate din gravidele diagnosticate cu sarcina supramatură, cantitatea substanţelor oxitocice a
fost foarte diminuată [7,8,11]. La pacientele din loturile de studiu, la testarea concentraţiei serice
de oxitocină s-a determinat că iniţial pe un fon de col imatur şi lipsa travaliului, nivelul acesteia
era foarte redus în ambele loturi, cu o medie de 395,65±4,37 pg/ml în lotul control şi
394,86±4,25 pg/ml în lotul de cercetare.
Tabelul 6
Concentraţia serică a oxitocinei la gestantele din loturile de studiu (M)
Concentraţia serică a
oxitocinei (pg/ml)
Lotul control
Lotul de cercetare
Iniţial
395,65±4,37
t=76,7
p<0,001
394,86±4,25
t=76,9
p<0,001
După maturaţia cervicală
1246,83±10,24
1240,64±10,19
La 12 ore de la administrarea nitroglicerinei şi misoprostolului, concentraţia oxitocinei s-a
majorat simţitor de aproximativ 4 ori, atingând o valoare medie de 1246,83±10,24 pg/ml în lotul
control şi 1240,64±10,19 pg/ml în lotul de cercetare (p<0,001) (tab.6).
Dostları ilə paylaş: |