Tema 1. Consideraţii generale privind bolile genetice
Bolile genetice reprezintă stări patologice determinate preponderent de factori genetici ce
apar ca o consecinţă a erorilor (mutaţiilor) la nivelul materialului ereditar.
Bolile genetice erau considerate rarităţi, cu care practicianul se întâlnea întâmplător în
cursul activităţii sale. Pe măsură ce tehnologiile de studiu şi cunoştinţele de genetică au
progresat, iar frecvenţa bolilor negenetice (cauzate de malnutriţie, infecţii ş.a.) a diminuat
spectaculos, a devenit evident impactul masiv al patologiei genetice în practica medicinei
moderne.
Bolile genetice sunt numeroase. Astfel, se cunosc peste 10.000 de boli determinate sau
condiţionate genetic. Având o mare diversitate, ele se manifestă la orice vârstă, orice sistem de
organe şi de aceea se regăsesc în aproape toate specialităţile medicale.
Bolile genetice sunt frecvente; ele afectează cel puţin 5-8% din numărul nou-născuţilor
(1 din 20) şi, probabil, 30-40 % din numărul indivizilor pe parcursul vieţii.
Bolile genetice au o contribuţie majoră la mortalitatea infantilă şi morbiditate. Cu mai
puţin de un secol în urmă bolile produse de cauze negenetice (malnutriţie, infecţii, condiţii
insalubre etc.) produceau majoritatea deceselor la copii; în sec. XX, sănătatea publică s-a
îmbunătăţit şi, ca rezultat, mortalitatea infantilă s-a redus, iar bolile genetice au devenit o cauză
majoră a deceselor printre copii. 30-50% din internările în spitalele de copii sunt determinate de
afecţiuni genetice sau anomalii congenitale; circa 10% din internările în spitalele de adulţi au loc
din cauza bolilor genetice sau condiţionate genetic. Circa 50% din avorturile spontane din trim. I
sunt produse de anomalii cromozomiale. Aproximativ 2-3% dintre nou-născuţi au o anomalie
congenitală majoră, deseori produsă de factori genetici; alţi 2% dintre nou-născuţi au o anomalie
cromozomială sau o boală monogenică.
Bolile genetice sunt boli cronice care realizează frecvent un handicap fizic, senzorial,
motor sau mintal. Bolile genetice produc peste 50% din cazurile severe de retard mental, de
surditate sau cecitate la copii. Ingrijirea pacienţilor cu boli genetice implică cheltuieli importante.
Se poate conchide, fără rezerve, că bolile genetice reprezintă o problemă majoră de
sănătate publică, ce impune acţiuni concrete şi eficace de diagnostic şi un Program naţional de
profilaxie a bolilor genetice, bazat pe sfat genetic, screening şi diagnostic prenatal, screening
neonatal (pentru boli frecvente şi curabile), registre regionale sau naţionale şi diagnosticul
presimptomatic în familiile cu risc genetic crescut.
Dostları ilə paylaş: |