Universitatea de ştiinţe agricole şi medicină veterinară a banatului – timişoara

3. CORELAŢII IMAGISTICE ŞI DE ANALIZĂ CINEMATICĂ LA CÂINI CU DIFERITE AFECŢIUNI LOCOMOTORII

3.1 OBIECTIVE

Stabilirea la câine a celei mai eficace metode de investigaţie imagistică în:

1. Vizualizarea leziunilor de OCD a capului humeral şi OCD a genunchiului;

2. Identificarea luxaţiei de patelă apărută secundar inducerii leziunilor de OCD a genunchiului.

Încercarea de corelare pozitivă a rezultatelor obţinute prin investigaţii imagistice cu datele obţinute în urma analizei cinematice a locomoţiei.

3.2 MATERIALE ŞI METODE

3.2.1 Radiografia convenţională film – ecran

Pentru realizarea radiografiilor convenţionale film – ecran (FSR) s-a utilizat aparatul Nanodor 2 şi filme radiografice AGFA GEVAERT CP - BU. Expunerea articulaţiei scapulo-humerale s-a realizat într-o incidenţă medio-laterală, cu umărul rotit spre exterior, cu umărul menţinut în poziţie neutră şi cu umărul rotit în interior. Pentru identificarea leziunilor de OCD în articulaţia genunchiului s-au utilizat incidenţele menţionate de Morgan şi colab. 2000 [311]- medio-laterală executată cu articulaţia genunchiului dispusă în poziţie neutră şi cranio-caudală.

3.2.2 Radiografia digitală

S-a utilizat aparatul C-arm Siremobil Compact L din cadrul Clinicii de Chirurgie a Facultăţii de Medicină Veterinară Timişoara şi incidenţe similare celor folosite în FSR atât pentru articulaţia umărului, cât şi pentru cea a genunchiului.

3.2.3 Artrografia

Pentru articulaţia scapulo-humerală, locul de elecţie a fost marginea cranio-laterală a acesteia, înapoia tuberculului mare a humerusului. iar incidenţa folosită a fost cea medio-laterală executată cu membrul în poziţie neutră. Locul de elecţie pentru articulaţia femuro-tibio-patelară a fost pe marginea cranio-lateră a acesteia înapoia ligamentului patelar, sub condilul lateral al femurului utilizându-se incidenţe similare FSR. În ambele cazuri s-a utilizat ca substanţă de contrast Omnipaque (100 mg/ml).

3.2.4 Tomografia computerizată (CT)

Scanarea CT a subiecţilor investigaţi a fost realizată în cadrul Laboratorului de Imagistică Medicală aparţinând Bazei de cercetare BCUM CMPICSU al Universităţii Politehnice din Timişoara. Imaginile au fost achiziţionate utilizând tomograful de înaltă rezoluţie Siemens SOMATOM Plus 4 Power. Scanarea articulaţiilor s-a realizat sub anestezie generală utilizându-se modul de scanare secvenţial, cu grosimea slice-urilor de 2 mm.

3.2.5 Reconstucţia 3D a imaginilor

Reconstrucţia 3D a articulaţiilor scapulo-humerale şi femuro-tibio-patelare s-a realizat prin intermediul programului Mimics în baza secţiunilor obţinute prin scanarea CT.

3.3. REZULTATE ŞI DISCUŢII

3.3.1 OCD A CAPULUI HUMERAL

Rotirea umărului spre interior în timpul realizării incidenţei medio-laterale a facilitat identificarea aplatizării capului humeral în special la indivizii lotului 2, la care acestea au fost decelate în proporţie egală prin FSR şi DR (75%). La indivizii lotului 1 rotirea umărului spre interior a permis identificarea aplatizării capului humeral doar prin FSR şi într-o proporţie redusă (12,5%).

Folosirea incidenţei medio-laterală cu umărul rotit spre exterior a permis, comparativ cu menţinerea umărului în poziţie neutră, datorită măririi în dimensiune a acestuia, îmbunătăţirea vizualizării platoului radiotransparent şi a aplatizării capului humeral într-o proporţie superioară atât la indivizii lotului 1, cât şi ai lotului 2 prin ambele tehnici de diagnostic.

Realizarea artrografiei în incidenţa medio-laterală cu umărul menţinut în poziţie neutră la zece zile postoperator a permis decelarea aplatizării capului humeral consecutivă prezenţei defectului osos subcondral la un număr mai mare de indivizi decât prin FRS şi DR în aceeaşi incidenţă, la ambele loturi. Astfel, artrografia a permis decelarea aplatizării capului humeral în proporţie de 75% la lotul 1 şi de 50% la lotul 2.

Diferenţele existente între indivizii lotului martor şi experimental în ceea ce priveşte proporţia cazurilor decelate cu modificări de contur şi densitate a zonei cu defect au apărut şi datorită localizării diferite a acestuia.

Atât Lewis 2008 [269], cât şi Berzon 1979 [26] recomandă rotirea spre interior a humerusului în timpul expunerii articulaţiei umărului pentru a pune în evidenţă leziuni tangenţiale la suprafaţa cartilajului care sunt de altfel localizări atipice, pe faţa medială sau laterală a capului humeral.

Decelarea modificării caracteristice a conturului capului humeral, cu stabilirea precisă a localizării şi dimensiunii defectelor s-a realizat în proporţie de 100% la ambele loturi doar prin CT.

3.3.1.5 Concluzii

Modificările identificate pe imaginile radiografice în incidenţa medio-laterală cu umărul menţinut în poziţie neutră au fost mai discrete comparativ cu incidenţa medio-laterală cu umărul rotit înspre exterior, vizualizându-se cu dificultate în unele cazuri prezenţa leziunilor suprafeţei articulare a capului humeral.

Rotirea umărului spre interior sau exterior în timpul realizării incidenţei medio-laterale a permis vizualizarea superioară a leziunilor de OCD localizate atipic (faţa laterală a suprafeţei articulare a capului humeral).

Artrografia prezintă o acurateţe mică în decelarea leziunilor de OCD tangenţiale la suprafaţa articulară a capului humeral.

Tomografia computerizată reprezintă o tehnică de diagnostic net superioară care a permis confirmarea diagnosticului de OCD indiferent de localizarea acestora.

4.3.2 OCD A GENUNCHIULUI

În incidenţa cranio-caudală modificarea de contur a suprafeţei articulare nu a fost decelată la niciun individ din lotul 1 atât prin DR, cât şi prin FSR. Acestă modificare a fost evidenţiată însă în proporţie de 100 % din cazuri doar prin CT.În comparaţie cu indivizii lotului 1, la cei din lotul 2 modificările de contur ale condilului femural au fost evidenţiate în incidenţa cranio-caudală în proporţie de 100% prin toate tehnicile imagistice utilizate.

Identificarea platoului radiotransparent în incidenţa cranio-caudală prin FSR şi DR s-a realizat în proporţii diferite numai la indivizii lotului 1, respectiv 66,66% prin FSR şi 25% prin DR.

Utilizarea substanţelor de contras au permis vizualizarea zonei cu defect osos subcondral pe imaginile artrografice obţinute în incidenţa cranio-caudală doar în proporţie de 58% la indivizii lotului 1 şi în 100% din cazuri la subiecţii lotului 2. Realizarea artrografiei articulaţiei genunchiului în incidenţa cranio-caudală a permis decelarea modificărilor suprafeţei articulare într-o proporţie mai mare datorită eliminării suprapunerii componentelor articulare şi, în special, a condililor femurali, care a avut ca rezultat reducerea complexităţii articulaţiei genunchiului.

La indivizii lotului 2 vizualizarea platoului radiotransparent s-a realizat în proporţie mai mare faţă de indivizii lotului 1 atât prin FSR, cât şi prin DR (75% pentru ambele metode).

Subluxaţia patelei a fost decelată la subiecţii lotului 1 în proporţii diferite prin metodele imagistice utilizate. Astfel aceasta a fost identificată în proporţie de 33,33% prin FSR, de 50% prin DR şi în proporţie de 66,66% prin CT. Neidentificarea luxaţiei de patelă prin intermediul niciunei metode la indivizii lotului 2 este pusă pe seama localizării diferite a defectelor (localizarea defectului pe condilul femural nu a permis deplasarea patelei din poziţia normală).

Contradicţiile existente în literatura de specialitate referitoare la utilizarea incidenţei tangenţiale care, după unii autori [141, 219] permite stabilirea adâncimii şanţului trochlear şi prezenţa subluxaţiei patelare, iar după alţii este necorespunzatoare pentru aprecierea adâncimii trochleare [225], a impus utilizarea CT pentru evaluarea acestor parametri.

3.3.2.5 Concluzii

Decelarea cazurilor de subluxaţie de patelă într-o proporţie superioară, la care se adaugă şi posibilitatea de apreciere a adâncimii şi formei trochleei femurale prin CT şi reconstrucţii 3D, denotă gradul mare de acurateţe a acestora în evidenţierea modificărilor asociate luxaţiei de patelă.

Vizualizarea leziunilor tipice de osteocondrită disecantă pe condilii femurali nu necesită tehnici superioare de diagnostic, deoarece identificarea lor s-a realizat în totalitate şi prin intermediul tehnicilor imagistice convenţionale (FSR şi DR).

Artrografia prezintă o acurateţe mai mare în decelarea leziunilor de OCD a genunchiului prin utilizarea incidenţei cranio-caudale.

Nedecelarea modificărilor de OCD prin intermediul tehnicilor convenţionale de diagnostic impune utilizarea tomografiei computerizate deoarece permite, similar articulaţiei umărului, confirmarea diagnosticului de OCD indiferent de localizarea acestora.

3.4 CORELAŢII IMAGISTICE ŞI DE ANALIZĂ CINEMATICĂ LA CÂINII CU OCD

Identificarea prin analiză cinematică a măririi mişcării de flexie în timpul fazei timpurii-mijlocii de sprijin şi a reducerii extensiei pe parcursul fazei timpurii de suspensie, dezvoltate ca un răspuns adaptativ la stimulii dureroşi apăruţi în articulaţia umărului, s-a corelat pozitiv cu evidenţierea leziunilor cartilajului articular a capului humeral în proporţie de 100% din cazuri doar prin CT.

Detectarea în tiparul cinematic al articulaţiei genunchiului a modificărilor reprezentate de mărirea uşoară a mişcării de flexie din timpul fazei de sprijin timpuriu, reducerea mişcării de extensie de pe parcursul fazei de sprijin şi reducerea mişcării de flexie de la sfârşitul fazei de sprijin la indivizii lotului cu localizări tipice ale leziunilor de OCD (condilii femurali) s-a corelat, de asemenea, pozitiv cu identificarea modificărilor suprafeţei articulare prin tehnicile imagistice convenţionale de diagnostic (DR şi FSR).