Articulaţia humero-radio-ulnară prezintă operioadă scurtă de flexie în timpul fazei de sprijin timpuriu, urmată apoi de o mişcare de extensie pe parcursul fazei de sprijin. La sfârşitul acesteia este iniţiată o mişcare de flexie rapidă, urmată de o extensie rapidă în timpul fazei de suspensie. S-au înregistrat două peak-uri ale extensiei maxime, ambele în momentele tardive ale fazelor de sprijin şi de suspensie. Prezenţa a două peak-uride extensie maximăa fost observată şi de către Hottinger şi colab. 1996 [198]pentru mersul la pas, de către DeCamp şi colab. 1993 [97] la câini din rasa Ogar englez în timpul mersului la trap, dar unul dintre peak-uri precedând faza de sprijin, iar cel de-al doilea fiind înregistrat în timpul acesteia. Comparativ cu datele prezentate de Clements şi colab. 2005 [82], în studiul de faţă s-a observat o amplitudine puţin mai mare pentru primul peak de extensie maximă înregistrat la sfârşitul fazei de sprijin.
