Vector european



Yüklə 2,74 Mb.
Pdf görüntüsü
səhifə1/33
tarix06.12.2019
ölçüsü2,74 Mb.
#29830
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   33
Vector European 2019 3


ISSN 2345-1106 
E-ISSN 2587-358X 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
VECTOR EUROPEAN 
Revistă științifico-practică 
 
Nr. 3 / 2019 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
CHIȘINĂU 2019 


 
COLEGIUL DE REDACȚIE: 
 
CUȘNIR Valeriu - doctor habilitat, profesor universitar, redactor - șef 
PERU Aurelia, doctor habilitat, conferențiar  universitar, redactor  șef-adjunct 
SEDLEȚCHI IurieRector USEM, dr, prof. univ., Republica Moldova 
BĂIEȘU Aurel, dr. hab. prof. univ., Republica Moldova 
BURIAN Alexandru, dr. hab., prof. univ., Republica Moldova 
CUȘMIR Marcel, dr. hab., conf. univ., Republica Moldova 
GUCEAC Ion, Academician, dr. hab., prof. univ., Republica Moldova 
POALELUNGI Mihai, dr. hab., prof. univ., Republica Moldova 
AIRAPETEAN Artur, dr. conf. univ., Republica Moldova 
BICHICEAN Gheorghe, dr., prof. univ., România 
SAMALI Serghei, dr., prof. univ., Republica Belarus  
CATAN Petru, dr. hab., prof. univ. interimar, Republica Moldova 
PARMACLI Dumitru, dr. hab., prof. univ., Republica Moldova 
BUNECI Petre, dr., prof. unv., România 
COZAC Iurii, dr., prof. univ., Ucraina 
FLOROIU Mihai, dr., prof. univ., România 
PUȘCĂ Corneliu-Andy, dr., conf. univ., România 
PUȘCAȘ Victor, dr., conf. univ., Republica Moldova 
ȘARGU Lilia, dr., conf. univ., Republica Moldova 
COJOCARU Aurelia, dr., conf. univ., Republica Moldova 
COJOLEANCĂ Bogdan, dr., prof. univ., România 
POSTOLACHE-ILIE Mariela, dr. hab. prof. univ., România 
TINTIUC Tatiana, dr., conf. univ., Republica Moldova 
PERJAN Carolina, dr., conf. univ., Republica Moldova 
VÎRLAN Maria, dr., conf. univ., Republica Moldova 
SOSNA Boris, dr., prof. univ. interimar, Republica Moldova 
ȚARANU Anatol, dr., conf. univ., Republica Moldova 
VALEEVA Iulia, – dr.,docent, Federația Rusă 
 
Redactor literardr. hab.filologie, prof. univ.: COLȚUN Gheorghe   
Redactor tehnic LANGA Adrian  
 
ADRESA REDACȚIEI:  
Str. Ghenadie Iablocikin, 2/1, b. 500, Complexul Editorial, USEM. 
Cod poștal: MD-2069. mun. Chișinău, Republica Moldova  
tel.: 022- 509 129, fax: 022- 509 122 
e-mail: vector-european@mail.ru 
web: http://usem.md/md/p/vector-european; http://usem.md/md/p/activitate-stiintifica 
Fondator: Universitatea de Studii Europene din Moldova. 
 
 
 
Revista este indexată în următoarele Baze de date Internaţionale:  
DIRECTORY  OF  OPEN  ACCESS  SCHOLARLY  RESOURCES 
http://road.issn.org/en

eLIBRARY.RU (RINTs) 
http://elibrary.ru/
 
 
Preluarea  textelor  editate  în  revista  „Vector  European”  este  posibilă  doar  cu  acordul  autorului. 
Responsabilitatea  asupra  conținutului  articolelor  aparține  în  exclusivitate  autorilor.  Formulările  și 
prezentarea materialelor nu reprezintă întotdeauna poziția revistei și nu angajează în nici un fel redacția. 
Toate materialele prezentate sunt recenzate și aprobate spre publicare la ședința Senatului USEM. 
 
© UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA, 2019 
 


 
CUPRINS 
ȘTIINȚE JURIDICE…………………………………………………………………………………………....5 
 
BRAILA Maxim
CONVENȚIA ONU PRIVIND DREPTUL MĂRII DIN 1982, ROLUL ACESTEIA ÎN 
ELABORAREA LEGISLAȚIEI MODERNE A STATELOR DE COASTĂ PE ZONA ECONOMICĂ 
EXCLUSIVĂ.....………………………………………………………………………………………………………….5 
 
CEBAN Cristina, POPOVICI Mihai-Claudiu. IMPLICAREA REPUBLICII MOLDOVA ÎN VEDEREA 
COMBATEREI CRIMINALITĂŢII INTERNAŢIONALE………………………………………………………..…….9 
 
OSTROVARI Petru. UNELE ÎNTREBĂRI, CARE STAU IN FAȚA MEDICINII LEGALE, IN  
TRAUMATISMELE  PRODUSE PRIN ACCIDENTE RUTIERE PRIN IMPLICAREA AUTOVEHICULELOR.......13 
 
PASCALU Inna. 
FORMELE ŞI METODELE DE BAZĂ ÎN ACTIVITATEA DIPLOMATICĂ 
CONTEMPORANĂ...........................................................................................................................................................18 
 
PÎRȚAC Grigore, MOȘNEAGA Gheorghe. COMBATEREA CORUPȚIEI – UNA DIN PRIORITĂȚILE 
 GUVERNĂRII DEMOCRATICE.....................................................................................................................................22 
 
PÂNTEA Andrei.  BĂNUIALA REZONABILĂ ÎN LEGISLAȚIA REPUBLICII MOLDOVA: ASPECTE 
TEORETICO-PRACTICE, TEZE ȘI CONTROVERSE...................................................................................................26 
 
TIZU Svetlana. EVOLUȚIA ISTORICĂ A INSTITUȚIONALIZĂRII REGIMULUI JURIDIC AL  
REFUGIAȚILOR POTRIVIT REGLEMENTĂRILOR INTERNAȚIONALE................................................................31 
 
ZAHARIA Virginia. UNELE CONSIDERAȚII PRIVIND RECRUTAREA COPIILOR-COMBATANȚI...................35 
 
 
 
 
ȘTIINȚE ECONOMICE………………………………………………………………………...……….……39 
 
CATAN Petru. CĂILE DE SPORIRE A CALITĂȚII ȘI EFICIENȚEI DECIZIILOR MANAGERIALE ÎN 
SECTORUL AGRAR..........................................................................................................................................................39 
 
COJOCARU Virginia. MIGRAȚIA INTERNAȚIONALĂ A FORȚEI DE MUNCĂ SCHIMBĂ LUMEA.................44 
 
DUHLICHER Grigore. SISTEMUL FINANȚELOR PUBLICE A REPUBLICII MOLDOVA……………………...49 
 
DUHLICHER Grigore. ASISTENȚA FINANCIARĂ EXTERNĂ ACORDATĂ REPUBLICII MOLDOVA............53 
 
FRĂSÎNEANU PantelemonDUHLICHER Grigore, DUHLICHER Aliona. DEZVOLTAREA     ECONOMICĂ 
 A ACTIVITĂŢILOR ÎN ASPECT AGREGAT ȘI ANALIZA EI……………………………………………………..57 
 
GRIBINCEA Alexandru, WAWDI  Badera A, FAYED Nesleen, GRIBINCEA Alexandru.  INOVAȚIA 
 ÎNSPRIGINUL CONCURENȚEI ÎN ECONOMIA MONDIALĂ………………………………………………….….63 
 
TROFIMOV Victoria, MAXIMIUC Ariadna-Cristina. ABORDĂRI CONCEPTUALE 
PRIVINDIMPLEMENTAREA  MANAGEMENTULUI BAZAT PE PROIECTE.........................................................69 
 
TROFIMOV Victoria, PINTILEI Nicoleta-Aura. UNELE ASPECTE   MANAGERIALE DE COMBATERE A 
 ABANDONULUI ȘCOLAR PRIN DEZVOLTAREA ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE.................................74 
 
LAMA MASHAL.  TEACHER TRAINING IN GLOBALIZATION WORLD………………………………………79 
 
ДЕРЕВЕНЧУК К.А. ОСОБЕННОСТИ НОРМИРОВАНИЯ ТРУДА НА ПРЕДПРИЯТИИ……………………...82 

КРОТЕНКО Юрий, ЖИГАРЕВА Елена. ЕВРОПЕЙСКИЙ ВЕКТОР МЕЖДУНАРОДНОГО ТУРИЗМА 
МОЛДОВЫ И ЕГО ИНТЕГРАЦИОННЫЙ АСПЕКТ……………………………………………………………..…86 
 
ПАРМАКЛИ Д.М., ТОДОРИЧ Л. П., ДУДОГЛО Т. Д. МЕТОДИКА РАСЧЕТОВ  ПРЯМОГО И 
СОПУТСТВУЮЩЕГО ЭФФЕКТА РОСТА ОБЪЕМОВ РЕАЛИЗАЦИИ ПРОДУКЦИИ НА 
ПРОМЫШЛЕННЫХ ПРЕДПРИЯТИЯХ……………………………………………………………………….……94 


 
СОРОКА Лариса. АЛГОРИТМ И МЕТОДЫ ВЫБОРА ПОСТАВЩИКОВ………………………………….….100 
 
ЯКОВЕНКО Елена.  ИССЛЕДОВАНИЕ СОДЕРЖАНИЯ И ОСОБЕННОСТЕЙ МАРКЕТИНГОВОГО 
ПОДХОДА В УПРАВЛЕНИИ УЧЕБНЫМ ЗАВЕДЕНИЕМ………………………………………………..……103 
 
PSIHOLOGIE………………………………………………………...............................................................108 
 
COJOCARU Aurelia. FORMAREA ABILITĂȚILOR DE COMUNICARE EFICIENTĂ ÎN CUPLURILE 
TINERE............................................................................................................................................................................108 
 
COJOCARU Aurelia, PANCZI Violina. CONSECINȚELE ABUZULUI ȘI MALTRATĂRII ÎN F AMILIE 
ASUPRA DEZVOLTĂRII PSIHICE A COPILULUI.....................................................................................................116 
 
COZĂRESCU  Mihaela, DAVIDESCU  Elena. GENEZA COMPETENŢEI DE RELAŢIONARE ÎN SISTEMUL 
RELAŢIILOR SOCIALE.................................................................................................................................................120 
 
DAVIDESCU Elena. COMPETENŢELE  VIITORULUI: NOI PROVOCĂRI  PENTRU CONSOLIDAREA 
EDUCAŢIEI PERMANENTE.........................................................................................................................................123 
 
DIȚA Maria, VÎRLAN Maria.  PROBLEMATICA PSIHOSOCIALĂ A MEDIULUI PENITENCIAR ŞI 
EFECTELE PSIHOSOCIALE ALE PRIVĂRII DE LIBERATE....................................................................................130 
 
DODON Daniela. DIMENSIUNILE ESENŢIALE ALE CREATIVITĂŢII UMANE..................................................134 
 
GLAVAN Aurelia. ÎMBUNĂTĂȚIREA MODALITĂȚILOR DE INCLUZIUNE SOCIALĂ A PERSOANELOR 
ÎN URMA  ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL  BAZATĂ PE CONCEPTELE DE POTENȚIAL DE 
ÎNVĂȚARE ȘI DE MODIFICABILITATE COGNITIVĂ REUVEN FEUERSTEIN…………………………….…..139 
 
GLAVAN Aurelia, VÎRLAN  Maria.  EDUCAȚIE ȘI ASISTENȚĂ PSIHO-SOCIALĂ  A  PERSOANELOR CU 
DIZABILITĂȚI CRONICE ÎN PROCESUL DE REABILITARE COMPLEXĂ...........................................................143 
 
MANEA Nela. IMPORTANTA MANAGEMENTULUI TIMPULUI IN ACTIVITATEA DE CONDUCERE A 
INSTITUTIILOR DE INVATAMANT...........................................................................................................................145 
 
MICLEUŞANU Zinaida. ADOLESCENTUL ȘI CONSILIEREA PSIHOPEDAGOGICĂ A ACESTUIA ÎN 
 INSTITUȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT.................................................................................................................................148 
 
ROȘCA Tatiana. ROLUL STRUCTURILOR COMPLEXE DE CATEGORIZARE ÎN CONSTRUCȚIA 
IDENTITĂȚII SOCIALE............................................................................................................................. ....................153 
 
 
                                        
   
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 


 
ȘTIINȚE JURIDICE 
 
CZU 341.225.5 
 
CONVENȚIA ONU PRIVIND DREPTUL MĂRII DIN 1982, ROLUL ACESTEIA ÎN ELABORAREA 
LEGISLAȚIEI MODERNE A STATELOR DE COASTĂ PE ZONA ECONOMICĂ EXCLUSIVĂ 
BRAILA Maxim,
 
Doctorand,  
Universitatea de Studii Europene din Moldova
 
braila.maxim@gmail.com
 
 
 
REZUMAT 
Problema studierii și dezvoltării oceanelor este una dintre problemele globale cu soluția la care este conectat 
viitorul omenirii. 
Oceanele, care ocupă două treimi din suprafața planetei noastre, au jucat întotdeauna un rol important în viața 
popoarelor și a statelor. În această privință, problemele regimului juridic al oceanelor din perioada modernă sunt de o 
importanță deosebită și fac obiectul discuțiilor la multe conferințe internaționale.  
Este destul de evident că interesele tuturor statelor ar face față procesului larg de aliniere a legislației naționale 
cu  prevederile  Convenției  din  1982,  pentru  că  legea  și  ordinea  în  Oceanul  Mondial  este  imposibilă  fără  o  aplicare 
uniformă a sursei principale de drept internațional al mării. 
Cuvinte-cheie:  convenția  ONU,  spațiile  maritime,  dreptul  internațional  al  mării,  zone  maritime,  statele 
costiere, regimul marilor. 
 
 
THE UN CONVENTION ON THE LAW OF THE SEA OF 1982, ITS ROLE IN THE ELABORATION 
OF THE MODERN LEGISLATION OF THE COASTAL STATES ON THE EXCLUSIVE ECONOMIC 
ZONE
 
 
BRAILA Maxim,
 
PhD student in law, 
University of European Studies of Moldova 
braila.maxim@gmail.com
 
 
SUMMARY 
The problem of the study and development of the oceans is one of the global problems with the solution to 
which the future of humanity is connected. 
The oceans, which occupy two thirds of the surface of our planet, have always played an important role in the 
lives of peoples and states. In this regard, the problems of the legal regime of the oceans of the modern period are of 
particular importance and are the subject of discussions at many international conferences. 
It is quite obvious that the interests of all states would face the broad process of aligning national law with the 
provisions of the 1982 Convention, because law and order in the World Ocean is impossible without uniform 
application of the main source of international sea law. 
Key words: UN convention, maritime areas, international law of the sea, maritime areas, coastal states, regime 
of the seas. 
 
Recent,  interesul  multor  state  pentru  problemele 
oceanelor  a  crescut  semnificativ  în  legătură  cu  rolul 
jucat  de  navigația  internațională  și  navigația  navală, 
dezvoltarea  resurselor  vii  ale  mării,  dezvoltarea 
resurselor minerale din fundul mării, protecția mediului 
marin  ca  componentă  a  întregului  mediu,  științific 
cercetarea oceanică folosind cele mai noi tehnologii etc. 
[12, p.76]. 
 În  plus,  este  imposibil  să  nu  vezi  conflictele 
interstatale  în  curs  de  dezvoltare  în  legătură  cu 
încălcarea legislației statelor de coastă sau a drepturilor 
statului  de  pavilion,  drepturile  navei  în  apele  străine 
etc.[10, p.29]. 
Într-adevăr,  spațiile  maritime  diferă  în  regimul  lor 
juridic  și  acest  lucru  afectează  în  mod  direct  situația 
navelor maritime și a echipajelor lor. 
Regimul  spațiilor  maritime  este  determinat  de 
normele  dreptului  internațional  al  mării,  care  sunt 
incluse  în  prezent  într-un  astfel  de  tratat  internațional 
precum Convenția ONU privind dreptul mării din 1982 
(în continuare - Convenția)  [8, p.93]. 
În  Rezoluția  N  55/7,  Oceans  și  Legea  Mării, 
adoptată de Adunarea Generală a ONU la 30 octombrie 
2000  la  cea  de-a  55-a  sesiune,  Adunarea  Generală  a 
ONU  a  remarcat  natura  universală  a  Convenției  și 
importanța  sa  fundamentală  pentru  menținerea  păcii  și 
securității. Conceptul de zonă economică exclusivă este 
unul  dintre  cei  mai  importanți  piloni  ai  Convenției  din 
1982 privind dreptul mării.  
Convenția  este  un  tratat  internațional  cuprinzător 
privind  dreptul  mării,  o  etapă  istorică  în  domeniul 
codificării  și  dezvoltării  progresive  a  normelor  juridice 


 
internaționale menite să reglementeze regimul oceanelor 
și  să  reglementeze  principalele  activități  pentru 
utilizarea,  studiul  și  dezvoltarea  acesteia  în  societatea 
modernă.  
Convenția  este  un  tratat  internațional  cuprinzător 
privind  dreptul  mării,  o  etapă  istorică  în  domeniul 
codificării  și  dezvoltării  progresive  a  normelor  juridice 
internaționale menite să reglementeze regimul oceanelor 
și  să  reglementeze  principalele  activități  pentru 
utilizarea,  studiul  și  dezvoltarea  acesteia  în  societatea 
modernă.  
Dispozițiile sale guvernează regimul tuturor marilor 
spații  maritime:  marea  deschisă,  marea  teritorială, 
fundul  mării  profunde,  raftul  continental,  zona 
economică  exclusivă,  strâmtorile  utilizate  pentru 
transportul internațional etc.[8, p.49]. 
Aplicarea  unei  convenţii  reprezintă  procesul  de 
determinare  a  consecinţelor  aplicării  unei  norme  de 
drept la un caz concret, iar interpretarea poate fi numai 
abstractă,  fără  aplicare,  aşa  cum  este  posibilă  şi 
aplicarea  unei  norme  de  drept  pur  şi  simplu  fără 
interpretarea ei, atunci când textul este clar şi suficient. 
Cele  două  noţiuni  sunt  diferite.  Interpretarea 
convenţiilor  trebuie  să  se  facă  în  acord  cu  obiectul  şi 
scopul lor şi aplicarea acestora trebuie să fie uniformă şi 
eficace,  pentru  că  o  interpretare  diferită  poate  duce  la 
efecte  contrare  scopului  convenţiilor  în  cazul  statelor 
părţi la convenţia respectivă.  
De  aceea,  este  necesară  stabilirea  unor  reguli  şi  a 
unor  metode  de  interpretare  pentru  convenţii. 
Implementarea  unei  convenţii  internaţionale  este  o 
metodă  prin  care  o  asemenea  convenţie  devine 
aplicabilă  efectiv  pe  teritoriul  statului  care  a  ratificat-o 
sau care a aderat la ea. Ca metodă, implementarea este 
guvernată  de  legi  naţionale,  fiind  foarte  importantă  în 
dreptul  intern  pentru  interpretarea  convenţiilor 
internaţionale.  
Există,  potrivit  literaturii  de  specialitate,  două 
sisteme de implementare a convenţiilor internaţionale în 
dreptul  intern:  o  convenţie  semnată  şi  ratificată  devine 
automat  parte  integrantă  a  dreptului intern şi constituie 
un  izvor  de  drept  distinct  şi,  un  al  doilea  sistem, 
convenţia  internaţională  obligatorie  pentru  stat  devine 
obligatorie  pentru  instanţele  naţionale  în  momentul  în 
care  este  încorporată  în  dreptul  intern  şi,  în  acest  caz, 
izvorul  de  drept  este  chiar  legea  de  implementare  a 
convenţiei. 
Convenția este formată din 17 părți, inclusiv 320 de 
articole și 9 anexe. Convenția a confirmat și a completat 
o  serie  de  propuneri  consacrate  în  Convențiile  de  la 
Geneva  din  1958.  Cu  toate  acestea,  a  inclus  multe 
dispoziții noi care au apărut pentru prima dată în dreptul 
internațional al mării și au dezvoltat substanțial regimul 
juridic  internațional  al  Oceanului  Mondial  în  noile 
condiții  ale  revoluției  științifice  și  tehnologice  și 
perestroika relații internaționale [10, p.65]. 
Au fost introduse pentru prima dată noi categorii de 
spații  marine:  regiunea  internațională  a  fundului  mării 
profunde (regiunea), zona economică exclusivă și apele 
arhipelagice.  
Convenția a stabilit pentru prima dată, prin contract, 
lățimea maximă admisibilă a mării teritoriale la 12 mile 
nautice  (o  milă  nautică  -  1  km  852  m),  ceea  ce  a 
contribuit  foarte  mult  la  codificarea  și  dezvoltarea 
progresivă a dreptului internațional al mării [4, p.87]. 
Odată  cu  aceasta,  Convenția  confirmă  dreptul  de 
trecere pașnică a navelor străine prin marea teritorială și 
oferă garanții pentru punerea în aplicare a acesteia. 
O parte specială a Convenției este dedicată protecției 
mediului  marin  de  toate  formele  posibile  de  poluare 
rezultate din activitățile umane [4, p.34-35]. 
Cea  mai  mare  atenție  este  acordată  reglementării 
prevenirii poluării marine de pe nave.  
Principala  responsabilitate  pentru  respectarea  de 
către  nave  a  normelor  și  standardelor  internaționale 
general  recunoscute  cuprinse  în  convențiile  speciale 
adoptate sub auspiciile 
Organizației maritime internaționale (în continuare - 
OMI) sau în alt mod este atribuită statului de pavilion al 
navei.  În  acest  scop,  statul  ar  trebui  să  se  asigure  că 
navele care arborează pavilionul său respectă normele și 
standardele internaționale aplicabile acestora, stabilite în 
principal de OMI [16, p.30]. 
În  cazul  încălcării  de  către  o  navă  a  oricărei  reguli 
internaționale,  statul  de  pavilion,  indiferent  de  locul  în 
care  a  fost  săvârșită  încălcarea,  este  obligat  să-l 
cerceteze  fără  întârziere  și,  dacă  este  cazul,  să  inițieze 
urmărirea penală a celor responsabili, inclusiv urmărirea 
penală. 
O  inovație  semnificativă  consacrată  în  Convenție 
este conceptul de „jurisdicție a statului port”: orice stat 
care  are  o navă  străină  care  intră  în port are dreptul să 
investigheze  o  presupusă  încălcare  a  normelor  și 
standardelor internaționale săvârșite în afara jurisdicției 
teritoriale a unui astfel de stat (adică în mod deschis pe 
mare)  și  dacă  există  suficiente  dovezi  -  să  înceapă 
urmărirea  penală  pentru  a  pedepsi  făptuitorii  în 
conformitate cu legislația lor (art. 218). 
 În  plus,  Convenția  conține  o  secțiune  specială 
privind  garanțiile  care  vizează  protejarea  intereselor 
transportului  internațional  de  eventualele  abuzuri  din 
partea țărilor costiere. 
Ratificarea  Convenției  de  către  Federația  Rusă  în 
1997  a  fost  o  contribuție  semnificativă  la  rezolvarea 
problemelor  de  asigurare  a  intereselor  Rusiei  atât  ca  o 
mare putere marină, cât și ca un stat costier imens 
Regimul  zonei  economice  exclusive  este  poate  cel 
mai complex și polifacetic din întreaga convenție.  
Adaptarea  unor  probleme  diverse  a  contribuit 
substanțial  la  acceptarea  conceptului  și  la  convenția  în 
ansamblu.  
Convenția din 1982 privind dreptul mării este adesea 
denumită pachet. 
 Metafora este derivată dintr-o decizie luată în cadrul 
celei  de-a  treia  Conferințe  a  Națiunilor  Unite  privind 
dreptul  mării,  conform  căreia  Convenția  va  fi 
adoptată în totalitate, ca „acord de pachete”.  
Nici  o  problemă  unică  nu  ar  fi  adoptată  până  când 
toate problemele nu au fost soluționate.  
Această decizie a oferit un mecanism esențial pentru 
concilierea intereselor variate ale statelor participante la 
Conferință.  
Dacă interesele unui stat într-o problemă nu erau pe 
deplin satisfăcute, acesta ar putea analiza întregul pachet 


 
și  poate  găsi  alte  probleme  în  care  interesele  sale  erau 
mai  pe  deplin  reprezentate,  diminuând  astfel  efectele 
primului.  
Astfel, Convenția a devenit un document elaborat pe 
baza unor compromisuri, mari și mici. 
Pachetul mai mare constă în:  
• 
mare teritorială de douăsprezece mile nautice; 
• 
zonă  economică  exclusivă  de  până  la  200  de 
mile  nautice  în  care  statele  costiere  au  drepturi 
economice  preeminente  și  care  evită  necesitatea  unei 
mări  teritoriale  de  200  de  mile  nautice  revendicate  de 
unele state; 
• 
extinderea  regimului  de  raft  continental  la 
marjă, cu obligații de împărțire a veniturilor dincolo de 
zona economică exclusivă; 
• 
un  regim  pentru  trecerea  tranzitului  prin 
strâmtorile  utilizate  pentru  navigația  internațională  și 
pentru trecerea pe căile aripelagice;  
• 
acces garantat la și dinspre mare pentru statele 
fără lacuri;  
• 
un  regim  de  administrare  și  dezvoltare  a 
resurselor comune de patrimoniu ale zonei de pe fundul 
mării internaționale;  
• 
protecția  și  conservarea  mediului  marin; și 
mecanisme  adecvate  de  soluționare  a  litigiilor  privind 
interpretarea și aplicarea dispozițiilor convenției. 
În cadrul acestui pachet mai mare sunt multe pachete 
mai  mici  din  care  zona  economică  exclusivă  este  unul 
dintre cele mai interesante exemple.  
Dispozițiile cuprinse în articolele 55 și 75 reflectă o 
serie de interese:  
• 
drepturile suverane ale statelor de coastă de a 
gestiona cu bună credință zona; 
• 
respectarea intereselor economice ale statelor 
terțe; reglementarea  anumitor  activități  din  zonă, 
precum  cercetarea  științifică  marină,  protecția  și 
conservarea  mediului  marin,  precum  și  crearea  și 
utilizarea unor insule, instalații și structuri artificiale; 
• 
 libertatea de navigație și suprasolicitare; 
• 
libertatea  de  a  pune  cabluri  și  conducte 
submarine; utilizări  militare  și  strategice  ale  zonei; și 
problema drepturilor reziduale în zonă. 
Convenția  din  1982  privind  legea  mării  definește  o 
zonă economică exclusivă ca „o zonă situată în afara și 
adiacentă mării teritoriale”, cu o lățime de cel mult "200 
de  mile  nautice,  care  sunt  măsurate  din  liniile  de  bază 
din care se măsoară lățimea mării teritoriale" [11, p.39]. 
Convocarea  celei  de-a  III-a  Conferințe  a  ONU 
privind  dreptul  mării  (1973-1982)  g.),  vizând,  printre 
altele, revizuirea dispozițiilor de la Geneva Convențiile 
din  1958,  s-a  datorat  unui  număr  de  politici,  condiții  și 
circumstanțe legale internaționale [14, p.34]. 
În  primul  rând,  dezvoltarea  progresului  științific  și 
tehnologic în 1950-1970.a stimulat apariția de noi forme 
de  dezvoltare  și  utilizarea  spațiilor  și  resurselor 
oceanelor pe lângă cele tradițional - pescuit și transport 
maritime  dezvoltare  tehnologiile  de  comunicare,  în 
principal fibra optică, au transformat oceanele în spațiul 
global de comunicare. 
Prin  utilizarea  zonelor  și  spațiilor  marine,  se 
subînțelege  activitatea  statelor,  persoanelor  fizice  și 
juridice  în  explorarea  și  exploatarea  tuturor  resurselor 
marine  (biologice  și  naturale)  navigația  maritimă 
comercială și militară, navigația maritimă necomercială, 
realizarea  cercetărilor  științifice,  construirea  de  diferite 
obiecte  artificiale,  inclusiv  insule,  turismul  marin, 
cercetări  arheologice  sau  oricare  altă  activitate  în 
spațiile și zonele Oceanului Mondial, inclusiv a fundului 
și subsolului marin [12, p.38]. 
 În  calitate  de  subiecți  ai  dreptului  internațional 
maritim  public1  ,  în  raporturile  juridice  maritime, 
participă  statele  suverane,  organizațiile  internaționale 
interguvernamentale,  popoarele  care  luptă  pentru 
eliberarea  națională,  formațiunile  de  tip  statal  și  în 
anumite rapoarte persoanele juridice și fizice . 
Apariția  de  oportunități  pentru  adâncimea  mării 
cercetarea  a  contribuit  la  dezvoltarea  de  noi  cunoștințe 
științifice  despre  procesele  oceanice  și  apariția 
arheologiei subacvatice. 
Extinderea  practicilor  de  cercetare  a  permis 
identificați  nu  numai  depozitele  de  resurse  minerale  și 
energetic  zone  de  raft,  dar  și  zone  de  mare  adâncime 
[11, p.6-7]. 
Acest tratat internațional guvernează regimul juridic 
internațional  al  spațiilor marine, inclusiv regimul zonei 
economice exclusive. 
Convenția  din  1982,  care  a  fost  rezultatul  activității 
celei de-a III-a Conferințe a ONU privind dreptul mării, 
a avut și continuă să aibă un impact semnificativ asupra 
activităților  statelor  în  utilizarea  și  dezvoltarea 
resurselor naturale ale oceanelor. 
Crizele  energetic  1973  și  1979  a  devenit  un  impuls 
pentru  dezvoltarea  offshore  depozite.  Au  fost  începute 
activități miniere majore în  Marea Nordului.  
În  anii  1960-1970.perioada  de  început  așezat  pe 
fundul primelor conducte de petrol și gaze. 
Întrucât  regulile  privind  zona  economică  exclusivă 
sunt  rezultatul  compromisului  atins,  textul  Convenției 
din  1982  conține  dispoziții  care  permit  în  acest  sens 
posibilitatea unei interpretări diferite.  
Toate acestea se referă, în primul rând, la înțelegerea 
și  interpretarea  statutului  juridic  al  zonei  economice 
exclusive [12, p.61]. 
Clarificarea  acestei  probleme  are  o  semnificație 
teoretică  și  practică  importantă,  în  special  în  perioada 
modernă,  când  Convenția  din  1982  a  intrat  deja  în 
vigoare,  iar  discuțiile  despre  instituția  unei  zone 
economice exclusive nu se opresc. 
În  conformitate  cu  Convenția  din  1982,  statelor 
costiere  din  zona  lor  economică  exclusivă  li  se  acordă 
drepturi  și  jurisdicții  suverane,  ale  căror  domenii  de 
aplicare  și  limite  sunt  clar  definite  și  limitate  de  acest 
tratat internațional. 
Convenția  ONU  privind  dreptul  mării  din  1982 
recunoaște, de asemenea, dreptul statului costier la zona 
contiguă  în  care  poate  exercita  controalele  necesare 
pentru:  
▪ 
să  prevină  încălcarea legilor și reglementărilor 
vamale, fiscale, de imigrare sau sanitare pe teritoriul său 
sau pe marea teritorială;  
▪ 
pedeapsa 
pentru 
încălcarea 
legilor 
și 
reglementărilor  menționate  mai  sus  pe  teritoriul  sau 
marea sa teritorială (art. 33 alin. 1). 
Cu  toate  acestea,  Convenția  ONU  privind  dreptul 


 
mării,  spre  deosebire  de  Convenția  privind  marea 
teritorială  și  zona  contiguă,  indică  faptul  că  zona 
contiguă  nu  se  poate  extinde  dincolo  de  24  de  mile 
nautice, măsurată de la liniile de bază pentru măsurarea 
lățimii mării teritoriale.  
Aceasta înseamnă că zona adiacentă poate fi stabilită 
și de acele state a căror lățime a mării teritoriale atinge 
12 mile nautice. 
Convenția  din  articolul  56  din  1982  stabilește 
drepturile  și  jurisdicția  unui  stat  costier  în  zone  strict 
definite [14, p.54]. 
O  inovație  semnificativă  consacrată  în  Convenție 
este conceptul de „jurisdicție a statului port”: orice stat 
care  are  o navă  străină  care  intră  în port are dreptul să 
investigheze  o  presupusă  încălcare  a  normelor  și 
standardelor internaționale săvârșite în afara jurisdicției 
teritoriale a unui astfel de stat (adică în mod deschis pe 
mare)  și  dacă  există  suficiente  dovezi  -  să  înceapă 
urmărirea  penală  pentru  a  pedepsi  făptuitorii  în 
conformitate cu legislația lor (art. 218). 
 În  plus,  Convenția  conține  o  secțiune  specială 
privind  garanțiile  care  vizează  protejarea  intereselor 
transportului  internațional  de  eventualele  abuzuri  din 
partea țărilor costiere. 
Cu toate acestea, legislația națională, în unele cazuri, 
conține  dispoziții  contrare  dispozițiilor  Convenției  din 
1982  privind  exercitarea  de  către  statele  de  coastă  a 
drepturilor și obligațiilor.  
Aceasta se referă în special la următoarele dispoziții 
din Convenția din 1982. 
• 
stabilirea  jurisdicției  statului  de  coastă,  în 
conformitate  cu  litera  b),  c)  p  1  s  d  60,  în  raport  cu 
instalațiile  artificiale  și  structurile  situate  în  zona  sa 
exclusivă economică 
• 
inadmisibilitatea  închisorii  ca  formă  de 
pedeapsă  pentru  încălcarea  legilor  și  reglementărilor 
statului  de  coastă  privind  pescuitul  în  zona  economică 
exclusivă (și articolul 3 din articolul 73); 
• 
proclamarea  jurisdicției  statului  de  coastă  în 
legătură  cu  protecția  și  conservarea  mediului  marin  în 
zona  economică  exclusivă  (subpunct.  b)  „w”  p  1 
articolul  56)  și  restricționarea  pedepsei  cu  amenzi 
pentru  încălcarea  legilor  naționale  și  a  normelor  și 
standardelor internaționale pentru prevenirea, reducerea 
și  menținerea  controlul  poluării  mediului  marin  comis 
de navele străine în afara mării teritoriale (articolul 230 
articolul 1) [5, p.30]. 
 

Yüklə 2,74 Mb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   33




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©azkurs.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin