Vector european

Concluzii. Convenția ONU privind dreptul mării nu 
a  modificat,  în  același  timp,  statutul  juridic  al  spațiilor 
marine din afara mării teritoriale, confirmând că niciun 
stat nu are dreptul să solicite pentru a subordona aceste 
spații suveranității lor.  
Ea a păstrat, în plus, pentru toate statele dreptul de a 
utiliza  libertățile  de  navigație  și  zboruri,  punerea 
cablurilor și conductelor submarine și a altor drepturi și 
utilizări  ale  mării  deschise  legalizate  internațional 
(articolele 58, 78, 89, 92, 135 etc. ). 
În  spațiile  maritime  dincolo  de  granița  externă  a 
apelor  teritoriale,  navele,  ca  și  înainte,  fac  obiectul 
excepției 
Utilizarea  pașnică  a  spațiilor  maritime  și  asigurarea 
siguranței  navigației.  Convenția  ONU  privind  Legea 
Mării  stabilește  că  apele  marine  din  afara  mării 
teritoriale  și  fundul  internațional  sunt  rezervate  în 
scopuri pașnice.  
Cel  puțin,  acest  lucru  înseamnă  că,  în  aceste  zone 
maritime,  statele  nu  ar  trebui  să  permită  nici  o  acțiune 
agresivă,  ostilă  sau  provocatoare  unul  împotriva 
celuilalt.  
O  serie  de  alte  acorduri  internaționale,  care  sunt 
orientate  parțial  sau  integral  la  rezolvarea  acestei 
probleme,  contribuie,  de  asemenea,  la  asigurarea 
activităților și relațiilor pașnice pe mări și oceane. 
 
 
 
Referințe bibliografice: 
1. 
Escher A.-K. Release of vessels and crews before the International tribunal for the law of the sea. The law 
and practice of international courts and tribunals: a practitioners' journal. Leiden, 2004. 
2. 
Evans M.D. International law. New York, Oxford University Press, 2006. 
3. 
Gavouneli M. Pollution from offshore installations. London, Grahan and1. Trotman, 1995. 
4. 
Galdorisi G., Vienna K. Beyond the law of the sea: new directions for US. Oceans policy. London, 1997. 
5. 
Garcia  S.M.,  Hayashi  M.  Division  of  the  oceans  and  ecosystem  management:  a  contrastive  spatial 
evolution of marine fisheries governance. //Ocean and Coastal management. 2000. N 43. 
6. 
Rothwell D. R., Kaye S. Law of the sea and the polar regions. // Marine policy. 1994. Vol. 18. N 1. 
7. 
Salmon J. Dictionnare de Droit international public. Bruxelles, 2001. 
8. 
Абашидзе  А.Х.,  Арсентьев  Ю.А.,  Лазарев  М.И.  Международное  морское  право.  Теория  и 
практика. Учебное пособие. М.: Изд-во РУДН, 2005. 
9. 
Брехова  H.A.  Современные  международно-правовые  средства  разрешения  морских  споров.  Дис. 
канд. юрид. наук. М., 2003. 
10.  Мелков  Г.М.  Морское  законодательство  Российской  Федерации:  перспективы  дальнейшего 
совершенствования. // Ежегодник морского права 2002. М.: Союзморниипроект, 2003. 
11.  Мировой океан и международное право. Защита и сохранение морской среды. / Под ред. Мовчана 
А.П., Янкова А. М.: Наука, 1990. 
12.  Мировой океан и международное право. Основы современного правопорядка в Мировом океане. / 
Под ред. Мовчана А.П., Янкова А. М.: Наука, 1986. 
13.  Мировой  океан  и  международное  право.  Правовой  режим  прибрежных  морских  пространств.  / 
Под ред. Мовчана А.П., Янкова А. М.: Наука, 1987. 

9 
 
14.  Мировой океан: экономика и политика. / Под ред. Примакова Е.М. М.:1. Мысль, 1986. 
15.  Михина  И.Н.  Международно-правовой  режим  морских  пространств  Арктики.  Дис.канд.  юрид. 
наук. М., 2003. 
16.  Мовчан А.П. Международное морское право (основные положения). -М.: ИГП РАН, 1997. 
17.  Мовчан  А.П.  Конвенция  ООН  по  морскому  праву  вклад  в  прогрессивное  развитие 
международного права. // Советский ежегодник международного права 1982 г. - М.: Наука, 1983. 
18.  Молодцов C.B. Международное морское право. М.: Международные отношения, 1987. 
 
 
CZU 341.4 
 
IMPLICAREA REPUBLICII MOLDOVA ÎN VEDEREA COMBATEREI CRIMINALITĂŢII 
INTERNAŢIONALE 
CEBAN Cristina, 
 dr., conf. univ., USEM 
 
POPOVICI Mihai-Claudiu, 
 student-doctorand, România 
REZUMAT 
Abordarea  ştiinţifică  a  interpretării  fenomenului  criminalităţii  și  a  determinării  acestuia,  a  elaborării 
sistemului de măsuri preventive presupune necesitatea unor cunoştinţe temeinice la elaborarea documentelor publice 
de importanţă majoră (concepte, programe, proiectede legi etc.), ce determină politica de ordin general a statului într-
un domeniu aparte (securitate, apărare, ordine public, etc.).   
Consecinţele distructive şi multiplele dezastre legate de creşterea criminalităţii şi a subminării ordinii de drept 
sunt  mult  prea  costisitoare  pentru  societate,  devenind  uneori  chiar  ireversibile.  În  interpretarea  ştiinţifică 
contemporană, criminalitatea este privită ca fenomen social complex cu  elemente sistemice, care este o consecinţă a 
interacţiunii unei multitudini de factori cu o tentă vădit negativă în dezvoltarea societăţii. Ea dispune de caracteristici 
calitative  şi  cantitative,  care  ne  demonstrează  starea,  structura  şi  dinamica.  Fiind  un  produs  al  societăţii, 
criminalitatea  dispune  de  caracteristici  şi  legităţi,  de  dezvoltare  proprie  şi  poate  influenţa  contrar  condiţiilor  sociale 
care au generat-o.  
Cuvinte-cheie:  criminalitate  internațională,  combaterea,  terorismul  internațional,  europeniazare, 
criminalitate organizată. 
 
 
INVOLVEMENT OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA TO COMBAT THE INTERNATIONAL 
CRIMINALITY 
 
CEBAN Cristina, 
 PhD in Law, associate professor 
University of European Studies of Moldova 
 
POPOVICI Mihai-Claudiu, 
 PhD student, Romania 
 
SUMMARY 
 The  scientific  approach  to  the  interpretation  of  the  phenomenon  of  crime  and  its  determination  and  to  the 
elaboration of the system of preventive measures implies the necessity of sound knowledge in the elaboration of public 
documents of major importance (concepts, programs, draft laws, etc.) that determine the general policy of the state, a 
particular area (security, defense, public order, etc.). 
The destructive consequences and multiple disasters related to increasing crime and undermining the rule of 
law  are  too  costly  for  society,  sometimes  becoming  irreversible.  In  the  contemporary  scientific  interpretation, 
criminality  is  regarded  as  a  complex  social  phenomenon  with  systemic  elements,  which  is  a  consequence  of  the 
interaction of a multitude of factors with a markedly negative tendency in the development of society. It has qualitative 
and quantitative characteristics that demonstrate our state, structure and dynamics.  
Key words: international crime, combating, international terrorism, europeanization, organized crime 
 
Lupta împotriva criminalităţii se desfăşoară în toate 
statele  prin  măsuri  aproape  identice  de  prevenire  şi  de 
constrângere  cu  aplicarea  sancţiunilor  penale.  Nimeni   
nu a  găsit încă o soluţie cu eficacitate  garantată  pentru 
reducerea şi,  în cele  din urmă,  eliminarea criminalităţii 
din viaţa societăţii. 
Activitatea  organelor  de  drept  are  ca  scop 
menţinerea  ordinii  publice.  Fenomenul  criminalităţii 
internaţionale  constituie  cea  mai  mare  ameninţare  la 
adresa  ordinii  publice  şi  a  securităţii  naţionale  a 

10 
 
Republicii 
Moldova. 
Combaterea 
criminalităţii 
internaţionale  este  realizată  de  comun  acord  de  către 
subdiviziunile 
Ministerului 
Afacerilor 
Interne, 
Procuratura  Generală,  Ministerul  Apărării,  Serviciul 
vamal,  Administrația  Națională  a  Penitenciarilor, 
Serviciul  Prevenirea  și  Combaterea  Spălării  Banilor, 
Ministerul  Afacerilor  Externe  și  Integrității  Europene 
etc. 
Lupta împotriva criminalităţii este destinată curmării 
şi  prevenirii  activităţii  criminale  de  acumulare  a 
profiturilor  ilegale  de  proporţii  şi  punerea  în  pericol  a 
cetăţenilor ţării. 
 O  atenţie  sporită  urmează  să  se  acorde  utilizării 
oportunităţilor pe care le oferă Interpol-ul şi Europol-ul 
precum  şi  cooperarea  cu  organele  de  drept  din  statele 
vecine.  
Există necesităţi în instituirea sistemului de protecţie 
a  martorilor  în  vederea  participării  la  programele 
internaţionale respective.  
O strategie eficientă de luptă împotriva criminalităţii 
implică  mijloace  juridice,  economice,  morale, 
necesitând  şi  întărirea  participării  şi  angajării 
cetăţenilor,  consolidarea  şi  solidaritatea  tuturor  forţelor 
sociale  şi  politice  democratice,  consolidarea  relaţiilor 
internaţionale.  Un  rol  deosebit  în  condamnarea 
criminalităţii  revine  opiniei  publice  şi  mass-media.  Nu 
este  deloc  de  prisos  să  relevăm  că  o  strategie  de  luptă 
împotriva  criminalităţii  are  şansa  de  a  fi  eficientă  în 
măsura  în  care  nu  subestimează  rolul  educaţiei  în 
formarea  opiniei  publice,  în  sporirea  simţului  civic 
ofensiv  şi  în  consolidarea  instituţiilor  democratice. 
Eficienţa  luptei  împotriva  criminalităţi  depinde  de 
existenţa  opiniei  publice  capabile  să  influenţeze 
deciziile puterii [3, p.111]. Gravitatea problemei obligă 
experţii  în  materie  şi  autorităţile  să  reexamineze  datele 
fundamentale  ale  sistemului  penal.  Experţii  sunt 
convinşi  de  necesitatea  de  a  elabora  "metode  generale 
care  să  fie  în  acelaşi  timp  sociale,  politice,  juridice  şi 
financiare pentru a eradica criminalitatea. 
Una din soluţiile de ameliorare a situaţiei ar fi:  
- Adoptarea  standardelor  internaţionale  în  materia 
sancţionării  criminalităţii.  Evoluţia  mereu  ascendentă  a 
criminalităţii  orientate  spre  profit  trebuie  stopată, 
inclusiv  prin  impactul  psihologic  al  severităţii 
pedepselor.  
- În  acest  sens,  ar  fi  binevenită  scoaterea  din  textele 
de incriminare a pedepsei cu amenda, care este uşor de 
plătit  pentru  cei  care  dispun  de  bani  „murdari”  şi 
înăsprirea  pedepselor  cu  închisoare  în  funcţie  de 
gravitatea  faptei.  Înăsprirea  sancţiunilor  penale  este  în 
spiritul  curentului  neoclasic  de  politică  penală  care  se 
face simţit în Europa la acest sfârşit de secol. 
- Armonizarea  legislaţiei  la  standardele  europene  şi 
internaţionale.  
- Adaptarea  cadrului  instituţional  corespunzător 
scopului preconizat. 
Actualmente,  instituţiile  menite  să  acţioneze 
împotriva  criminalităţii  organizate  îşi  desfăşoară 
activităţile  în  mod  izolat,  concurând  între  ele,  fără  a 
coopera.  La  fel  ca  și  în  Franţa,  Italia,  SUA  şi  alte  ţări 
dezvoltate  economic,  este  necesar  ca  şi  în  Republica 
Moldova  să  se  înfiinţeze  un  organ  interdepartamental 
puternic,  format  din  poliţişti,  economişti  şi  procurori, 
care să aibă drept de control nelimitat şi să facă ordine 
în acest domeniu. 
Problemele  criminalităţii  par  a  persista:  în  toate 
statele lumii lupta împotriva criminalităţii este inspirată 
de politica penală.  
Problematica 
luptei 
împotriva 
criminalităţii 
organizate implică, de bună seama, multiple alternative 
şi inovaţii, fiindcă situaţiile pe care le vizează şi doresc 
să le soluţioneze implică o complexitate de factori care 
pot  interveni  în  viitor,  uneori  imprevizibil.  De  aceea, 
problematica  luptei  cu  criminalitatea  constituie  nu 
numai  principiile,  ci  şi  căile  şi  mijloacele  practice 
pentru înfăptuirea ei.  
Prin  activitatea  de  „combatere”  a  criminalităţii 
organizate  se  înţelege  ansamblul  de  măsuri  juridico-
penale luate de organele de stat specializate,  în  temeiul 
legii  pentru  realizarea  scopului  procesului  penal  şi 
anume constatarea la timp şi în mod complet a faptelor 
care constituie infracţiuni grave, astfel ca orice persoană 
care  a  săvârşit  o  infracţiune  să  fie  sancţionată  penal 
potrivit vinovăţiei sale şi niciun nevinovat să nu fie tras 
la răspundere penală. 
Spre  deosebire  de  activitatea  de  prevenire, 
esenţialmente  extrajudiciară,  cea  de  combatere  a 
criminalităţii este, prin natura ei, o activitate nemijlocit 
judiciară  prin  modul  în  care  se  înfăptuieşte,  prin 
compunerea  organelor  judiciare,  prin  finalitatea  sa, 
întreaga  activitate  desfăşurată  de  organele  de  urmărire 
penală, ca şi de instanţele de judecată pentru tragerea la 
răspundere  şisancţionarea  penală  a  celor  vinovaţi  – 
întreaga activitate desfăşurată de aceste organe în cadrul 
procesului  penal  este,  deci,  nu  numai  represivă,  ci 
preventivă, de specialitate.  
În acest sens, combaterea criminalităţii se relevă a fi 
doar o dimensiune, o modalitate  specifică, o forţă  într-
un  poligon  de  forţe,  care  uneşte  măsuri  specializate, 
puse  în slujba  activităţii de  prevenire  pe  termen lung a 
criminalităţii.  De  altfel,  desfăşurarea  activităţii  de 
urmărire  penală  şi de  judecată  în diverse  cauze penale, 
obliga  ea  însăşi,  în  circumstanţe  determinate,  ca 
organele  de  urmărire  penală,  spre  deosebire  de 
instanţele de judecată, să propună, după caz, măsuri de 
prevenire extrajudiciare neîntârziate. 
 
Menţionăm totodată că unitatea de scop a 
activităţii de prevenire cu cea a activităţii de combatere, 
interacţiunea  acestor  activităţi,  obligă  a  le  considera 
laturi  ale  unui  proces  unitar  -  procesul  luptei  contra 
criminalităţii; evaluarea fiecăreia dintre aceste activităţi 
şi  stabilirea  priorităţilor,  conţinutului  şi  modalităţilor 
generale şi speciale în înfăptuirea lor este o problemă de 
politică penală [1, p. 66].  
Organele naţionale abilitate în ocrotirea normelor de 
drept în combaterea criminalităţii sunt: 
▪  Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice 
şi Corupţiei; 
▪  Ministerul Afacerilor Interne; 
▪  Serviciul  Prevenirea  și  Combaterea  Spălării 
Banilor; 
▪  Procuratura Generală; 
▪  Serviciul Vamal. 
În  contextul  participării  Republicii  Moldova  la 

11 
 
iniţiativa  Guvernului  Statelor  Unite  ale  Americii 
„Provocările  Mileniului”,  statul  nostru  a  trecut  prima 
etapă  a  aşa-zisului  concurs  „Threshold”  şi  a  beneficiat 
de  prima  tranşă  de  bani  pentru  a  putea  depăşi 
deficienţele  descoperite  de  experţi  în  corespunderea 
celor  17  indici  de  performanţă  propuşi  de  MCA.  În 
această ordine de idei, pe lângă Preşedintele Republicii 
Moldova, în incinta Guvernului, a fost creat un grup de 
lucru,  care  în  colaborare  cu  instituţiile  de  resort  ale 
statului  şi  experţii  din  SUA  vor  analiza  eficienţa 
organelor de stat şi vor iniţia proceduri de reorganizare 
după necesitate. De asemenea, se preconizează a aduce 
unele  amendamente  legislaţiei  în  vigoare.  De  exemplu, 
Centrul  pentru  Combaterea  Crimelor  Economice  şi 
Corupţiei  este  în  faza  finală  de  reorganizare  întru 
mărirea  eficienţei  activităţii  sale  în  lupta  contra 
corupţiei,  crimelor  economice,  spălării  banilor  şi 
finanţării terorismului. 
Ministerul  Afacerilor  Interne  are  un  mecanism  de 
planuri  pentru  combaterea  criminalităţii.  La  capitolele: 
Combaterea  traficului  de  fiinţe  umane.  La  acest 
compartiment menţionăm că s-a asigurat participarea la 
Iniţiativa  contra  Traficului  de  Fiinţe  Umane  ale  Mesei 
de Lucru III a Pactului de Stabilitate pentru Europa de 
Sud-Est,  cooperarea  cu  Uniunea  Europeană  în  cadrul 
operaţiunii organizate sub auspiciul Preşedinţiei Greciei 
la Uniunea Europeană de către EUROPOL. 
De  către  Organizaţia  Internaţională  pentru  Migraţie 
a  fost  finanţat  Proiectul  „Combaterea  Traficului  de 
Femei”,  scopul  fiind  organizarea  seminarelor  de 
instruire,  participarea  la  conferinţele  internaţionale, 
acordarea  asistenţei  victimelor  traficului,  asigurarea  cu 
echipament a subdiviziunii specializate.  
Au fost lichidate un şir de filiere, prin care se efectua 
traficul  ilegal  de  fiinţe  umane  din  Republica  Moldova: 
în Rusia, în Turcia, în  Macedonia,  în Emiratele Arabe, 
în Israel, în Bosnia, Hergzegovina şi Albania.  
Prin  Legea  nr.  428-XV  din  30.10.2003  a  fost 
ratificată Convenţia Penală privind Corupţia.  
Ministerul  Afacerilor  Interne  a  asigurat  participarea 
la  Iniţiativa  contra  crimei  organizate  (S.P.O.C.)  şi 
Iniţiativa  privind  lupta  contra  corupţiei  (S.P.A.I.), 
Forumul Poliţienesc, Instruirea poliţienească.  
A fost adoptată Legea nr. 216-XV din 29 mai 2003 
„Cu  privire  la  Sistemul  informaţional  integral 
automatizat  de  evidenţă  a  infracţiunilor,  a  cauzelor 
penale  şi  a  persoanelor  care  au  săvârşit  infracţiuni”, 
deţinătorul  bazei  de  date  fiind  desemnat  Ministerului 
Afacerilor Interne.  
De către Comisia Europeană şi Programul Naţiunilor 
Unite  pentru  Dezvoltare  (P.N.U.D)  a  fost  finanţat 
Proiectul  „BUMAD  1”,  scopul  proiectului  fiind 
reducerea traficului de droguri.  
În perioada Summitului de la 6 – 7 octombrie 2002, 
în  mun.  Chişinău  a  fost  semnată  Concepţia  privind 
colaborarea ţărilor C.S.I. în contracararea traficului ilicit 
cu substanţe narcotice şi psihotrope.  
Suplimentar informăm că din traficul de  droguri au 
fost  ridicate  şi  sechestrate  diverse  substanţe  narcotice. 
Au  fost  lichidate  laboratoare  clandestine  producătoare 
de  opiu,  filiere  de  tranzitare,  importare,  exportare  şi 
desfacere a drogurilor.  
În  aceeași  perioadă  a  fost  semnat  Programul 
interstatal în vederea combaterii criminalităţii.  
Conform Planului era prevăzut:  
-  anual  de  analizat  mersul  realizării  tratatelor 
statelor-membre 
ale 
C.S.I 
în 
sfera 
combaterii 
criminalităţii;  
-  de  organizat  şi  desfăşurat  măsuri  operativ-
profilactice  şi  cu  destinaţie  specială,  orientate  la 
preîntâmpinarea,  depistarea  şi  contracararea  tuturor 
genurilor  de  crime,  precum  şi  la  stabilirea  locurilor  de 
reşedinţă a infractorilor anunţaţi în urmărire interstatală 
cu reţinerea lor etc.  
În conformitate cu legislaţia în vigoare [4], articolul 
3,  printre  atribuţiile  organelor  securităţii  statului  se 
numără: 
▪ 
apărarea independenţei şi integrităţii teritoriale 
a  Republicii  Moldova,  asigurarea  pazei  frontierei  de 
stat,  apărarea  regimului  constituţional,  a  drepturilor, 
libertăţilor  şi  intereselor  legitime  ale  persoanei  de 
atentate ilegale;  
▪ 
desfăşurarea  activităţii  informative  pentru 
asigurarea securităţii statului;  
▪ 
asigurarea  Parlamentului,  a  Preşedintelui 
Republicii  Moldova  şi  a  Guvernului  cu  informaţii 
necesare  soluţionării  problemelor  asigurării  securităţii 
statului  (în  domeniul  activităţii  economice  şi  politice 
externe, al afacerilor interne ale ţării), dezvoltării social-
economice, progresului tehnico-ştiinţific;  
▪ 
asigurarea,  în  limita  competenţei  lor,  a 
protecţiei  economiei  de  atentate  criminale;  prevenirea 
evenimentelor 
extraordinare 
în 
transporturi, 
telecomunicaţii şi la unităţile de importanţă vitală;  
▪ 
combaterea terorismului, a crimei organizate, a 
corupţiei,  care  subminează  securitatea  statului,  precum 
şi  descoperirea,  prevenirea  şi  contracararea  altor 
infracţiuni  a  căror  urmărire  penală  este  de  competenţa 
organelor securităţii statului;  
▪ 
 participarea,  în  limitele  competenţei  sale  şi  în 
colaborare cu Trupele de  Grăniceri,  la  asigurarea pazei 
frontierei de stat a Republicii Moldova.  
Autorităţile care desfăşoară activități de combatere a 
terorismului, în limitele împuternicirilor lor, sunt [7]: 
a) Procuratura Generală;  
b) Ministerul Afacerilor Interne;  
c) Ministerul Apărării;  
d) Ministerul Economiei și Infrastructurii;  
e)  Ministerul  Afacerilor  Externe  și  Integrării 
Europene;  
f) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;  
g) Serviciul de Protecție și Pază de Stat;  
h) Serviciul Vamal;  
i) Agenția Servicii Publice; 
j)  Agenția  națională  de  Reglementare  a  Activității 
Nucleare și Radiologice; 
k) Administrația Națională a Penitenciarilor; 
l)  Serviciul  Prevenirea  și  Combaterea  Spălării 
Banilor. 
La  acest  capitol,  Serviciului  de  Informaţii  şi 
Securitate i s-au luat atribuţiile de urmărire penală. Vom 
enumera câteva atribuţii cu referire la tematica în cauză 
[6]: 
Elaborarea şi realizarea, în limita competenţei sale, a 

12 
 
unui  sistem  de  măsuri  orientate  spre  descoperirea, 
prevenirea  şi  contracararea  următoarelor  acţiuni  care, 
conform  legislaţiei,  periclitează  securitatea  de  stat, 
publică şi a persoanei: 
- acţiunile îndreptate spre schimbarea prin violenţă a 
orânduirii  constituţionale,  subminarea  sau  lichidarea 
suveranităţii,  independenţei  şi  integrităţii  teritoriale  a 
ţării. (Aceste acţiuni nu pot fi interpretate în detrimentul 
pluralismului  politic,  realizării  drepturilor  şi  libertăţilor 
constituţionale ale omului.); 
- activitatea ce contribuie, în mod direct sau indirect, 
la desfăşurarea de acţiuni militare împotriva ţării sau la 
declanşarea războiului civil; 
-  acţiunile  militare  sau  alte  acţiuni  violente  care 
subminează temeliile statului; 
- acţiunile care au ca scop răsturnarea prin violenţă a 
autorităţilor publice legal alese; 
-  acţiunile  care  favorizează  apariţia  de  situaţii 
excepţionale  în  transport,  telecomunicaţii,  la  unităţile 
economice şi cele de importanţă vitală; 
-  acţiunile  care  lezează  drepturile  şi  libertăţile 
constituţionale  ale  cetăţenilor  şi  pun  în  pericol 
securitatea de stat; 
-  pregătirea  şi  comiterea  atentatelor  la  viaţa, 
sănătatea şi inviolabilitatea persoanelor oficiale supreme 
ale ţării, a oamenilor de stat şi fruntaşilor vieţii publice 
din alte state aflaţi în Republica Moldova; 
- sustragerea de armament, muniţii, tehnică de luptă, 
substanţe  explozive,  radioactive,  otrăvitoare,  narcotice, 
toxice  şi  de  altă  natură,  contrabanda  cu  acestea, 
producerea,  folosirea,  transportarea  şi  păstrarea  lor 
ilegală,  dacă  prin  aceasta  se  aduce  atingere  intereselor 
de asigurare a securităţii de stat; 
-  constituirea  de  organizaţii  sau  grupări  ilegale  care 
periclitează  securitatea  de  stat  sau  participarea  la 
activitatea acestora;  
- 
desfăşurarea  activităţii  de  combatere  a 
terorismului,  finanţării  şi  asigurării  materiale  a  actelor 
teroriste. 
Politica de prevenire şi combatere a criminalităţii şi 
implementarea  sa  cu  succes  reclamă  conformitatea 
acţiunilor 
administraţiei 
publice 
cu 
cerinţele 
democratice şi ale statului de drept. Republica Moldova 
a elaborat o politică de stat pe termen lung de combatere 
a crimelor economice şi corupţiei.  
Aceste  domenii  sunt  dezvoltate  printr-o  cooperare 
echilibrată  între  sectorul  public,  sectorul  privat  şi 
societate, 
asigurând, 
totodată, 
implementarea 
angajamentelor  internaţionale  asumate  de  Republica 
Moldova în domeniul respectiv. Sarcinile principale ale 
statului  sunt  ameliorarea  actelor  legislative  şi 
consolidarea sistemului instituţional, precum şi sporirea 
şi sprijinul informării societăţii în probleme juridice.   
Centrul  pentru  Combaterea  Crimelor  Economice  şi 
Corupţiei,    organ  principal  abilitat  cu  funcţii  de 
prevenire  şi  combatere  a  crimelor  economice  şi 
corupţiei, în atribuţiile principale ale căruia intră: 
 a)  preîntâmpinarea,  depistarea,  cercetarea  şi 
curmarea  contravenţiilor  şi  infracţiunilor  economico-
financiare şi fiscale;  
b) contracararea corupţiei şi protecţionismului;  
c)  contracararea  legalizării  bunurilor  şi  spălării 
banilor obţinuţi ilicit;  
d) efectuarea expertizei anticorupţie a proiectelor de 
acte  legislative  şi  a  proiectelor  de  acte  normative  ale 
Guvernului  în  vederea  corespunderii  lor  cu  politica 
statului de prevenire şi combatere a corupţiei. 
Procuratura  şi  conducerea  urmăririi  penale. 
Procuratura  conduce  şi  exercită  urmărirea  penală, 
reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti, precum 
şi  verifică  legalitatea  acţiunilor  procesual-penale 
efectuate de organul de urmărire penală.  
Modificările operate în legislaţia naţională cu privire 
la  legalizarea  capitalului  şi  amnistierea  fiscală  au 
menirea  să  amelioreze  situaţia  privind  înregistrarea 
proprietăţii  private  şi  impozitarea  şi  să  faciliteze 
prevenirea legalizării proprietăţii obţinute pe cale ilegală 
şi  acumularea  mărturiilor  necesare  pentru  identificarea 
delictelor penale. 
În cele din urmă ne exprimăm doleanţele şi speranţa 
că organele de ocrotire a normelor de drept din ţară îşi 
vor  îndeplini  cu  succes  atribuţiile,  iar  criminalitatea 
internaţională va ocoli hotarele republicii noastre.