Boli infecţioase caracteristica clinică, epidemiologică Şi de laborator a botulismului de tip b la adulţI În republica moldova constantin Andriuţă, Iulita Botezatu, Irina Rusu, Tiberiu Holban, Gheorghe Plăcintă, Lilia Baba
Yüklə 0,58 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Materiale şi metode de cercetare
- Rezultate obţinute şi discuţii
- Fig.1. Ponderea (în %) bolilor concomitente în loturi
- Fig. 2. Ponderea (în %) localizării erizipelului în loturi
- Fig. 3. Ponderea (în %)diferitor formelor morfologice ale erizipelului în loturi
- Fig. 4. Ponderea (în %) formelor apariţiei a erizipelului în loturi
- Fig.5. Ponderea (în %) formelor de gravitate a erizipelului în loturi
- Bibliografie
|
Scopul lucrării Studierea comparativă a particularităţilor clinice în diferite forme de erizipel la femei şi bărbaţi. Obiectivele lucrării
Materiale şi metode de cercetare Studiul a inclus 70 de pacienţi cu erizipel, care au fost spitalizaţi în IMSP SCBI „Toma Ciorba” în perioada mai—decembrie 2009, dintre care 47 femei (lotul I) şi 23 barbaţi (lotul II), cu vîrsta cuprisa între 23 şi 80 ani, vîrsta medie fiind de 57,8 ani. Diferenţiată pe genuri: la bărbaţi - de 61,8 ani şi la femei - de 55,8 ani. Diagnosticul de erizipel a fost stabilit pe baza datelor anamnestice, epidemiologice, clinice şi de laborator. Conform caracterului manifestărilor clinice la 70 pacienţi examinaţi s-au stabilit următoarele forme ale erizipelului: la 50 bolnavi - eritematoasă, la 11 - eritemo-buloasă, la 7 - eritemo-hemoragică şi în 2 cazuri - bulos-hemoragic. Erizipelul a fost localizat în 53 de cazuri pe membrele inferioare, în 12 - pe faţă, în 5 cazuri pe membrele superiore. In lotul de 70 bolnavi examinaţi: 50 au suportat forma primara de erizipel, 14 – forma recidvantă şi 6 – cea repetată. Dintre bolnavii incluşi în studiu – 2 bolnavi au suportat forma uşoară de erizipel, 62 - medie şi 6 - cea gravă.
Din momentul internării în staţionar tuturor bolnavilor li s-a stabilit diagnosticul de erizipel, în conformitate cu criteriile clinice, propuse de V.Cercasov [26]. Pe parcursul spitalizării, în corespundere cu criteriile clinico-anamnestice elaborate de acelaşi autor, fiecărui bolnav i s-a stabilit forma clinică a erizipelului în dependenţă de:
2. Gradul de intoxicare (gravităţii bolii): I – uşoară; II – medie; III – gravă. 3. Frecvenţei apariţiei: 4. Răspândirea manifestărilor locale:
Durata evoluţiei şi gravitatea semnelor clinice ale erizipelului depind de prezenţa bolilor concomitente. Aceste boli (micoza plantara, tromboflebita membrelor inferioare, boala varicoasă a venelor, streptodermia, obezitatea, diabetul zaharat) agravează evoluţia erizipelului. [7,25] Din 70 pacienţi investigaţi 51 au suportat boli favorizante înaintea apariţiei erizipelului (33 femei şi 18 bărbaţi). Dintre 33 femei 14 sufereau de obezitate, 4 – de tromboflebita membrelor inferioare, 6 – de diabet zaharat, 1 – de boala varicoasă a venelor , 1 – de elefantiazis, 5 – de mastectomia. Din 23 de barbaţi care au participat în studiu 18 au suportat patologii favorizante. Diabet zaharat a fost manifestat la 6 barbaţi, obezitatea – la 5 pacienţi, tromboflebita membrelor inferioare – la 4, micoza plantara – la 1, boala varicoasă a venelor – la 2 bărbaţi (Fig.1.). 
Fig.1. Ponderea (în %) bolilor concomitente în loturi Conform diagramelor prezentate se vede că atît femeile cît şi bărbaţii sunt predispuşi spre patologii favorizante. Se observă faptul că femeile sunt supuse riscului de a fi afectate de mai multe boli. De exemplu, elefantiazisul şi mastectomie pot fi suportate numai de femei cum şi obezitatea. Totodată ambele sexe în aceeaşi măsură suportă diabetul zaharat şi tromboflebita membrelor inferioare. Obezitatea merită atenţie, fiind cea mai frecventă patologie în rândul bolilor concomitente. Prin urmare, apare întrebarea despre poziţia dominantă a acestei patologii. Obezitatea este cauza tulburărilor endocrine, cum ar fi disfuncţia glandelor sexuale, a hipotalamusului, a hipofizei. De asemenea, obezitatea duce la tulburări trofice prin limfostază şi venostază. Stagnarea fluxului sangvin şi a fluxului limfatic apare ca o consecinţă a perturbărilor mecanice create de obezitate. Astfel, insuficienţă venoasă şi ulcerele trofice sunt o specificitate pentru oamenii supraponderali [16,21]. Obezitatea este una dintre cauzele insuficienţei venoase cronice. Insuficienţa venoasa cronica este un sindrom caracterizat prin tulburări de flux venos, ceea ce duce la o perturbare a microcirculaţiei regionale. Boala se manifesta prin formarea varicelor pe traiectul venelor subcutanate a membrelor inferioare [18]. Din cele afirmate anterior, putem concluziona că obezitatea nu doar complică evoluţia erizipelului, dar şi creează condiţii favorabile pentru dezvoltarea altor boli concomitente. Obezitatea şi prezenţa bolilor favorizante agravează microcirculaţia regionala pe membrele inferioare. Acest fapt explică apariţia frecventă a erizipelului pe picioare la ambele sexe. De tot erizipelul a fost localizat în 53 cazuri pe membrele inferioare, în 12 - pe faţă, în 5 cazuri pe membrele superiore. Erizipelul la femei a fost localizat pe membrele inferioare la 34 paciente, pe faţa – la 8 şi pe membrele superioare – la 5. La bărbaţii examinaţi erizipelul a fost localizat pe membrele inferiore în 19 cazuri şi pe faţa în 4 cazuri (Fig.2.). 
Fig. 2. Ponderea (în %) localizării erizipelului în loturi Conform studiilor efectuate în total în 76%(53) de cazuri erizipelul este localizat pe membrele inferioare, în 17%(12) – pe faţa şi în 7%(5) cazuri erizipelul a fost localizat pe membrele superioare. Afectarea membrelor superioare este caracteristică mai mult femeilor, ce au suportat anterior mastectomia. Acest fapt explică prezenţa dereglărilor de circulaţie venoasă şi limfatică ca consecinţă a mastectomiei. Rezultatele studiului dat pot fi comparate cu rezultatele studiului efectuat de Kovtun E.A.[19]. În lucrarea sa ea indică localizarea erizipelului pe membrele inferioare în 72,4% cazuri, pe faţa în 20,6% cazuri şi localizarea la nivelul membrelor superioare în 7,1% cazuri. În concluzie putem spune că rezultatele studiului dat efectuat pe 70 de pacienţi examinaţi în SCBI “T. Ciorba” se aseamăna foarte mult cu rezultatele studiului expus de doctor Kovtun E.A.[19]. Dintre cele 47 de femei bolnave la 34 erizipelul era localizat pe membrele inferiore, aceiaşi localizare era şi la 19 bărbaţi din 23. Numărul de cazuri de erizipel la nivelul membrelor inferioare la ambele sexe era de 76% din numărul total de investigaţi. Pe baza datelor prezentate, sexul feminin aproape de 2 ori mai frecvent este supus maladie cu această localizare. Pentru a răspunde la întrebarea referitor la cea mai frecventă localizare a erizipelului trebuie să se acorde atenţie proceselor care au loc în zonele afectate. De obicei, în multe cazuri erizipelul este precedat de procese care încalcă integritatea pielii şi agravează circulaţia locală. Aceste procese includ apariţia unor tulburări trofice în tromboflebita membrelor inferioare, în boala varicoasa şi micoze. Micoza modifică integritatea protectiva a pielii. Tromboflebita şi boala varicoasă provoca ulcere trofice şi stază venoasă în membrele inferioare. Aceste procese creează condiţi favorabile pentru introducerea şi multiplicarea streptococilor B-hemolitici. Macroangiopatia diabetică şi obezitatea, de asemenea, afectează circulaţia locală, favorizează formarea ulcerilor, creînd condiţii bune pentru persistenţa şi multiplicarea agentului patogen. Membrele superioare au fost afectate doar la femei, fiecare dintre ele suportând anterior mastectomia, circulaţia limfatică ale membrelor superioare la aceste femei fiind incălcată. Conform caracterului manifestărilor clinice la 70 pacienţi studiaţi s-au stabilit următoarele forme ale erizipelului: la 50 bolnavi - eritematoasă, la 11 - eritemo-buloasă, la 7 - eritemo-hemoragică şi în 2 cazuri – bulos-hemoragică. Din 47 de femei forma eritematoasă au manifestat 32 bolnave, forma eritemo-buloasă a fost la 7 femei, eritemo-hemoragică – la 6 bolnave şi bulos-hemoragică – la 2. La bărbaţi forma eritematoasa era în 18 cazuri, eritemo-buloasă – în 4 cazuri şi întrun caz – forma eritemo-hemoragică (Fig.3.). 
Fig. 3. Ponderea (în %)diferitor formelor morfologice ale erizipelului în loturi Conform cercetărilor efectuate s-a stabiit faptul, că formele erizipelului însoţite de schimbări morfologice mai însemnate (bulos-hemoragică şi eritemo-hemoragică) s-au înregistrat de 4,25 ori mai frecvent la femei decît la bărbaţi, iar fomele eritematoase – de 1,2 mai frecvet la bărbaţi decît la femei. De cele mai multe ori erizipelul este precedat de procese, care încalcă integritatea pielii şi agravează circulaţia locală a membrelor inferioare [12,26]. Aceste procese includ apariţia unor tulburări trofice, ca rezultat a tromboflebitei membrelor inferioare, sau a bolii varicoase sau/şi in caz de micoze ale picioarelor. Aceste procese crează condiţii favorabile pentru inocularea şi multiplicarea streptococilor B-hemolitici. Macroangiopatia diabetică şi obezitatea, de asemenea, afectează circulaţia locală, favorizînd apariţia porţii de intrarea şi multiplicarea agentului patogen la locul inoculării [1,8,21]. În plus, membrele inferioare sunt cele mai supuse micro- şi macrotraumatizării [4,6,20 ]. Pentru determinarea formei erizipelului (conform frecevnţei apariţiei) s-a folosit metoda cercetări anamnestice şi clinice. In rîndul acestor 70 bolnavi: 50 au suportat forma primara a erizipelului, 14 – forma recidvantă şi 6 – cea repetată. Din 47 de femei forma primara a erizipelului a fost la 30 de bolnave, forma repetată la 6 şi recidivantă la 11. În rîndul pacienţilor de sex masculin 20 au suportat forma primara şi 3 -- forma recidivantă (Fig. 4.). Forma repetată a erizipelului au suportat-o numai femeile (Fig.4.), iar cea recidivantă femeile au suportat-o de 1,8 ori mai frecvent decît bărbaţii. Forma primară a erizipelului de 1,4 ori mai frecvent a fost suportată de către bărbaţi. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că femeile sunt mai frecvente supuse bolilor favorizante.
1. Cea mai frecventă localizare a erizipelului, atît la femei, cît şi la bărbaţi este pe membrele inferioare. 2. Femeile suferă de boli favorizante apariţiei erizipelului mai frecvent decât bărbaţii. 3. Afectarea membrelor superioare prin erizipel este caracteristică mai mult femeilor. 4. Formele erizipelului însoţite de schimbări morfologice mai însemnate (bulos-hemoragică şi eritemo-hemoragică) se înregistrează mai frecvent la femei decăt la bărbaţi. 5. Femeile sunt supuse unui risc mai mare de repetare şi recidivare a erizipelului decăt bărbaţii. Bibliografie
Yüklə 0,58 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
