10. Evitaţi să începeţi cu „EU”!... „Întoarceţi” frazele, începând alocuţiunea
cu „Dumneavoastră” şi continuând cu „NOI”!…
Fiecare dintre noi a întâlnit persoane care spuneau: „Eu cred că…” sau „După părerea mea personală…”15 sau „Eu sunt cel care am să fac şi am să dreg..., pentru că aşa am constatat eu că este mai bine!…” etc. În asemenea situaţii, uităm că este foarte puţin probabil ca interlocutorul să fie interesat, în primul rând de noi, mai ales că fiecare este interesat, prioritar, de propria-i persoană şi nu de altele!... Fiecare om are problemele lui, care sunt ale lui, deci nu sunt ale altcuiva şi, implicit, nu sunt nici ale noastre!… De regulă, este posibil ca cel care începe cu „Eu” să dorească să fie, cât mai mult, în centrul atenţiei… Importanţa sa este atât de mare, încât nici măcar nu ne putem „pune” cu el… În asemenea situaţii este recomandabil ca, pentru a reuşi o discuţie constructivă, să nu ne poziţionăm, niciodată, înaintea acestora!… Aşadar, este mult mai oportun să debutăm alocuţiunea noastră cu „Dumneavoastră” şi să continuăm cu „NOI”!… Pentru că, şi astfel, îi vom crea interlocutorului convingerea că dorim, alături de el, crearea unui parteneriat loial, reciproc avantajos şi viabil.
Cât despre cei care ni se adresează, scris, cu abrevieri de genul „Dvs.”, „dvs.” şi/sau „Dvs-tră”, vă sugerăm să fiţi foarte precauţi!… În primul rând, pentru că aceşti oameni au o anumită educaţie şi un anumit tip de (in)cultură… În al doilea rând, întrucât este foarte posibil ca cineva care ni se adresează abreviat, să ne şi considere o …„prescurtare”. Şi, nu în ultimul rând, pentru simplul fapt că nimeni dintre noi nu este important nici prin şi nici pentru sine!… Fiecare dintre noi suntem importanţi exclusiv în măsura în care şi numai atât timp cât alţii au nevoie de noi!… Sau, altfel formulat, nimeni nu este important decât în măsura în care reuşeşte să le creeze interlocutorilor săi necesitatea de a fi considerat important...
Dostları ilə paylaş: |
