Morfologia funcţională a arcadelor dentare

parte extraalveolară si din coroanele dinţilor) şi o parte intraalveolară (reprezentată de radacinile dinţilor şi alveolele).

Exista arcade dentare temporare cu 20 de dinţi (câte 10 pentru fiecare îi 5 pentru fiecare hemiarcadă) şi arcade dentare permanente cu 32 de dinti (cate 16 pe fiecare arcadă şi respectiv 8 pe fiecare hemiarcadă).

Arcadele nu sunt egale între ele. Cea superioară este mai mare şi circumscrie arcada inferioară. Dimensiunile mai mari ale curbei arcadelor superioare şi mai mici ale celei inferioare rezultă ca urmare a poziţiei dinţilor.

- dinţii superiori (ai arcadei superioare) au axul longitudinal înclinat inferior şi din înăuntru în afară, aşa încât curbura arcadei extraalveolare este mai mare decât curbura bazei apicale; arcada extraalveolară este mai mare decât arcada intraalveolară la maxilar.

Edentaţiile (indiferent de întindere) se protezează şi astfel putem întâlni in practica stomatologică arcade artificiale (care se confecţionează din diferite materiale heterogene: polimeri, mase ceramice, aliaje etc.).

Arcadele dentare artificiale se realizează la parametri cât mai apropiaţi de cele naturale pentru a nu deteriora aspectul fizionomie al individului şi pentru a asigura desfăşurarea funcţiilor ADM în cele mai bune condiţii.

Şi arcadele dentare artificiale prezintă o morfologie primară care ulterior, în timp, se transformă în morfologie secundară.

Din cele expuse până aici putem distinge următoarele tipuri de arcade :

• arcade naturale:

• 
  arcade temporare cu morfologie primară;
  
• 
  arcade temporare cu morfologie secundară;
  
• 
  arcade mixte (când coexistă pe arcade dinţi temporari cu morfologie undară şi dinţi permanenţi cu morfologie primară;
  
• 
  arcade permanente cu morfologie primară
  
• 
  arcade permanente cu morfologie secundară;
  

• 
  arcade artificiale care în mod arbitrar prezintă şi ele o „morfologie primară” şi una „secundară”.
  

Morfogeneza arcadelor dentare naturale se întinde de-a lungul a 20 de ani prezentând în total o succesiune de faze de activitate şi inactivitate.