Morfologia funcţională a arcadelor dentare

ETAPA MORFOLOGIEI SECUNDARE

Aparatul dento-maxilar al copilului participă la efectuarea funcţiilor: masticaţie, fonaţie, fizionomie, deglutiţie, automenţinere şi uneori respiraţie.

Aceste funcţii modelează componentele ADM printre care şi dinţii şi arcadele dentare, care suferă o serie de modificări ai parametrilor morfologiei primare.

Etapa durează până la aproximativ 6 ani. Marginile incizale ale frontalilor şi relieful pozitiv al molarilor se şterg progresiv. Uzura fiziologică este decelabilă la nivelul tuturor feţelor dinţilor temporari. Datorită acestei uzuri progresive, raportul frontal psalidodont se transformă uneori într-un raport „cap la cap” care favorizează a doua mezializare fiziologică a mandibulei.

Oasele maxilare cresc, drept urmare între dinţii temporari apar o serie de spaţieri (diasteme şi treme) normale pentru această vârstă care vor permite o aliniere normală a dinţilor permanenţi (cu gabarite mai mari) care urmează să erupă.

Faza de pregătire a arcadelor temporare: a) apariţia tremelor şi diastemelor în vederea erupţiei dinţilor permanenţi; b) spaţiul simian (tremele primatelor) între incisivul lateral temporar şi caninul temporar (precanin) la maxilar şi între caninul temporar şi primul molar temporar (retrocanin) la mandibulă.

Creşterea şi dezvoltarea predominantă a mandibulei în sens sagital duce la apariţia unui spaţiu liber între marginea anterioară a ramurii şi molarul doi temporar, cunoscut sub numele de câmp retromolar , care asigură spaţiul necesar erupţiei molarului prim permanent.

Curbele de ocluzie sunt mai bine evidenţiate datorită creşterii şi curbării mandibulei, precum şi a ştergerii detaliilor reliefului pozitiv

Creşterea pe sectoare a perimetrului celor două arcade dentare temporare, cu apariţia spaţiilor interdentare între 4 şi 6 ani (după Moyers).