Morfologia funcţională a arcadelor dentare

ARCADELE DENTARE ÎN PERIOADA DENTATIEI MIXTE

Apariţia primului molar permanent marchează debutul perioadei de dentaţie mixtă şi a celei de a doua înălţări fiziologice a ocluziei. La 7-8 ani erup incisivii permanenţi, între 9-11 ani premolarii, la 12 ani molarul secund permanent şi până la cel mult 13 ani erup şi caninii. Din acest moment, în mod normal, pe ambele arcade nu mai există decât dinţi permanenţi Dentaţia mixtă presupune prezenţa pe arcadă a unor dinţi din generaţii diferite. Această fază se derulează între 6 şi 10 ani.

Intre diametrele meziodistale ale incisivilor temporari şi permanenţi sunt diferenţe semnificative: 7,6 mm la arcada superioară şi 6 mm la arcada inferioara (după Schour şi Massler).

In cursul acestei faze intervin o serie de mecanisme de compensare care permit alinierea incisivilor permanenţi pe o arcadă mai mică. Aceste mijloace de compensare sunt:

Diastemele şi tremele:

• 
  diastemele şi tremele interincisive, care au apărut în cursul fazei precedente, vor permite acoperirea în parte a acestui deficit.
  
• 
  spaţiile simiene apărute în cursul fazei de constituire a dentaţiei temporare în special la maxilar (unde acestea se situează între incisivul lateral şi canin) lăsând 1,7 mm fiecărei hemiarcade superioare şi 1,4 mm fiecărei hemiarcade inferioare (Baume), pot, de asemenea, jucn un rol important, închizându-se la erupţia molarilor primi permanenţi prin mezializarea acestora.
  

Spaţiul intercanin

• 
  Moorrees a măsurat în dinamică acest spaţiu. în cursul perioadei de înlocuire a incisivilor el creşte în medie cu 3 mm, creştere care se opreşte imediat după erupţia incisivilor laterali. Lărgirea spaţiului intercanin face să crească şi sectorul incisiv acoperind deficitul anterior (incisivii temporari au poziţie de implantare mai verticală decât permanenţii).
  

Concomitent cu erupţia dinţilor permanenţi se desfăşoară fenomenul de rizaliză al dinţilor temporari. Şi după vârsta de 6 ani, în perimetrul arcadelor dentare apar modificări (spaţii interdentare suplimentare), care facilitează o aliniere armonioasă a dinţilor permanenţi cu gabarit mai mare.

Pierderea ultimului dintre temporar şi erupţia tuturor dinţilor permanenţi (cu excepţia, uneori, a molarilor trei care erup după 18 ani sau rămân deseori incluşi) marchează perioada arcadelor permanente

Spaţiul intercanin: a) poziţia de implantare mai verticală a incisivilor temporari faţă de cei permanenţi; b) evoluţia spaţiului intercanin după Moorrees şi Reed. Săgeţile indică momentele erupţiei dinţilor permanenţi.

Modificări ale perimetrului arcadelor dentare în perioada dentaţiei mixte (între 6 şi 7 ani):

a) erupţia molarilor primi permanenţi; b) erupţia incisivilor permanenţi; c) valori
dimensionale după erupţia molarilor primi permanenţi, a incisivilor centrali superiori şi

inferiori (Moyers).